Plângere contravenţională. Sentința nr. 9001/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9001/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 9001/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Sentința civilă nr. 9001
Ședința publică din data de 08.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. I.
Grefier: M. A.
Pe rol soluționarea cererii de cererii formulată de petentul L. V. în contradictoriu cu intimata I. DE POLITIE AL JUDETULUI ILFOV - având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art 396 C.pr.civ, a amânat pronunțarea la data de astăzi 08.12.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea de înregistrată pe rolul acestei instante la data de 26.06.2015 sub nr_, petentul V. L. în contradictoriu cu intimata I. DE POLITIE AL JUDETULUI ILFOV a solicitat, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/23.06.2015 si exonerarea de sanctiunile contraventionale aplicate.
In motivare, petentul a aratat ca prin procesul verbal de contraventie contestat, petentul a fost sanctionat contraventional cu 4 puncte amenda si 3 puncte penalizare, retinandu-se ca a condus autovehiculul cu numarul de inmatriculare_ din directia Urziceni catre Bucuresti si a fost filmat cu aparatul radar, montat pe autospeciala MAI_ circuland cu o viteza de 72 km/h,in localitate.
Petentul a sustinut ca agentul constatator nu a mentionat in procesul verbal de contraventie unde era amplasat aparatul radar, daca acesta se afla in stationare sau in mers. Totodata petentul a sustinut ca fapta contraventionala a fost constatata la data de 23.06.2015 ora 14.25 iar ora intocmirii procesului verbal de contraventie este anterioara, acesta fiind incheiat la ora 14.06.In aceste conditii, petentul a apreciat ca procesul verbal de contraventie a fost incheiat in mod abuziv inainte de constatarea faptei contraventionale, adaugand numai datele sale de identificare si obiectiunile formulate, la momentul constatarii.
Cu privire la temeinica actului contestat, petentul a sustinut ca nu avea cum sa depaseasca viteza legala .
Cu privire la legalitatea actului contestat, petentul a susbliniat ca agentul constatator nu i-a prezentat ordinul de serviciu si nici nu a mentionat care este aparatul radar folosit, daca acesta este verificat metrologic, descrierea faptei este incompleta, nu cuprinde toate imprejurarile in care a fost constatata, locul savarsirii faptei nu este complet precizat.
Invocand jurisprudenta CEDO in materie contraventionala, petentul a sustinut ca beneficiaza de prezumtia de nevinovatie sarcina probei apartinand intimatei.
Cu privire la individualizarea sanctiunii contraventionale, petentul a subliniat ca aceasta nu este proportionala cu gradul de pericol social al faptei.
Mai mult decat atat, petentul a precizat ca nu au fost avute in vedere erorile aparatelor radar, potrivit normei de Metrologie Legala 021-05, aprobata prin Ordinul 301/2005.
In drept au fost invocate dispozitiile OG 2/2001.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit art. 19 din O.U.G. 80/2013, dovada achitării taxe judiciare de timbru în cuantum de 20 lei fiind depusă la dosarul cauzei, f. 20.
In probatiune, petentul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, anexand cererii in copie certificata pentru conformitate cu originalul proces verbal de contraventie (f. 11).
La data de 14.09.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus intampinare si inscrisuri, respectiv plansa foto, buletin de verificare metrologica atestat operator radar(filele 16-19).
Prin intampinarea formulata intimata a solicitat in esenta respingerea plangerii contraventionale, sustinand ca procesul verbal de contraventie este legal si temeinic intocmit, respctand totae cerintele prevazute de art 16 si 17 OG 2/2001, petentul fiind sanctionat intrucat la data de 23.06.2015, pe DN2 km 14+500, deoarece a condusa cu o viteza de 72 km/h.
Cu privire la eroarea aparatului radar intimata a precizat ca aceasta a fost avuta in vedere la momentul efectuarii masuratorii.
Petentul nu a formulat raspuns la intampinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 23.05.2015, întocmit de intimată, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 390 lei si 3 puncte penalizare, întrucât în data de 23.05.2015, ora 14:35 a condus autoturismul,marca BMW, cu număr de_, pe DN2 km 14+500, in localitatea Afumati, deplasandu-se din directia Urziceni catre Bucuresti, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision, montat pe auto MAI_, cu o viteză de 72 km/h, in localitate (f.6).
Instanța reține că în cuprinsul procesului verbal de contravenție se regăsește locul săvârșirii faptei: DN2 km 14+500, in localitatea Afumati, deplasandu-se catre Bucuresti.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în analiza recursului în interesul legii, astfel cum rezultă din decizia nr. XXII din 19.03.2007,cazurile în care este atrasă nulitatea actului necondiționat de existența unei vătămări sunt imperativ și limitativ prevăzute de art 17 din OG 2/2001, astfel că se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act fiind sancționată cu nulitatea relativă virtuală, ce trebuie analizata prin raportare la dispozitiile art 175 C.pr.civ.
In ceea ce priveste, descrierea faptei astfel cum a fost realizata in cuprinsul procesului verbal de contraventie, aceasta permite analiza tuturor elementelor constitutive ale faptei contraventionale ce a fost retinuta in sarcina petentului prin raportare la textul de lege in baza caruia a fost realizata incadrarea juridica a acesteia.
In ceea ce priveste motivul de nulitate constand in aceea ca in procesul verbal de contraventie nu sunt identificate toate imprejurarile in care a fost savarsita fapta, locul unde era amplasat aparatul radar, sau ora incheierii procesului verbal de contraventie, prevazute de art 16 OG 2/2001, ar putea atrage sanctiunea nulitatii relative virtuale, care prin raportare la dispozitiile art 175 C.pr.civ, poate conduce la anularea actului numai in masura in care s-a provocat o vatamare prin intocmirea actului in aceasta modalitate, vatamare care nu a fost dovedita de petent in prezenta cauza.
Cu toate ca petentul in plangerea formulata sustine ca nu rezulta din procesul verbal de contraventie locul unde a fost constatata fapta si daca acest loc se afla in localitate, instanta constata ca aceasta sustinere nu este intemeiata intrucat in cuprinsul procesului verbal de contraventie este mentionat cu claritate locul constatarii fapte, respectiv DN2 km 14+500, in localitatea Afumati.
În ceea ce privește aspectul invocat de petent, constând în neprezentarea ordinului de serviciu, acesta nu este relevant, întrucât nu există nici o dispoziție legală care sa condiționeaze posibilitatea constatării și sancționării contravențiilor de către agenții de poliție rutieră de existența unui ordin de serviciu. Dimpotrivă, potrivit art. 2 din O.U.G.195/2002, îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către politia rutieră din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constata încălcări ale acestora.
Mai mult, potrivit art. 179 din H.G. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, politia rutiera (…) poate acționa (…), pentru prevenirea și constatarea unor încălcări ale normelor privind deplasarea în siguranță, pe drumurile publice, a tuturor participanților la trafic, polițistul rutier având ca atribuție principală tocmai constatarea și aplicarea sancțiunilor în cazul contravențiilor aflate în competența sa. Rezultă că, tocmai legea abiliteaza polițistul rutier să acționeze în sensul arătat, nefiind necesară existența, în plus, a unui ordin de serviciu care să prevadă aceeași abilitare pentru un anumit membru al poliției rutiere, cu atât mai mult cu cât nici o dispoziție legală în vigoare nu condiționează legalitatea unui proces-verbal de constatare a contravenției de existența unui asemenea ordin.
Se reține că agentul constatator nu are obligația de a menționa în cuprinsul procesului verbal de contravenție marca, tipul, . numărul aparatului radar utilizat, în condițiile în care s-a menționat numărul de înmatriculare al autospecialei în care era montat cinemometrul folosit pentru constatarea contravenției: MAI_, care corespunde cu nr. de înmatriculare a autovehiculului menționat în cuprinsul buletinului de verificare metrologică depus la dosarul cauzei (F.17)
Instanța mai reține faptul că, la efectuarea verificărilor metrologice și calibrarea cinemometrelor se au în vedere limitele erorilor tolerate prevăzute de art. 3.1.1. (respectiv marja de ± 3%) din norma metrologică NML 021-05. Deși, rezultatul unei măsurări de viteză efectuat cu un cinemometru poate prezenta o eroare de măsurare, aceasta este inclusă în limita erorilor tolerate.
Astfel, instanța apreciază faptul că, aplicarea marjei de ± 3% din valoarea vitezei măsurată de aparatul radar, potrivit art. 3.1.1 lit. c coroborat cu lit. b, este avută în vedere la calibrarea aparatului radar, nefiind necesară aplicarea acestui procent ulterior măsurării vitezei în trafic.
In conformitate cu prevederile art 16 din OG 2/2001, instanta constata ca procesul verbal de contraventie trebuie sa contina indicarea actului normativ prin care se sanctioneaza contraventia. Asadar, pe langa descrierea faptei este necesar ca agentul constatator sa realizeze incadararea juridica a starii de fapte expuse. In prezenta cauza agentul constatator a indicat ca temei juridic al faptei contraventionale art 108 alin 1 lit b pct 2 din OUG 195/2002. Instanta apreciaza ca in cauza incadrarea juridica a fost corect efectuata in conditiile in care textul de lege indicat sanctioneaza depasirea vitezei legale cu 21-30 km/h .
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de validitate doar cu privire la constatările făcute cu propriile simțuri de agentul care a încheiat procesul-verbal.
Având în vedere aceste aspecte, instanța retine că in prezenta cauza, constatarea contraventiei privind depasirea vitezei legale, nu intră în categoria constatărilor pe care le face un agent cu propriile simțuri și nu se bucură de prezumția de adevăr, menționată mai sus. În prezenta cauză operează prezumția de nevinovăție a contravenientului garantată de prevederile art.6 din Convenția europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, sarcina probei revenind agentului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalității armelor. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului impune respectarea principiului egalității armelor nu numai în procedura penală ci și în cea civilă, cu particularitatea că exigențele inerente conceptului de „proces echitabil” nu sunt în mod necesar similare în cauzele care vizează stabilirea drepturilor și obligațiilor cu caracter civil cu cele care vizează stabilirea unei acuzații penale (cauza Dombo Behreer B.V. c. Olandei).
Cu respectarea principiilor prezumției de nevinovăție și al egalității armelor impuse de exigențele art.6 din Convenția europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, precum și a principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe.
Este adevărat că petentul beneficiază de garanțiile în materie penală consacrate de art 6 CEDO întrucât fapta reținută în sarcina sa poate fi calificată ca aparținând materiei penale, prin aplicarea criteriilor E. pe care Curtea de la Strasburg le-a instituit, în special cele referitoare la faptul că prin sancționarea ei se urmărește protecția unui interes general și sancțiunea aplicată are un caracter preventiv și represiv.
Respectarea prezumției de nevinovăție a petentului inclusiv sub aspectul inversării sarcinii probei, în sensul că aceasta revine intimatei, nu este de natură ca prin simpla invocare să ducă la anularea procesului verbal și nu se opune instituirii prezumției privind legalitatea și temeinicia procesului verbal atât timp cât se ține cont de gravitatea consecințelor ce pot decurge pentru acuzat și nu se aduce atingere dreptului său la apărare ( Hot. A. contra Romaniei).
Mai mult, potrivit legiutorului intern OG 2/2001 se completează cu regulile codului de procedură civilă care, la art 249 prevede că cel care face o afirmație trebuie să o dovedească.
Chiar și în cazul concret în care făcând aplicarea art 11 și 20 din Constituție în vederea aplicării principiilor prevăzute de art 6 din CEDO în materie penală, aceasta nu conduce la aplicarea automată a dreptului procesual penal prevăzut de legea internă în cauza concretă dedusă judecății, ci aplicarea codului de procedură civilă și a garanțiilor instituite de jurisprudența CEDO care nu se opun aplicării prezumției privind legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție cu respectarea condițiilor anterior menționate.
Având în vedere că în speță petentul a avut ocazia să dovedească netemeinicia celor constatate în procesul verbal de contravenție, dreptul său la apărare a fost respectat, astfel că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată, mai mult decât atât aceasta fiind confirmată prin plansa foto (f. 16) din dosar.
Din cuprinsul plansei foto (f. 16) reiese faptul că înregistrarea efectuată de aparatul radar Autovision, care deține buletinul de verificare metrologică nr._/30.04.2015 (f. 17) valabil la data săvârșirii faptei contravenționale, cuprinde aspectele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală nr. 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, și anume:data și ora la care a fost efectuată măsurarea;valoarea vitezei măsurate: 72 km/h; imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidență nr. de înmatriculare al acestuia:_
După cum se poate observa din plansa foto, depusa la dosar de către intimată, cinemometrul menționat mai sus, care masoara viteza atat in regism stationar cat si in regim de deplasare, a asigurat efectuarea unor imagini care să permită observarea aspectelor prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală nr. 021-05. Prin urmare, instanța reține că petentul a circulat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 72 km/h pe DN2 km 14+500, in localitatea Afumati, zona in care limitarea de viteza este de 50 km / h, conform prevederilor art 49 alin 1 OUG 195/2002
Desi petentul a sustinut in plangerea contraventionala formulata ca in cuprinsul procesului verbal de contraventie nu se precizeaza daca fapta a fost savarsita in localitate, instanta constata ca in procesul verbal de contraventie se specifica cu claritate locul constatarii faptei ca fiind DN2 km 14+500, in localitatea Afumati.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, potrivit art 21 alin.3 din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Sub acest aspect, instanța constată că sancțiunea contravențională a fost aplicată în cuantumul minim prevazut de lege pentru fapta savarsita
În analiza principiului proportionalitatii, tinând seama de elementele prevazute de art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, trebuie observat ca dispozitiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfasurarii fluente si în siguranta a circulatiei pe drumurile publice, precum si ocrotirea vietii, integritatii corporale si a sanatatii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protectia drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietatii publice si private.
Instanta constata ca gravitatea faptei petentului nu justifica aplicarea sanctiunii avertismentului, aducând atingere sigurantei traficului rutier, punând în pericol chiar viata si sanatatea atât a sa, cât si a celorlalti participanti la traficul rutier. Pericolul faptelor rezulta chiar din materialitatea lor, fiind fapte de pericol, iar nu de rezultat pentru a produce un prejudiciu material, viteza fiind o cauza frecventa generatoare de evenimente rutiere soldate cu victime omenesti si pagube materiale. Instanta are în vedere si atitudinea petentului care nu constientizeaza gravitatea faptelor savarsite si nu îsi asuma responsabilitatea pentru comiterea lor. Mai mult decât atât, instanta retine ca petentul a beneficiat deja de clementa din partea organelor constatatoare deoarece amenda a fost aplicata în cuantumul minim, iar petentul a avut posibilitatea de a achita, în termen de cel mult doua zile lucratoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contraventiei, jumatate din minimul prevazut de lege al amenzii.
Prin raportare la aspectele anterior redate, instanta apreciaza ca sanctiunile aplicate contravenientului nu sunt prea aspre fata de gravitatea si pericolul social pe care faptele sale le prezinta, fiind atinse scopurile represiv, preventiv si educativ al sanctiunilor contraventionale.
Astfel, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de contravenție emis de intimată, ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul L. V. cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat N. S. în Voluntari, .. 1B, J. ILFOV în contradictoriu cu intimata I. DE POLITIE AL JUDETULUI ILFOV cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal contestat . nr._ din 23.05.2015, emis de intimată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I.M. A.
Red. G.I.
Tehn. M.A.
4 ex./28.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8995/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 8999/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
