Plângere contravenţională. Sentința nr. 7172/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7172/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 7172/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Sentința civilă nr. 7172
Ședința publică de la 26.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. I.
Grefier: M. A.
Pe rol soluționarea cererii de cererii formulată de petentul F. G. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV - având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art 396 C.pr.civ, a amânat pronunțarea la data astăzi 26.10.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea de înregistrată pe rolul instanței la data de 29.04.2015 sub nr._ petentul F. G. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a solicitat, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 27.04.2015, exonerarea de sanctiunile contraventionale aplicate.
În motivare petentul a învederat instanței că nu a săvârșit fapta contravențională, ce i-a fost reținută în sarcină, întrucât înainte de trecerea de pietoni s-a asigurat corespunzător, însă a observat dar nu poate preciza dacă a călcate pe trecere.
Pe de altă parte, petentul a precizat că în procesul verbal de contravenție, nu este identificată corespunzător încadrarea juridică a faptei contravenționale, cu articol, alineat și act normativ, precum și faptul că nu se realizează o descriere corespunzătoare a faptei fiind lovit de nulitate absolută, întrucât încalcă dispozițiile imperative ale art 16 din OG 2/2001.
În drept au fost invocate prevederile OG 2/2001 și OUG 195/2002.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit art. 19 din O.U.G. 80/2013, dovada achitării taxe judiciare de timbru în cuantum de 20 lei fiind depusă la dosarul cauzei, F.7.
În dovedirea cererii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând cererii copii certificate pentru conformitate cu originalul dovada, carte de identitate, proces verbal de contravenție (f.4-6) si in original procesul verbal de contraventie.
La data de 19.06.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare (filele 16-17), în care a arătat că situația prezentată de petent nu corespunde realității, întrucât petentul a fost sancționat contravențional pentru faptul că la data de 27.04.2015, pe DN1 km 19, jud Ilfov, in timp ce conducea autovehiculul cu nr de inmatriculare_, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare, pe sensul de mers al autovehiculului.
Intimata a învederat instanței că încadrarea juridică a faptei contravenționale este art 100 alin.3 lit b OUG 195/2002, întocmindu-se procesul verbal de contravenție CP nr._, care a fost încheiat cu respectarea tuturor cerințelor legale prevăzute de art 16 și 17 din OG 2/2001.
Intimata a mai susținut că in speta contravenția reținută în sarcina petentului a fost constată în mod direct de către polițist, nefiind obligatorie constatarea acesteia cu aparatura omologata si verirficata metrologic, cum este in cazul contraventiilor referitoare la depasirea vitezei de deplasare.
Pe cale de consecință, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În drept au fost invocate prevederile OG 2/2001, OUG 195/2002.
La data de 23.07.2015, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat motivele invocate în plângerea contravențională formulată, susținând că fapta nu este probată de intimată, în condițiile în care potrivit jurisprudenței CEDO în materie contravențională, sarcina probei îi aparține acesteia .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 27.04.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, deoarece la data de 27.04.2015 ora 15:20 a condus autovehiculul marca Peugeut, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 1 din direcția București către Ploiești, când a ajuns la trecerea de pietoni nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversare, pe sensul sau de mers (f.4)
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în analiza recursului în interesul legii, astfel cum rezultă din decizia nr. XXII din 19.03.2007,cazurile în care este atrasă nulitatea actului necondiționat de existența unei vătămări sunt imperativ și limitativ prevăzute de art 17 din OG 2/2001, astfel că se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cele referitoare la lipsa mențiunilor de la art 16 din OG 2/2001, privind descrierea faptei cu indicarea tuturor imprejurarilor necesare pentru aprecierea garvitatii sale, nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act fiind sancționată cu nulitatea relativă virtuală.
Prin urmare, analizând conținutul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile de formă prevăzute imperativ de art 17 din OG 2/2001. Apărarea petentului prin care susține necesitatea anulării procesului verbal de contravenție pentru descrierea incompleta a faptei nu poate fi primită, întrucât necesitatea precizării acestor date în cuprinsul procesului verbal este prevăzută de art 16 OG 2/2001, ceea ce atrage sancțiunea nulității relative ce trebuie analizata în conformitate cu dispozițiile art 175 Cod procedură civilă, care impune anularea actului doar în condițiile în care partea care o invocă dovedește o vătămare prin încheierea actului în această modalitate, vătămare ce nu a fost dovedită de petent în prezenta cauză.
In conformitate cu prevederile art 16 din OG 2/2001, instanta constata ca procesul verbal de contraventie trebuie sa contina indicarea actului normativ prin care se sanctioneaza contraventia. Asadar, pe langa descrierea faptei este necesar ca agentul constatator sa realizeze incadararea juridica a starii de fapte expuse. In prezenta cauza agentul constatator a indicat ca temei juridic al faptei contraventionale prevederile art 100 alin 3 lit b din OUG 195/2002, în conformitate cu care „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (…) lit. b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului”. Instanța apreciază că în cauză încadrarea juridică a fost corect efectuată în condițiile în care textul de lege indicat sancționează fapta săvârșită. Pe de altă parte, indicarea greșita a temeiului de sancționare a contravenției nu reprezintă un motiv de nulitate absolută a procesului verbal de contravenție contestat, nerespectarea acestei dispoziții putând atrage nulitatea relativa virtuală, revenind petentului sarcina probei, în sensul de a demonstra că prin aceasta i s-a provocat o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Ori în prezenta cauză nu este vorba de o încadrare juridică eronată în condițiile în care temeiul juridic al faptei a fost corect precizat, iar petentului nu i s-a provocat nici o vătămare, în condițiile în care sancțiunea contravențională a fost aplicata in limitele prevăzute de lege pentru fapta descrisă.
Potrivit art 98 alin.4 lit b din OUG 195/2001, clasa a II a de sanctiuni cuprinde 4 sau 5 puncte amenda. In acest sens instanta constata ca in cuprinsul procesului verbal de contraventie este indicat cuantumul sanctiunii amenzii aplicate ca fiind 390 lei, reprezentând 4 puncte amendă.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, instanța reține că procesul verbal de constatare a contravenției nu este o probă absolută, ci aceasta poate face dovada până la proba contrarie, petentul fiind acela care, având sarcina probei poate să dovedească cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor cuprinse în actul contestat. În acest sens instanța constată că pe parcursul judecății petentul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt, decât cea menționată în cuprinsul procesului verbal contestat, sau dovada realității celor susținute în plângerea contravențională, deși în lumina dispozițiilor art 249 C.pr.civ. sarcina probei îi incumbă acestuia.
Procesul verbal de constatare a contravenției, creează o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, care în speță se bazează pe aspectele constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator. Această prezumție fiind relativă, petentul, cu respectarea condițiilor procedurale o poate răsturna prin proba contrară, ceea ce în cauză nu s-a realizat. Mai mult decât atât, în cuprinsul plângerii contravenționale formulate, petentul a susținut că deși a văzut un pieton nu poate preciza dacă acesta a călcat pe trecere.
Este adevărat că petentul beneficiază de garanțiile în materie penală, consacrate de art 6 CEDO, întrucât fapta reținută în sarcina sa poate fi calificată ca aparținând materiei penale, prin aplicarea criteriilor E. pe care Curtea de la Strasburg le-a instituit, în special cele referitoare la faptul că prin sancționarea ei se urmărește protecția unui interes general și sancțiunea aplicată are un caracter preventiv și represiv.
Respectarea prezumției de nevinovăție a petentului inclusiv sub aspectul inversării sarcinii probei, în sensul că aceasta revine intimatei, nu este de natură ca prin simpla invocare să ducă la anularea procesului verbal și nu se opune instituirii prezumției privind legalitatea și temeinicia procesului verbal atât timp cât se ține cont de gravitatea consecințelor ce pot decurge pentru acuzat și nu se aduce atingere dreptului său la apărare ( Hot. A. contra Romaniei).
Mai mult, potrivit legiuitorului intern OG 2/2001 se completează cu regulile codului de procedură civilă care, la art 249 prevede că cel care face o afirmație trebuie să o dovedească.
Chiar și în cazul concret în care făcând aplicarea art 11 și 20 din Constituție în vederea aplicării principiilor prevăzute de art 6 din CEDO în materie penală, aceasta nu conduce la aplicarea automată a dreptului procesual penal prevăzut de legea internă în cauza concretă dedusă judecății, ci aplicarea codului de procedură civilă și a garanțiilor instituite de jurisprudența CEDO care nu se opun aplicării prezumției privind legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție cu respectarea condițiilor anterior menționate.
Având în vedere că în speță petentul a avut ocazia să dovedească netemeinicia celor constatate în procesul verbal de contravenție, dreptul său la apărare a fost respectat, astfel că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, potrivit art 21 alin.3 din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Sub acest aspect, instanța constată că sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, fiind aplicată sancțiunea minimă prevăzută de art 100 alin.3 lit b din OUG 195/2002.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea contravențională și va menține procesul verbal de contravenție . nr._ din 27.04.2015, emis de intimată, ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul petentul F. G. domiciliată în Calafat, ., ., . în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în București, ., nr. 7, sector 2.
Menține procesul-verbal contestat . nr._ din 27.04.2015 emis de intimată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. M. A.
Red. G.I.
Tehn. M.A.
4 ex/04.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7169/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7280/2015. Judecătoria... → |
|---|
