Plângere contravenţională. Sentința nr. 7070/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7070/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 7070/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Sentința civilă nr.7070
Ședința publică de la 23.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. A. L.
Grefier: C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent A. M. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN ILFOV, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc in ședința publică din data de 28.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea dată, parte integranta din prezenta sentința, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 09.10.2015, apoi la 16.10.2015 si la 23.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând, asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 14.05.2014 sub nr._ petent A. M. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 08.05.2014, întocmit de IPJ Ilfov.
În motivarea plângerii petentul a arătat că in data de 08.05.2014 a condus auto cu nr. de înmatriculare_, pe drumul de centura al capitalei si fiind oprit de organele de politie la km 10+600, în dreptul localității Ștefanestii de Jos i s-a adus la cunoștința faptul că a condus cu viteza de 122 Km/h, fiind surprins de aparatul radar. Petentul a menționat că cele consemnate în procesul verbal de contravenție nu corespund adevărului si a solicitat să i se prezinte o . documente si locul in care se afla aparatul radar. A mai arătat petentul că procesul verbal de contravenție este nul pentru ca nu s-a arătat daca mașina de politie dotata aparatura necesara era sau nu în mers, nu a pus in pericol circulația pe drumul public si a achitat amenda în sarcina sa.
In susținerea cererii s-au depus înscrisuri, procesul verbal a cărui anulare se solicita, permis de ședere, copia facturii privind achitarea amenzii.
Cerere legal timbrata.
Legal citat, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 08.05.2014 (fila 8) s-a constatat că în data de 08.05.2014, orele 19:33, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_, pe DNCB Ștefăneștii de Jos, km 10+600, cu viteza de 122 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză de 50 km/h, în afara localității, din direcția Afumați către A3, depășind cu 72 km/h viteza legală pe respectivul sector de drum.
În sarcina petentului a fost reținută fapta prevăzută de art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002. Petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 765 lei și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 zile.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, în privința elementelor de forma ale procesului verbal prevazute de art 16 din OG 2/2001, instanta observa ca acesta îndeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conf. art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului. Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către petent cu mențiunea că nu a condus el întrucât și-a făcut lichidarea.
În ceea ce privește temeinicia, instanta constata ca nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal. Trebuie subliniat că potrivit principiilor generale de drept procesual civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În același sens este și art. 129 alin. 1 C. proc. civ., care prevede că părțile au obligația de a-și proba pretențiile și apărările.
Rolul activ al instanței prev.de art.129 alin.5 Cod procedură civilă nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia. Totodată prevederile art.47 din OG nr.2/2001 stipulează expres că dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă, iar conform disp.art.35 din OG nr.2/2001 plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor se soluționează cu precădere.
Instanța are în vedere și decizia nr. 205/2009 pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cu care „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
Trebuie precizat că, de altfel, în cauza A. împotriva Romaniei (hotararea din 04.10.2007, devinitiva la 31.03.2008), Curtea Europeana admite ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, pe care Convenția nu le împiedică din principiu, insa trebuie recunoscut celui acuzat de savarsirea unei contraventii garantiile procedurale prevazute de art 6 par. 1 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obtine citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Esential este ca atat pe parcursul judecatii, cat si in etapa analizei probelor sa nu se incalce prezumtia de nevinovatie de care se bucura contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie sa aiba posibilitatea sa propuna si sa administreze ce probe doreste, iar instanta sa adminstreze probele atat in favoarea, cat si in defavoarea contravenientului cu impartialitate, motivand de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urma. Aceasta este in esenta si concluzia la care ajunge Curtea europeana a Drepturilor Omului in cauza A. contra Romaniei.
Din economia disp.art.34 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine „contravenientului” care l-a contestat, deci care a făcut plângerea în instanță, să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia. Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin probe contrarii.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franța).
Dispozițiile OUG nr.195/2002 R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, deci câmpul de aplicare a acestui act normativ privește toți cetățenii.
Respectarea regulilor impuse de OUG nr.195/2002 R are implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate a persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială. Astfel, fapta de a conduce un autovehicul cu nerespectarea limitelor de viteză reglementate de lege constituie statistic una dintre cauzele cele mai frecvente ale producerii de accidente rutiere cu urmări tragice asupra vieții și integrității corporale a persoanelor implicate Acest lucru constituie un motiv întemeiat pentru ca măsurile represive împotriva celor ce încalcă regulile de circulație în acest mod să se aplice cu fermitate pentru o mai bună conștientizare a pericolului public reprezentat de un astfel de comportament.
Desigur că persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil – art.31-36 din OG 2/2001 – în cadrul căruia se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c.România).
Având în vedere cele expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal atacat.
Pe de altă parte, intimata a depus la dosar foto radar, proces verbal de atestare a operatorului radar, buletin de verificare metrologică, care se coroborează cu cele reținute în procesul verbal de contravenție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport de disp. art. 21 alin.3 din OG 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată la minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa încât nu se impune reevaluarea acesteia. Sancțiunea contravențională complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile este cea prevăzută de lege și se aplică pe lângă sancțiunea contravențională principală în mod obligatoriu, nefiind lăsată la dispoziția agentului constatator.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plângerea formulata de petentul A. M. domiciliat in C., V. P., nr. 6A, judet Constanta în contradictoriu cu și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN ILFOV cu sediul in București . nr. 7m, sector 2, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.10.2015.
Președinte, Grefier,
F. A. L. C. L.
Red: jud FAL/ tehnored CL
13.11.2015/4ex
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7060/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7181/2015.... → |
|---|
