Pretenţii. Sentința nr. 8999/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8999/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 8999/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8999
Ședința publică din data de 08.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. I.
GREFIER: M. A.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. P. O. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. C. SERVICE S.R.L, având ca obiect actiune in pretentii.
Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 27.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera,în temeiul art 396 C.pr.civ, a amânat pronunțarea la data astăzi 08.12.2015 când, în
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 25.06.2015, sub nr._ /2014, reclamanta S.C. P. O. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. C. SERVICE S.R.L a solicitat, obligarea pârâtei la plata sumei de 1708,19 lei, reprezentând contravaloare debit principal, precum și la plata dobânzii legale, calculate de la sacdenta și până la plata efectivă, precum și, a cheltuielilor de judecată .
În motivare reclamanta a arătat că intre parti s-au derulat relatii comerciale, in baza carora a vandut diferite produse paratei. Reclamanta a sustinut ca in baza acestor raporturi, a emis mai multe facturi fiscale, si cu toate ca si-a indeplinit propriile obligatii, parata cu rea credinta a refuzat sa isi indeplineasca propriile obligatii, desi termenul de plata a fost depasit.
Reclamanta a sustinut ca facturile fiscale au fost acceptate la plata de catare parat prin semnatura si stampila, mai mult aceasta efectuand o plata partiala, iar pe parcursul derularii relatiilor comerciale nu a fost sesizata de parata cu privire la eventualele abateri a serviciilor prestate in beneficiul acesteia.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1170, art 1270, art 1271 si art 1516 C.civ.
Acțiunea a fost legal timbrată, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 124,61 lei fiind depusă la dosarul cauzei la f. 20.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (F.6-14, 20-30).
La data de 28.08.2015, parata a depus la dosarul cauzei intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca ramasa fara obiect, atat in ce priveste debitul principal, dobanzile cat si cheltuielile de judecata.
Parata a invederat instantei ca a achitat in integralitate debitul datorat la data de 21.08.2015 si a solicitat instantei sa tina cont de faptul ca a achitat suma solicitata de reclamanta anterior primului termen de judecata, aratand ca recunoaste in integralitate debitul consemnat in cuprinsul facturilor fiscale emise de reclamanta.
În probațiune, parata a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv chitanta in copie certificata pentru conformitate cu originalul (f.41).
In drept au fost invocate dispozitiile art 205 C.pr.civ.
La data de 24.09.2015, reclamanta a formulat raspuns la intampinare prin care a solicitat instantei sa oblige parata la plata dobanzii legale datorate si a cheltuielilor de judecata, avand in vedere ca aceasta a achitat debitul principal.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta S.C. P. O. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. C. SERVICE S.R.L, s-au derulat raporturi juridice constând în furnizarea de catre reclamnata a unor produse, fiind emise facturile fiscale . nr._/10.07.2014, cu o valoare de 1500,24 lei (f.30), factura fiscala . nr._/23.06.2014, cu o valoare totala de 96,6 lei (f.27), nr._/23.06.2014, cu o valoare 171,29 lei (f.29).
Instanța constata că facturile fiscale emise de reclamanta, mentionate anterior, au fost acceptate la plată de către pârâtă prin aplicarea semnaturii si stampilei.
Instanța reține că prin semnarea facturilor fiscale, s-a încheiat convenția dintre părți având ca obiect plata sumei de bani, consemnată în cuprinsul acestora, pârâta fiind astfel obligata la îndeplinirea obligațiilor asumate.
Din actele juridice care stau la baza raporturilor dintre părți si care indeplinesc cerintele prevazute de art 1178 C.civ care reglementeaza principiul liberatii formelor, fiind apte sa produca efectele juridice ale unui contract, constând în facturile fiscale enunțate anterior, rezultă că reclamanta și-a asumat obligația de a livra produsele ce fac obiectul respectivelor facturi, iar pârâta și-a asumat obligația corelativă de plată a contravalorii acestora, la valoarea menționată în cuprinsul fiecarei facturi.
În drept, instanța are în vedere prevederile art. 1.270 C.civ. care consacră principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), în conformitate cu care: “contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, precum și dispozițiile art. 1.170 din care rezultă că „părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale”. Rațiunea textelor citate constă în asigurarea stabilității si siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice.
Totodată, instanța are in vedere că, în temeiul dispozițiilor art. 1516 alin. 1 C.civ.,creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar potrivit art. 1350 alin. 2 C. civ. atunci când fără justificare o partea unui contract nu își îndeplinește această îndatorire (respectiv obligațiile pe care le-a contractat), ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. De asemenea, potrivit art. 1548 C. civ., culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.
Sintetizând dispozițiile legale enunțate, instanța reține că, în materie contractuală, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și executarea propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul, fie prin actul juridic al plății sau o altă modalitate de stingere a obligațiilor reglementată de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract, prin intervenirea unui caz fortuit sau de forță majoră.
Extinzând prin asemănare, definiția noțiunii de creanță certă aplicabilă în materia executării silite, astfel cum este prevăzută de art 663 alin.2 C.pr.civ, în conformitate cu care o creanță poate fi considerată certă în măsura în care existența ei este neîndoielnică și rezultă din contract, instanța reține că reclamanta a făcut dovada unei creanțe certe întrucât aceasta este prevăzută în conținutul facturilor fiscale, ce au fost acceptate la plată de pârâtă prin semnătură si stampila.
De asemenea, creanța este și lichidă - cuantumul acesteia rezultând din conținutul fiecarei facturi fiscale anterior menționate . Exigibilitatea creanței solicitate rezultă din conventia partilor, intrucat in cuprinsul facturilor fiscale, se precizeaza data scadentei.
De altfel, instanța reține că debitoarea a recunoscut raportul juridic obligațional stabilit între părți, precum si faptul ca din sustinerile ambelor parti coroborate cu chitanta aflata la fila 41 din dosar parata a achitat in integralitate debitul principal in cuantum de 1708,19 lei la data de 21.08.2015.
În concluzie, constatând că reclamanta a introdus cererea de chemare in judecata la data de 25.06.2015, si parata a achitat suma datorata cu titlu de debit principal ulterior introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv la data de 21.08.2015, insa anterior primului termen de judecata fixat, instanta va respinge capatul de cerere privind obligarea paratei la plata sumei de 1708,19 lei, reprezentand contravaloare debit principal datorat ca ramas fara obiect.
De asemenea, având în vedere că obiectul obligației constă în plata unei sume de bani și în cauză este un litigiu între profesioniști, instanța constată că pârâta este de drept în întârziere, conform prevederilor art. 1523 alin 2 lit. d C.civ..
Conform prevederilor art.1535 C.civ, neachitarea facturilor fiscale la scadență, conferă creditorului dreptul la daune interese moratorii, de la scadență și până în momentul plății în cuantumul convenit de părți, sau în lipsă în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.
Întrucât părțile nu au făcut dovada unei clauze penale convenite, instanța constată că reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată asupra debitului principal, de la scadență și până la momentul plății efective.
Instanța constată că prin facturile fiscale, însușite de ambele părți, acestea au convenit termenul de plată la 30 zile calendaristice de la data emiterii, astfel că în temeiul principiului forței obligatorii a contractului prevăzut de art 1270 C.civ, instanta va admite capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare și pe cale de consecință, va obliga pârâta la plata către reclamantă, a dobânzii legale calculată asupra debitului debitul principal datorat in cuantum de 1708,19, lei, de la 30 de zile calendaristice de la emiterea fiecarei facturi și până la plata efectivă a debitului, respectiv pana la data de 21.08.2015.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, art. 453 alin. (1) C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Desi parata a achitat debitul principal datorat, anterior primului termen de judecata fixat in cauza, instanta constata ca nu sunt incidente dispozitiile art 454 C.pr.civ pentru a exonera parata de plata cheltuielilor de intarziere, intrucat aceasta se afla de drespt in inatrziere conform dispozitiilor art 1523 alin 2 lit. d C.civ.
Având în vedere soluția de admitere a cererii de chemare în judecată, față de culpa procesuală a pârâtei, instanța urmează să o oblige pe aceasta din urmă la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 124,61 lei, constând în taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte cererea formulată de reclamanta S.C. P. O. S.R.L. cu sediul ales la U.&ASOCIAȚII SRL în ., Preciziei Business Center, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. C. SERVICE S.R.L cu sediul în ., ., L. 3, Depozit C3, biroul 1, nr. 2, J. ILFOV.
Respinge capătul de cerere referitor la obligarea paratei la plata sumei de 1708,19 lei, reprezentand contravaloare debit principal, ca ramas fara obiect.
Obliga parata la plata dobânzii legale penalizatoare calculată asupra debitului debitul principal datorat datorat in cuantum de 1708,19, lei, incepand cu a 30 a zi calendaristica de la emiterea fiecarei facturi, și până la plata efectivă a debitului, respectiv pana la data de 21.08.2015.
Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 124,61 lei reprezentand contravaloare taxa timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.12.2015.
P. Grefier
G. I. M. A.
Red. G.I.
Tehn. M.A.
4 ex./16.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9001/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
