Plângere contravenţională. Sentința nr. 4686/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4686/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 4686/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.4686
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 03.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. C. R.
GREFIER – M. C. P.
Pe rol fiind pronuntarea in cauza civila având ca obiect plângere contravențională promovată de petentul S. P., în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE ILFOV, împotriva procesului verbal . nr._ încheiat în data de 26.02.2015.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din 26.06.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, cand instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru astazi, hotarand urmatoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 08.06.2015 (și pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 05.03.2015 cauza fiind declinată de la această instanța prin sentința civilă nr.765/11.05.2015 pronunțată în dosar nr._ ) petentul S. P. a formulat, în contradictoriu cu intimata I.P.J. ILFOV-SERVICIUL RUTIER, plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/26.02.2015, solicitând anularea acestuia și a sancțiunilor aplicate.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că descrierea faptei asa cum a fost retinuta in continutul procesului verbal nu este adeverata, pe sensul sau de mers nu se afla nicio persoana pe trecerea de pietoni.
În drept a invocat OUG nr. 195/2002.
In probatiune a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, martori și inregistrare video.
A anexat plângerii procesul-verbal de contravenție CP nr._/26.02.2015 (fila 7)
Plângerea este legal timbrata cu taxa de timbru in suma de 20 de lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 8).
Intimata a depus la dosarul cauzei, la data de 02.04.2015, prin serviciul registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că la data de 26.02.2015, agentul de poliție desfășura, conform planificării, activități de supraveghere și control a traficului rutier a observat cum autoturismul cu numărul de înmatriculare_ nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajati, pe sensul de mers al acestuia, în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător.
Intimata a mai arătat că după oprirea conducătorului auto și după ce i s-a adus la cunoștință abaterea săvârșită, s-a întocmit procesul-verbal, contestat de către petent, pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit.h) din ROUG nr. 195/2002 rep., aplicându-se măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere.
În drept, a invocat disp. OUG 195/2002.
În probațiune, intimatul a depus la dosarul cauzei suport CD (.
Instanta a incuviintat si administrat in cauza proba cu inscrisurile de la dosar, inregistrarea video și proba testimonială, fiind audiat martora S. P. declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/26.02.2015 petentului i s-a aplicat ca sancțiune contravențională amenda în cuantum de 390 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, în temeiul art.100 alin.3 lit.b) din OUG nr. 195/2002, reținându-se că a condus auto Daewoo,_ pe DN2 din direcția Bucuresti către Afumați, iar la trecerea de pietoni marcata si semnalizata corespunzător nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajati in traversare pe marcajul pietonal aflati pe sensul său de mers.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contraventie conține mențiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele, prenumele si adresa contravenientului, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Procesul verbal a fost semnat de catre petent, existând mențiunea „nu recunosc fapta” . În procesul verbal se specifică „ filmat video MAI_”.
Prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că nerespectarea la încheierea unui proces-verbal a altor dispoziții legale decât cele prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea relativă, fiind necesară dovada existenței unei vătămări suferite de petent și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
În aceste condiții, sustinerea petentului in sensul ca procesul-verbal de contraventie este nelegal intocmit intrucat nu i s-a oferit ocazia de a formula obiectiuni, nu poate fi reținută, instanta constatând ca acest motiv nu este prevazut printre cazurile de nulitate absoluta si expresa, prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001. In aceasta situatie este vorba de o nulitate virtuala care, pentru a opera, face necesara dovedirea de catre petent a unei vatamari care nu poate fi inlaturata altfel decat prin anularea actului. Or, in cauza de fata, petentul nu a dovedit o astfel de vatamare. De altfel, prin plangerea formulata a avut posibilitatea sa formuleze critici procesului verbal.
Totodată, nici critica petentului, în sensul că, contravenția a fost constată de un agent, iar procesul verbal a fost incheiat de un alt agent nu poate fi reținută. Potrivit dispozițiile art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, nu constituie o încălcare a legii faptul că procesul-verbal de contravenție nu a fost încheiat de polițistul care a operat cu aparatul radar, ci de un altul care l-a oprit la o oarecare depărtare de locul constatării faptei, întrucât, în speță, fapta a fost constatată personal de agentul de politie care se afla în autospecială pe care era montat aparatul cu care s-a efectuat înregistrarea abaterii, care i-a comunicat datele reținute agentului C. C..
Instanța reține că în accepțiunea dispozițiilor OG nr. 2/2001 și a art. 109 din OUG nr. 195/2002, agentul constatator nu este numai persoana care percepe personal și nemijlocit fapta contravențională, prin propriile simțuri, ci și aceea care constată (descoperă) săvârșirea unei contravenții prin examinarea oricăror probe prevăzute de lege. O interpretare contrară ar presupune că nu ar putea fi sancționate decât faptele contravenționale percepute în mod direct de agentul constatator, ceea ce este inadmisibil. Agentului rutier care incheie procesul-verbal de contravenție, i se transmite prin stație abaterea constată de către agentul care deserveste aparatului radar, iar acesta participa parțial la constatarea faptei, procedând la oprirea vehiculului, identificarea si sancționarea contravenientului.
În ceea ce privește solicitarea petentului privind depunerea de către intimat a atestatorul operatorului radar și buletinul de verificare metrologică, instanța constată că numai în cazul contravențiilor ce se constată prin mijloace tehnice (cum este cazul contraventiilor privind nerespectarea regimului de viteza) este necesar a se depune aceste înscrisuri pentru a se verifica dacă cinemometrul folosit este omologat și corespunde din punct de vedere tehnic, respectiv dacă agentul deține atestat operator radar. În speță, este vorba de o fapta ce se poate constata în mod direct de agentul constatator, iar împrejurarea că abaterea este filmata prezintă relevanță numai sub aspect probator.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că potrivit art.135 lit.h) din ROUG nr.195/2002 rep., conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații... pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la cuoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. Nerespectarea acestor dispozitii legale se sancționează, conform art. 100 alin.3 lit.b) din OUG nr. 195/2002 rep., cu amendă prevazută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amenda) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Petentul a contestat situatia de fapt din procesul verbal, aratand prin plangere că pietonul se afla pe banda 1, iar el pe banda 2.
Din inregistrarea video aflata la dosar (plic fila 18), se poate observa ca în data de 26.02.2015, autoturismul petentului marca Daewoo cu numarul de inmatriculare_ a ajuns in dreptul trecerii de pietoni in momentul in care un pieton se afla pe trecere, pe sensul de mers al petentului, iar când pietonul se afla pe banda 1 de mers pe sensul petentului, acesta din urmă și-a continuat deplasarea traversând marcajul pietonal pe banda 2 de mers (moment 5295 de pe inregistrare).
Instanta retine ca dispozitiile art. 135 lit.h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, care obliga conducatorul auto sa acorde prioritate de trecere pietonului angajat, regulamentar, in traversarea drumului public, aflat pe sensul de mers al vehiculului, nu face distinctia intre drum cu un singur sens sau cu mai multe sensuri, astfel incat, in considerarea regulii ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, obligatia acordarii prioritatii exista indiferent pe care banda se afla pietonul, atata vreme cat acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.
Instanța nu poate reține declarația martorei S. P., în sensul că martorul a pășit pe banda 1 după ce petentul a trecut pe banda 2, având în vedere că această descriere făcută este în incongruență cu imaginile surprinse de aparatura politiei. Astfel, rezultă că martora nu a văzut sau nu își mai amintește de firul evenimentelor astfel cum s-au petrecut, motiv pentru care instanța nu poate acorda relevanță juridică depoziției acestui martor.
Așadar, prezumția de legalitate a actului atacat nefiind răsturnată - instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevazută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte-amendă cf. dispozițiilor art.98 alin.4 lit.b) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile (...), neacordarea priorității de trecere pietonilor angajati în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că în speță s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită (390) și apreciază că nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului.
Instanța consideră că fapta acestuia, de a nu acorda prioritate pietonilor aflați în traversare pe trecerea marcată în mod corespunzător, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a petentului, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța consideră că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. Acest gen de fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social destul de ridicat (fapta este considerată de către legiuitor a prezenta o gravitate sporita prin stabilirea unei amenzi minime în acest cuantum -390 lei precum și prin aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce), fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor.
Analizand circumstanțele personale ale contravenientului in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere comportamentul general al acestuia in societate, sens in care observa ca petentul a mai fost sanctionat anterior pentru contraventii la regimul circulatiei pe drumurile publice (un număr de 3 abateri), astfel cum rezulta din analiza istoricului abaterilor contraventionale savarsite de aceasta aflat la fila -12 din dosarul cauzei.
Coroborand acest comportament al petentului care persevereaza pe cale contraventionala, savarsind in mod repetat contraventii, chiar si dupa sanctionarea sa, cu atitudinea acestuia de a refuza asumarea faptei săvârșite, instanta conchide ca petentul nu înțelege gravitatea faptei sale și nici pericolul pe care o astfel de faptă îl prezintă în mod concret pentru sine si pentru ceilalti participanti la trafic, astfel ca mentinerea sanctiunii aplicate de agentul constatator apare ca fiind necesara si justificata.
In ceea ce priveste sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile, instanta retine ca aceasta intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, motiv pentru care apreciaza ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Instanta retine ca legiuitorul prezuma faptele de genul celei savarsite de petent ca avand un grad de pericol social deosebit de ridicat, fapt ce se reflectă nu atât prin amenda prevăzuta ca si sanctiune principala, cât prin sancțiunea complementară constand in suspendarea exercitarii dreptului de a conduce o anumita perioada de timp, aplicabilă ex lege.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind unele proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/26.02.2015, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională promovată de petentul S. P.- Urziceni, ., ., jud. Ialomița în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE ILFOV-sector 2 București, ., nr. 7 ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal contestat . nr._ încheiat în data de 26.02.2015, ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.07.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER
L. C. RomanMihai C. P.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4665/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4674/2015.... → |
|---|
