Plângere contravenţională. Sentința nr. 7145/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7145/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 7145/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Sentința civilă nr. 7145
Ședința publică din data de 26.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. I.
Grefier: M. A.
Pe rol soluționarea cererii de cererii formulată de petentul BEREANDĂ C. - A. în contradictoriu cu intimata I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE-BIROUL DE POLIȚIE RUTIERĂ PENTRU AUTOSTRADA A1 - având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera,în temeiul art 396 C.pr.civ, a amânat pronunțarea la data astăzi 26.10.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea de înregistrată pe rolul instanței la data de 05.03.2015 sub nr._ petentul BEREANDĂ C. - A. în contradictoriu cu intimata I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE-BIROUL DE POLIȚIE RUTIERĂ PENTRU AUTOSTRADA A1 a solicitat, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 20.02.2015, exonerarea de sanctiunile contraventionale aplicate.
În motivare petentul a învederat instanței că la data de 20.02.2015, conducand pe A1 București-Pitești, autoutilitara cu nr de înmatriculare_, aparținând S.X. RITTER KOURIER S.R.L.,a fost oprit de un echipaj de poliție. Petentul a precizat că a pus la dispoziția agenților de poliție actul de identitate și permisul de conducere categoriile A și B .-_,dar nu și certificatul de înmatriculare al autoutilitarei, deoarece angajatorul a omis să îl pună la dispoziție.
Petentul a mai precizat că specialiștii din cadrul RAR cu aparatul special au procedat la verificarea mecanismului de direcție al autoutilitarei, apreciind că acesta prezintă defecțiuni grave respectiv, joc la capătul de bară stânga și pivotul inferior stânga și tubulatura neetanșă., însă la momentul constatării faptei contravenționale, agenții nu i-au pus la dispoziție nota de constatare tehnică și nu i-au prezentat așa zisele defecțiuni, încălcând prevederile art 179 alin 4 din HG 1391/2006.
Petentul a susținut că s-a aflat în eroare de fapt la momentul respectiv întrucât a verificat sistemul de iluminare semnalizare, frânare la momentul plecării în cursă, însă nu a constatat nereguli.
Petentul a mai susținut că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută, întrucât nu identifică mijlocul tehnic folosit de specialiști pentru constatarea defecțiunilor, iar sancțiunea complementara nu știe pentru ce perioadă a fost dispusă, iar cele specificate la rubrica alte mențiuni au fost scrise de petent, în urma dictării lor de către agentul constatator.
Petentul a susținut că a achitat la data de 24.02.2015, jumătate din cuantumul amenzii.
In drept au fost invocate dispozitiile art 118 OUG 195/2002, OG 2/2001.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit art. 19 din O.U.G. 80/2013, dovada achitării taxe judiciare de timbru în cuantum de 20 lei fiind depusă la dosarul cauzei.
În dovedirea cererii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând cererii copii certificate pentru conformitate cu originalul dovada, proces verbal de contravenție, carte de identitate, fila CEC (f.6-8) .
La data de 02.06.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare si inscrisuri (filele 21-27), în care a arătat că situația prezentată de petent nu corespunde realității, întrucât petentul a fost sancționat contravențional pentru faptul că la data de 20.02.2015, pe A1,km 14, cu ocazia efectuării unui control de către lucrătorii RAR au fost constatate defecțiuni grave la sistemul de frânare și tubulatură neetanșă. Totodată intimata a susținut că petentul nu a prezentat certificatul de înmatriculare.
Intimata a învederat instanței că încadrarea juridică a faptei contravenționale este art 100 alin.3 lit b OUG 195/2002, și art 148 pct 17 si art 147 pct 1 din Anexa 1 HG 1391/2006 întocmindu-se procesul verbal de contravenție, care a fost încheiat cu respectarea tuturor cerințelor legale prevăzute de art 16 și 17 din OG 2/2001.
Intimata a mai susținut că in speta contravenția reținută în sarcina petentului a fost constată în mod direct de agenții constatatori astfel că se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, arătând că se opune înlocuirii sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
Pe cale de consecință, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale
In probatiune intimata a solicitat incuviintarea probei cu înscrisuri (f. 24-27).
Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 20.02.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 1267,5 lei și cu aplicarea masurii reținerii permisului de conducere, deoarece la data de 20.02.2015 ora 11:00, pe A1 km 14 CI, a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ din direcția București către Pitești, având defecțiuni grave la mecanismul de direcție, joc capăt bară stânga+pivot interior stânga, tubulatură neetanșă și pentru faptul că nu avea asupra sa certifictaul de înmatriculare (f.24)
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție.
In sarcina petentului au fost reținute încălcarea dispozițiilor art 102 alin 3 lit b din OUG 195/2002 (3) **) „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: b) conducerea vehiculului cu defecțiuni grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție, constatate de poliția rutieră împreună cu specialiștii Registrului Auto Român;”, precum și a prevederilor art 148 pct 17 HG 1391/2006 „Se interzice conducătorului de autovehicul sau de tramvai: 17. să conducă un autovehicul care emană noxe peste limita legală admisă ori al cărui zgomot în mers sau staționare depășește pragul fonic prevăzut de lege ori care are montat pe sistemul de evacuare a gazelor dispozitive neomologate; și art 147 alin 1 din HG 1391/2006 „Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 1. să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare;”
Prin procesul verbal de contravenție au fost aplicate sancțiunile contravenționale prevăzute de dispozițiile art 102 alin.3 lit b din OUG 195/2002, 100 alin 1 pct 7 din OUG 195/2002, în conformitate cu care „ (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 7. *) conducerea unui autovehicul și tractor agricol sau forestier care, în mers sau staționare, poluează fonic sau emană noxe peste limita legal admisă;” iar in conformitate cu prevederile art 101 alin1 pct 18 din OUG 195/2002 „(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2)”
Instanta constata ca in conformitate cu dispozitiile art Art. 21
(1) din OG 2/2001, „ In cazul in care prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica si sanctiunea. Din analiza acestui text de lege, rezulta ca sanctiunile se aplica prin procesul verbal de contraventie. In prezenta cauza, instanta constata ca agentul constatator nu a aplicat sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 zile prin procesul verbal de contraventie, intrucat in cuprinsul acestuia nu exista nici o mentiune cu privire la sanctiunea complementara aplicata si nici cu privire la numarul dovezii ce a fost emisa in acest sens. Chiar daca din cuprinsul dovezii aflata la fila 7 din dosar, rezulta ca aceasta a fost emisa in temeiul procesului verbal de contraventie contestat, instanta apreciaza ca in lipsa oricarei mentiuni in procesul verbal de contraventie privind aplicarea sanctiunii complementare, aceasta nu a fost aplicata in conformitate cu prevederile dispozitiilor art 21 alin 1 din OG 2/2001.
Conform art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/ 2002 sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.
Potrivit art. 15 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001 contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.
În acest sens, conform art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/ 2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. De asemenea, potrivit alin. 7, în cazul prevăzut la alin. 6 – când se poate achita pe loc jumătate din minimul amenzii - agentul constatator eliberează contravenientului chitanța reprezentând contravaloarea amenzii, în care se menționează data, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, numele, prenumele și semnătura agentului constatator, nemaifiind necesară încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției dacă nu se dispune și o sancțiune contravențională complementară.
Din aceste dispoziții legale rezultă că regimul de aplicare a sancțiunilor contravenționale, atât principale, cât și complementare, este strict reglementat. În acest sens, competența de a aplica sancțiunile revine exclusiv polițiștilor care au calitatea de polițiști rutieri, iar despre fiecare sancțiune aplicată trebuie să se facă mențiune în cuprinsul procesului verbal întocmit de aceștia, urmând ca, în cazul în care contravenientul formulează plângere împotriva acestuia, instanța să aibă posibilitatea să analizeze legalitatea și temeinicia lor.
Examinând cuprinsul procesului verbal ( dosar fila 6 ), instanța constată că în acesta s-au făcut mențiuni despre sancțiunea principală aplicată și despre măsura tehnico – administrativă a reținerii permisului de conducere, fără a se preciza dacă s-a dispus și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. Se observă astfel, că agentul constatator a făcut confuzie între sancțiunile complementare, printre care figurează și cea a suspendării exercitării dreptului de a conduce, conform art. 96 alin 2 lit. b din O.U.G. nr. 195/ 2002 și măsurile tehnico – administrative, printre care figurează și cea a reținerii permisului de conducere, conform art. 97 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 195/ 2002.
În aceste condiții, instanța constată că, în contradicție cu dispozițiile imperative ale legii, sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile nu a fost aplicata petentului prin procesul verbal de contravenție, de către agentul constatator, care avea calitatea de polițist rutier.
Ori, în această situație, instanța este pusă în imposibilitatea de a verifica din punct de vedere al legalității respectiva sancțiune, în sensul dacă a fost aplicata de către un polițist care să fi avut calitatea de polițist rutier. Prin neaplicarea sancțiunilor de către agentul constatator și nemenționarea lor în cuprinsul procesului verbal, practic, suspendarea exercitării dreptului de a conduce rămâne la latitudinea unor angajați ai intimatului, a căror calitate de agent constatator nu poate fi verificată și care nu întocmesc niciun act administrativ prin care aplică sancțiunile, punând instanța în imposibilitatea de a verifica legalitatea lor.
O astfel de aplicare aleatorie a dispozițiilor imperative ale legii duce la imposibilitatea pentru petent, de a obține analizarea de către o instanță de judecată a sancțiunilor aplicate, situație de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din C.E.D.O., care impune și accesul efectiv la o instanță.
Cu toate că art. 111 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/ 2002 prevede că, la reținerea permisului de circulație în cazul acestui gen de contravenții, se eliberează o dovadă înlocuitoare cu drept de circulație pe o perioadă de 15 zile, iar potrivit art. 118 alin. 2, plângerea contravențională suspendă executarea amenzilor și sancțiunilor contravenționale complementare ( printre care și suspendarea dreptului de a conduce ), de la data înregistrării și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, aceste dispoziții legale nu lipsesc de efecte juridice celelalte prevederi enumerate mai sus.
Ori, din interpretarea de ansamblu a tuturor articolelor pertinente prezentate, rezultă că, odată cu întocmirea procesului verbal, în cuprinsul căruia trebuie menționate sancțiunea principală a aplicării punctelor amendă, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, cât și măsura tehnico – administrativă a reținerii permisului de conducere, agentul constatator eliberează dovada înlocuitoare cu drept de circulație pe o perioadă de 15 zile. În cazul în care, în acest interval, se formulează plângere contravențională, se suspendă executarea atât a sancțiunii principale a amnezii, cât și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești. Dar, acest efect suspensiv de executare pe care îl are plângerea contravențională, nu echivalează cu exonerarea agentului constatator de la obligația de a aplica, prin procesul verbal, atât sancțiunile principale, cât și cele complementare.
Pentru aceste considerente, instanța constată că măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere a fost luată în mod nelegal în condițiile în care sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile nu a fost luata față de petent cu respectarea dispozițiilor legale cu caracter imperativ, ceea ce impune înlăturarea ei.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, instanța reține că procesul verbal de constatare a contravenției nu este o probă absolută, ci aceasta poate face dovada până la proba contrarie, petentul fiind acela care, având sarcina probei poate să dovedească cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor cuprinse în actul contestat. În acest sens instanța constată că pe parcursul judecății petentul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt, decât cea menționată în cuprinsul procesului verbal contestat, deși în lumina dispozițiilor art 249 C.pr.civ. sarcina probei îi incumbă acestuia. Mai mult decât atât, petentul a recunoscut faptul că nu a pus la dispoziția agenților constatatori certificatul de înmatriculare. Faptul invocat de petent în conformitate cu care lipsește vinovăția întrucât angajatorul nu i-a pus la dispoziție certificatul de înmatriculare, nu este de natură să conducă la înlăturarea vinovăției sale, întrucât petentul avea obligația de a verifica dacă deține toate documentele prevăzute de lege la plecarea în cursă.
Nici susținerea petentului în conformitate cu care a efectuat la plecarea în cursă verificarea sistemului de iluminare semnalizare, frânare, nu este de natură să conducă la netemeinica actului contestat, întrucât prin acesta s-au constatat defecțiuni ale sistemului de direcție, aspect pe care petentul a recunoscut de altfel că nu l-a putut verifica din cauza lipsei mijloacelor tehnice necesare. Mai mult decât atât petentul nu a depus nici o dovadă din care să rezulte verificările efectuate,cele consemnate în cuprinsul procesului verbal de contravenție cu privire la fapta prevăzută de art 102 alin 3 lit f din OUG 195/2002, fiind confirmate prin raportul tehnic de control în trafic, aflat la fila 25 din dosar.
Procesul verbal de constatare a contravenției, creează o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, care în speță se bazează pe aspectele constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator. Această prezumție fiind relativă, petentul, cu respectarea condițiilor procedurale o poate răsturna prin proba contrară, ceea ce în cauză nu s-a realizat .
Este adevărat că petentul beneficiază de garanțiile în materie penală consacrate de art 6 CEDO întrucât fapta reținută în sarcina sa poate fi calificată ca aparținând materiei penale, prin aplicarea criteriilor E. pe care Curtea de la Strasburg le-a instituit, în special cele referitoare la faptul că prin sancționarea ei se urmărește protecția unui interes general și sancțiunea aplicată are un caracter preventiv și represiv.
Respectarea prezumției de nevinovăție a petentului inclusiv sub aspectul inversării sarcinii probei, în sensul că aceasta revine intimatei, nu este de natură ca prin simpla invocare să ducă la anularea procesului verbal și nu se opune instituirii prezumției privind legalitatea și temeinicia procesului verbal atât timp cât se ține cont de gravitatea consecințelor ce pot decurge pentru acuzat și nu se aduce atingere dreptului său la apărare ( Hot. A. contra Romaniei).
Chiar și în cazul concret în care făcând aplicarea art 11 și 20 din Constituție în vederea aplicării principiilor prevăzute de art 6 din CEDO în materie penală, aceasta nu conduce la aplicarea automată a dreptului procesual penal prevăzut de legea internă în cauza concretă dedusă judecății, ci aplicarea codului de procedură civilă și a garanțiilor instituite de jurisprudența CEDO care nu se opun aplicării prezumției privind legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție cu respectarea condițiilor anterior menționate.
Având în vedere că în speță petentul a avut ocazia să dovedească netemeinicia celor constatate în procesul verbal de contravenție, dreptul său la apărare a fost respectat, astfel că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată, cu privire la faptele contravenționale prevăzute de art 102 alin 3 lit b din OUG 195/2002 și art 101 alin1 pct 18 din OUG 195/2002.
În ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de art 100 alin 1 pct 7 din OUG 195/2002, în conformitate cu care „ (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 7. *) conducerea unui autovehicul și tractor agricol sau forestier care, în mers sau staționare, poluează fonic sau emană noxe peste limita legal admisă;”, instanța constată că descrierea acestei fapte în cuprinsul procesului verbal de contravenție, nu este suficientă pentru a putea permite o analiză în concret, în scopul de a determina dacă fapta reținută constituie contravenție sau nu.
Astfel, intimata a menționat faptul că petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe A1, având defecțiuni grave la mecanismul de direcție, joc capăt bară stanga +pivot inferior stânga, tubulatură neetanșă.. Această descriere nu este suficientă, fiind necesar a se preciza dacă vehiculul respectiv emana noxe peste limita legal admisă. Din analiza textului care incriminează fapta contravențională, nu rezultă că simpla eliminare de noxe constituie contravenție, fiind necesară depășirea limitelor prevăzute de lege. Faptul că autovehiculul prezenta tubulatura neetanșă nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale faptei contravenționale ce a fost reținută petentului în sarcină.
Prin urmare, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.02.2015 este lovit de nulitate absolută, sub aspectul faptei contravenționale prevăzute de art 100 alin 1 pct 7 din OUG 195/2002 datorită faptului că agentul constatator nu a descris fapta petentului cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea caracterului contravențional al faptei.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate pentru faptele prevăzute de art 102 alin 3 lit b din OUG 195/2002, constând în amendă în cuantum de 877,5 lei și a celei prevăzute de art 101 alin 1 pct 18 din OUG 195/2002, constând în sancțiunea avertismentului, potrivit art 21 alin.3 din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Sub acest aspect, instanța constată că sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, fiind orientată către minimul prevăzut de lege
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată, va anula, în parte, procesul verbal de contravenție . nr_ din 20.02.2015, cu privire la săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 100 alin. 1 pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002, va înlătura sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei aplicată pentru această faptă, va înlătura măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere ca nelegal aplicată, menținând celelalte dispoziții din cuprinsul procesului verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul BEREANDĂ C. – A. domiciliat în sector 5, București, ., ., .>în contradictoriu cu intimata I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE-BIROUL DE POLIȚIE RUTIERĂ PENTRU AUTOSTRADA A1cu sediul în sector 5, București, G. Cosbuc, nr. 83-85.
Anulează în parte, procesul verbal de contravenție . nr_ din 20.02.2015, cu privire la săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 100 alin. 1 pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002.
Înlătura sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei aplicată pentru fapta contravențională prevăzută de art 100 alin 1 pct 7 din OUG 195/2002
Înlătură măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere ca nelegal aplicată, menținând celelalte dispoziții din cuprinsul procesului verbal.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. M. A.
Red. G.I.
Tehn. M.A.
4 ex./04.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7151/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7153/2015.... → |
|---|
