Plângere contravenţională. Sentința nr. 6548/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6548/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 6548/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6548
Ședința publică din data de 12.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – P. R.
GREFIER – G. G.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul T. Ș. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV având ca obiect plângere contravențională
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 28.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.10.2015, apoi la data de 12.10.2015 când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 21.05.2015, în urma declinării de competență pronunțată prin sentința civilă nr.1769 de către Judecătoria C., petentul T. Ș. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat în data de 19.08.2014
În motivare, a arătat, că pe cale de excepție actul sancționator a fost încheiat prin consemnare de date neclare, întrucât data încheierii acestuia este 18 sau 19 august. Mai arată că la data de 19.08.2014, în jurul orei 22,50 a circulat cu auto pe raza comunei Chiajna către A1, fiind oprit de un agent constatator care l-a sancționat pe nedrept, fără a avea în vedere faptul că pe porțiunea de drum la care se face referire în actul sancționator se efectuau lucrări la partea carosabilă și nu a fost necesară efectuarea manevrei de depășire invocată de agentul constatator.
În drept,a invocat prevederile art. 31 din OG 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosar un set de înscrisuri (f.5-10).
Cererea a fost timbrată cu 20 de lei, potrivit chitanței de plată de la fila 6.
La data de 20.11.2014, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei C., prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal.
La termenul din data de 28.09.2015, sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 19.08.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 540 lei, pentru fapta prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 60 de zile.
În vederea încheierii procesului-verbal contestat, agentul constatator a reținut că, la data de 19.08.2014, ora 18:15 petentul a ciculat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DNCB, loc. Chianjna, jud. Ilfov, pe sensul opus de mers, punând în pericol siguranța participanților la trafic care circulau regulamentar.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele prevăzute de art. 16,17 și 19 din OG 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută sau relativă care să îi afecteze valabilitatea.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia dispoziției art. 34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt, până la proba contrară.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Chiar și în cazul concret în care făcând aplicarea art 11 și 20 din Constituție în vederea aplicării principiilor prevăzute de art 6 din CEDO în materie penală, aceasta nu conduce la aplicarea automată a dreptului procesual penal prevăzut de legea internă în cauza concretă dedusă judecății, ci aplicarea Codului de Procedură Civilă și a garanțiilor instituite de jurisprudența CEDO, care nu se opun aplicării prezumției privind legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție cu respectarea condițiilor anterior menționate.
Conform adagiului latinesc actori incumbit probatio, reluat în dispozițiile art.249 C.proc.civ, cel ce face o propunere înaintea instanței trebuie sa o dovedească. În cazul de față, petentul nu a dovedit o stare faptică care să contravină celei descrise în procesul verbal contestat, prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției nefiind așadar răsturnată.
Potrivit art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea conform art. 7 alin.2 din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Conform alineatului următor, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire a contravenției nu prevede această sancțiune.
Potrivit art. 21 alin.3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care fapta a fost comisă, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Astfel, chiar dacă formal sancțiunea aplicată are temei legal, examinând circumstanțele particulare ale săvârșirii faptei, instanța constată că, în raport cu criteriile arătate la art. 21 alin.3 din OG 2/2001, conduita petentului relevă un grad minim de pericol social,, sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 540 lei va fi înlocuită cu cea a avertismentului.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul T. Ș. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ și va înlocui sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 540 de lei cu cea a avertismentului, înlăturând aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de conduce pentru o perioadă de 60 de zile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul T. Ș., domiciliat în C., .. 6, .. 2, ., județul D. în contradictoriu cu IPJ Ilfov cu sediul în București, . nr.7, sector 2.
Înlocuiește sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 540 de lei cu cea a avertismentului.
Înlătură aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.
Cu drept de apel in 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronuntata in sedinta publica, azi 12.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. P. G. G.
Red.jud.PR
Thn.red.gr.GG/
4 ex/16.10.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6554/2015.... → |
|---|
