Plângere contravenţională. Sentința nr. 491/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 491/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 491/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 491/2015
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier R. U.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent B. D. N. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravetionala CP,_/20,09,2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată obiectul dosarului plângere contravetionala CP,_/20,09,2012.
Instanța, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 C.proc.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza prevederilor art. 244 C.proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească, iar în temeiul art. 394 C.proc.civ. instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată la data de 09.07.2013, cu nr._, petentul B. D. N. a solicitat în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având anularea procesului verbal de contravenție .,_/20,09,2012.
În motivare petentul apreciază că fapta contravențională nu există, procesul verbal fiind neîntemeiat.
Mai arată petentul că procesul verbal nu i-a fost comunicat, luând act de acesta cu ocazia înmânării somației de plată de la Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale sector 4.
În drept, OG nr.2/2001.
În susținerea cererii petentul a depus la dosar somație.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat tardivitatea formulării plângerii contravenționale, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca neântemeiată și menținerea actului de sancționare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit jurisprudenței CEDO în materie, utilizând diferite criterii: clasificarea faptei în dreptul național, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii, s-a stabilit incidența în cauzele care au ca și obiect contestarea faptelor contravenționale a dispozițiilor art. 6 ale Convenției.
Față de cele de mai sus, se pune în discuție în mod implicit și forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, respectiv dacă acesta poate constitui o probă împotriva contestatorului.
Sub acest aspect, se constată că deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu tranșează problema. În plus, în materia prezumției de nevinovăție, sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 din Convenție, nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (cauza Salabiaku c. Franței) în măsura în care statele respectă în cele le privește pe acestea din urmă, cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit – cauza Janosevic c. Suediei.
Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001 reiese că procesul verbal de contravenției nu numai că nu este lipsit de forță probantă ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de către petent și nicidecum de către organul constatator. Astfel, din această perspectivă considerăm că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Astfel, instanța reține că petentul nu a depus vreo dovadă contrară celor stabilite de către agentul constatator prin procesul verbal.
În consecință, instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentului prin procesul-verbal a fost probată, fiind dovedită vinovăția acestuia, motiv pentru care instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat este legal și temeinic întocmit.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
In temeiul art. 9 alin. 1 lit. m și h O.G. nr. 37/2007 raportat la art. art.21 alin.3 cât și art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea aplicată petentului era necesară pentru asigurarea scopului preventiv și educativ al sancțiunii.
Relativ la apărarea petentului în sensul că procesul verbal nu i-a fost comunicat nici la data săvârșirii faptei și nici cu scrisoare recomandată, acesta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată motivat de faptul că, comunicarea nu se realizează în mod legal numai prin scrisoare recomandată ci și prin afișare sau înmânare, sens în care agentul procedural întocmește un proces verbal care reprezintă înscrisul prin care se dovedește data primirii actului sancționator, dată de la care începe să curgă termenul de 48 ore.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională privind pe petent B. D. N., domiciliat în București, ., sector 4, și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în București, sector 2, . nr.7, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Jud. C.A/gref.RU/2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2869/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2870/2015.... → |
|---|
