Plângere contravenţională. Sentința nr. 8290/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8290/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 8290/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Sentința civilă nr. 8290
Ședința publică din data de 23.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. I.
Grefier: M. A.
Pe rol soluționarea cererii de cererii formulată de petentul P. F. P. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV - având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art 396 C.pr.civ, a amânat pronunțarea la data astăzi 23.11.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea de înregistrată pe rolul instanței la data de 18.03.2015 sub nr._ petentul P. F. P. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a solicitat, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 12.03.2015 si exonerarea de sanctiunile contraventionale aplicate.
În motivare petentul a învederat instanței că la data de 12.03.2015, a fost sanctionat contraventional, retinandu-se ca acirculat cu autovehiculul marca Ford Transit, cu numarul de inmatriculare_, pe DNCB-LDS 2003 Tunari, circuland in scopul de a incarca la o adresa pe care nu o cunostea, niste utilaje, si in mometnul in care a virat stanga, dorind sa gaseasca un loc corespunzatordeunde sa nu ingreuneze circulatia celorlalte autovehicule, masina de politie aflandu-se in spatele sau, s-a pozitionat intrand in curte, pentru a lua relatii in ce directie se afla societatea unde trebuie sa ajunga, intentionand sa apelze in acest sens la sprijinul organelor de politie.
Petentul a precizat ca agentii de politie in loc sa il sprijine in demersul efctuat pentru a identifica adresa la care trebuia sa ajunga, dupa ce a intrat in respectiva incinta cu autovehiculul politiei care circula in spatele sau si ii facea semne acustice, a oprit si a fost sanctionat contraventional, retinandu-se faptul ca a circulat pe contrasens.
Petentul a mai precizat ca agentul de politie era singur in autovehicul, precum si faptul ca cele precizate la rubrica alte mentiuni au fost inscrise unilateral de agentul de politie, precum si faptul ca este conducator auto de
ani si nu a avuta abateri grave de la regulile de circulatie.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit art. 19 din O.U.G. 80/2013, dovada achitării taxe judiciare de timbru în cuantum de 20 lei fiind depusă la dosarul cauzei.
În dovedirea cererii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând cererii copii certificate pentru conformitate cu originalul procesul verbal de contraventie, dovada carte de identitate (f.5-6) si proba testimoniala, f.7.
La data de 05.05.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare (filele 15-16) în care a arătat că situația prezentată de petent nu corespunde realității, întrucât petentul a fost sancționat contravențional pentru faptul că la data de 12.03.2015, pe DNCB DJ 200- Tunari,a circulat pe sens opus, neavand in functiune luminile de intalnire, fara a purta centura de siguranta si fara a avea permisul de conducere asupra sa.
Intimata a învederat instanței că încadrarea juridică a faptelor contravenționale este, art 101 alin3 lit d, aart 108 alin.1 lit a pct 7, art 108 alin 1 lit a pct 3 si art 101 alin 1 pct 18 din OUG 195/2002, întocmindu-se procesul verbal de contravenție, care a fost încheiat cu respectarea tuturor cerințelor legale prevăzute de art 16 și 17 din OG 2/2001.
Intimata a mai susținut că in speta contravențiile reținute în sarcina petentului ua fost constată în mod direct de către polițist, nefiind obligatorie constatarea acesteia cu aparatura omologata si verirficata metrologic, cum este in cazul contraventiilor referitoare la depasirea vitezei de deplasare.
Pe cale de consecință, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale si decaderea petentului din dreptul de a mai propune alte probe.
În drept au fost invocate prevederile OG 2/2001, OUG 195/2002.
Petentul a formulat raspuns la intampinare la data de 18.06.2015, prin care a solicitat respingerea apararilor formulate de intimata, reiterand motivele invocate in plangerea formulata.
La termenul de judecata din data de 13.11.2015, a fost audiat martorul Z. A., declaratia acestuia fiind anexata la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 12.03.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 780 lei, deoarece la data de 12.03.2015 ora 12:35 în timp ce conducea autoturismul, cu nr. de înmatriculare_, pe DNCB, -LDS 2003 Tunari, a circulat pe sens catre Voluntari si cand a ajuns la intersectia cu DJ 20 B Tunari a circulat pe sensul opus de mers directia Voluntari-Otpeni, pe DNCB pentru a intra in incinta .., nu purta centura de siguanta, nu avea asupra sa documentele si nu avea in functiune lumininile de intalnire (f.5).
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție.
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în analiza recursului în interesul legii, astfel cum rezultă din decizia nr. XXII din 19.03.2007,cazurile în care este atrasă nulitatea actului necondiționat de existența unei vătămări sunt imperativ și limitativ prevăzute de art 17 din OG 2/2001, astfel că se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act fiind sancționată cu nulitatea relativă virtuală.
Apărarea petentului prin care susține necesitatea anulării procesului verbal de contravenție pentru faptul ca in procesul verbal de contraventie se precizeaza ca nu sunt motive de obiectiuni, nu poate fi primită, întrucât necesitatea precizării acestor date în cuprinsul procesului verbal este prevăzută de art 16 OG 2/2001, ceea ce atrage sancțiunea nulității relative ce trebuie analizata în conformitate cu dispozițiile art 175 Cod procedură civilă, care impun anularea actului doar în condițiile în care partea care o invocă dovedește o vătămare prin încheierea actului în această modalitate, vătămare ce nu a fost dovedită de petent în prezenta cauză. Mai mult decat atat, prin formularea plangerii contraventionale, petentul are ocazia de a formula toate obiectiunile pe care le apreciaza ca fiind necesare, acestea urmand a fi analizate de instanta sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție. Pe de alta parte, instanta constata ca in masura in care petentul la semnarea actului a constatat ca aceasta mentiune in cuprinsul procesului verbal de contraventie nu ii apartine, fiind scrisa in mod unilateral de agentul constatator, avea posibilitatea de a refuza semnarea actului, astfel ca instanta apreciza ca prin aceasta petentul incearca sa se prevaleze de propria culpa.
În ceea ce privește aspectul invocat de petent, constând în aceea ca agentul constatator era singur, acesta nu este relevant, întrucât nu există nici o dispoziție legală care sa condiționeze posibilitatea constatării și sancționării contravențiilor de către agenții de poliție rutieră in echipa. Dimpotrivă, potrivit art. 2 din O.U.G.195/2002, îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către politia rutieră din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constata încălcări ale acestora, iar potrivit art 109 alin 1 din OUG 195/2002 “Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră.”
Mai mult, potrivit art. 179 din H.G. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, politia rutiera (…) poate acționa (…), pentru prevenirea și constatarea unor încălcări ale normelor privind deplasarea în siguranță, pe drumurile publice, a tuturor participanților la trafic, polițistul rutier având ca atribuție principală tocmai constatarea și aplicarea sancțiunilor în cazul contravențiilor aflate în competența sa. Rezultă că, legea abiliteaza polițistul rutier să acționeze în sensul arătat, cu atât mai mult cu cât nici o dispoziție legală în vigoare nu condiționează legalitatea unui proces-verbal de constatare a contravenției de existența unui echipaj format din mai mulți agenți constatatori.
In conformitate cu prevederile art 16 din OG 2/2001, instanta constata ca procesul verbal de contraventie trebuie sa contina indicarea actului normativ prin care se sanctioneaza contraventia. Asadar, pe langa descrierea faptei este necesar ca agentul constatator sa realizeze incadararea juridica a starii de fapte expuse. In prezenta cauza agentul constatator a indicat ca temei juridic al faptelor contraventionale dispozitiile art. 101 alin. 3 lit. d) din O.U.G. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice „(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: d) circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.”, art 108 alin.1 lit a pct 3 „(1) ***) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 3. nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz;”, de art 101 alin 1 pct 18 „nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2)”, art. 108 alin. 1 lit. a) pct 7 din O.U.G. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice constand in „1) ***) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: pct 7. nerespectarea obligației de a folosi luminile de întâlnire și pe timpul zilei, pe autostrăzi, drumuri expres și pe drumuri naționale europene (E);”.
In ceea ce priveste descrierea faptei contraventionale constand in aceea ca petentul nu a avut asupra sa documentele prevazute de lege, instanța reține că modalitatea in care a fost descrisa aceasta fapta in cuprinsul procesului verbala de contraventie, respectiv „nu avea asupra sa documentele” nu este suficienta pentru a putea permite analiza caracterului contraventional al faptei, in conditiile in care, textul incriminator anterior mentionat sanctioneaza nerespectarea obligatiei conducatorului auto de a avea asupra sa documentele prevazute de art 35 alin 2 OUG 195/2002, astfel „Participantii la trafic sunt obligati ca, la cererea politistului rutier, sa inmaneze acestuia documentul de identitate sau, dupa caz, permisul de conducere, documentul de inmatriculare sau de inregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum si alte documente prevazute de lege”.
In aceste conditii, instanta apreciaza ca lipsa mentiunilor din procesul verbal de contraventie referitoare la documentele pe care petentul nu le-a avut asupra sa, echivaleaza cu lipsa descrierii faptei si atrage nulitatea absoluta a procesului verbal de contraventie, intrucat nu se poate aprecia ce documente nu a avut petentul asupra sa si daca era necesar a le prezenta politistului, nefiind posibila evaluarea intrunirii elementelor constituvie ale faptei contraventionale prevazute de art 101 alin 1 pct 18 OUG 195/2002.
In ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de art 108 alin 1 lit a pct 7 din OUG 195/2002, din analiza textului de lege anterior precizat rezultă că o conditie esentială pentru reținerea acestei fapte consta în săvârșirea acesteia pe autostrada, drum expres sau drum național european (E). Ori, în prezenta cauză, fapta a fost săvârșită pe timpul zilei pe DNCB la intersecția cu DJ 200 Tunari, drum care nu se încadrează în categoriile anterior precizate. Pe cale de consecință pentru această faptă contravențională instanța constată că nu sunt întrunite elementele constitutive prevăzute de lege.
Pe cale de consecinta, instanta va anula in parte procesul verbal de contraventie cu privire la fapte contraventionale prevazute de art 101 alin 1 pct 18 OUG 195/2002 și art 108 alin.1 lit a pct 7 din OUG 195/2002 si va exonera petentul de sanctiunea avertismentului aplicate pentru aceste fapta.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, instanța reține că procesul verbal de constatare a contravenției nu este o probă absolută, ci aceasta poate face dovada până la proba contrarie, petentul fiind acela care, având sarcina probei poate să dovedească cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor cuprinse în actul contestat. În acest sens instanța constată că pe parcursul judecății petentul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt, decât cea menționată în cuprinsul procesului verbal contestat, sau dovada realității celor susținute în plângerea contravențională, deși în lumina dispozițiilor art 249 C.pr.civ. sarcina probei îi incumbă acestuia.
Procesul verbal de constatare a contravenției, creează o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, care în speță se bazează pe aspectele constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator. Această prezumție fiind relativă, petentul, cu respectarea condițiilor procedurale o poate răsturna prin proba contrară, ceea ce în cauză nu s-a realizat.
Mai mult decat atat instanta constata ca petentul nu a contestat faptele contraventionale, constand in aceea ca nu purta centura de siguranta si nu avea in functiune luminile de intalnire.
In ceea ce priveste fapta contraventionala constand in aceea ca petentul a circulat pe sensul opus de mers, instanta constata ca prin declaratia martorului Z. C., audiat in cauza, petentul nu a facut dovada contrarie, in conditiile in care din declaratia acestuia a rezultat faptul ca in acel loc, petentul a respectat semnificatia indicatorului cedeaza trecerea. Sub acest aspect instanta constata ca petentul nu a fost sanctionat pentru nerespectarea semnificatiei indicatorului cedeaza trecerea ci pentru faptul ca a circulat pe sensul opus de mers, din declaratia martorului, nerezultand că petentul nu a circulat pe sensul opus de mers, acesta invederand însă instantei ca locatia unde intentionau sa ajunga era amplasata imediat dupa virajul stanga catre Tunari, dar peste drum. Pe de alta parte din declaratia martorului audiat in cauza, rezulta că acesta face referire la agentii de politie ceea ce conduce la concluzia ca agentul constatator nu era singur cum a sustinut petentul in plangerea formulata.
Este adevărat că petentul beneficiază de garanțiile în materie penală consacrate de art 6 CEDO întrucât fapta reținută în sarcina sa poate fi calificată ca aparținând materiei penale, prin aplicarea criteriilor E. pe care Curtea de la Strasburg le-a instituit, în special cele referitoare la faptul că prin sancționarea ei se urmărește protecția unui interes general și sancțiunea aplicată are un caracter preventiv și represiv.
Respectarea prezumției de nevinovăție a petentului inclusiv sub aspectul inversării sarcinii probei, în sensul că aceasta revine intimatei, nu este de natură ca prin simpla invocare să ducă la anularea procesului verbal și nu se opune instituirii prezumției privind legalitatea și temeinicia procesului verbal atât timp cât se ține cont de gravitatea consecințelor ce pot decurge pentru acuzat și nu se aduce atingere dreptului său la apărare ( Hot. A. contra Romaniei).
Mai mult, potrivit legiuitorului intern OG 2/2001 se completează cu regulile codului de procedură civilă care, la art 249 prevede că cel care face o afirmație trebuie să o dovedească.
Chiar și în cazul concret în care făcând aplicarea art 11 și 20 din Constituție în vederea aplicării principiilor prevăzute de art 6 din CEDO în materie penală, aceasta nu conduce la aplicarea automată a dreptului procesual penal prevăzut de legea internă în cauza concretă dedusă judecății, ci aplicarea codului de procedură civilă și a garanțiilor instituite de jurisprudența CEDO care nu se opun aplicării prezumției privind legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție cu respectarea condițiilor anterior menționate.
Având în vedere că în speță petentul a avut ocazia să dovedească netemeinicia celor constatate în procesul verbal de contravenție, dreptul său la apărare a fost respectat, astfel că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, instanța constată că desi amenda contraventionala a fost aplicată în cuantumul minim prevazut de lege pentru fiecare faptă, având în vedere împrejurarea ca din declaratia martorului a rezultat ca faptele au fost săvârsite in conditiile in care petentul nu cunostea adresa la care intentiona sa ajunga, echipajul de politie aflat chiar in spatele autovehiculului condus de petent, la intersectie l-a îndrumat spre locatia unde intentiona sa ajunga, care era situată imediat peste drum, instanta considera ca la aprecierea gradului de pericol social al faptei este necesar să sa acorde suficientă relevanță și acestor aspecte.
Orice sanctiune juridica, inclusiv cea contraventionala, nu reprezinta un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile sa se aplice sanctiunea amenzii. Sanctiunile juridice constituie nu mijloace de razbunare a societatii, ci de prevenire a savârsirii faptelor ilicite si de educare a persoanelor vinovate.
În consecinta, în cazul faptelor cu un grad scazut de pericol social, scopul sanctiunilor contraventionale se poate realiza si prin aplicarea unei masuri de atentionare a contravenientului, fara aplicarea amenzii contraventionale, ca sanctiune corelata unor contraventii cu un grad sporit de pericol social.
Ca atare, având în vedere prevederile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, în conformitate cu care sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijlocele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului, instanta constata ca plângerea este în parte întemeiata, sanctiunea amenzii contraventionale aplicata de agentul constatator petentului fiind neproportionala cu gradul de pericol social al faptei prevăzute de art 101 alin 3 lit d din OUG 195/2002 și art 108 alin 1 lit a pct 3 din OUG 195/2002.
Pentru aceste considerente, instanta va admite în parte plângerea, va anula în parte procesul verbal de contravenție în parte cu privire la fapte contravenționale prevăzute de art 101 alin 1 pct 18 și art 108 alin 1 lit a pct 7 din OUG 195/2002 si va exonera petentul de sancțiunea avertismentului aplicată pentru aceste fapte, va înlocui sanctiunea amenzii contraventionale în cuantum de 780 lei, aplicata petentului prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._ din 12.03.2015, pentru faptele contravenționale prevăzute de art 101 alin 3 lit d si art 108 alin 1 lit a pct 3 din OUG 195/2002 cu sanctiunea "Avertisment", va exonera petentul de sancțiunea complementară aplicată si va mentine celelalte dispozitii ale procesului-verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul P. F. domiciliat în . Deal, ., J. ILFOV în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7.
Anulează în parte procesul verbal de contravenție în parte cu privire la fapte contravenționale prevăzută de art 101 alin 1 pct 18 și art 108 alin 1 lit a pct 7 din OUG 195/2002 si exonerează petentul de sancțiunea avertismentului aplicată pentru acestă fapte.
Înlocuiește sanctiunea amenzii contraventionale în cuantum de 780 lei, aplicata petentului prin procesul-verbal de contraventie, pentru faptele contravenționale prevăzute de art 101 alin 3 lit d si art 108 alin 1 lit a pct 3 din OUG 195/2002 cu sanctiunea "Avertisment" și exonerează petentul de sancțiunea complementară aplicată
Menține restul dispozițiilor din procesul-verbal contestat . nr._/12.03.2015 emis de intimată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. M. A.
Red. G.I.
Tehn. M.A.
4 ex./15.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8279/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8298/2015.... → |
|---|
