Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 539/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 539/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 16681/200/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA BUZAU- SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 539
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 14.01.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
P.: C. I.
GREFIER: N. A.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect ordonanță președințială - exercitarea autorității părintești, stabilire domiciliu minor, formulată de reclamanta M. T., domiciliată în B., .. 22, J. B., în contradictoriu cu pârâtul MĂRĂRAȘ A., cu domiciliul în B., ., județ B., AUTORITATEA TUTELARĂ – P. M. B., cu sediul în B. și AUTORITATEA TUTELARĂ – P. M. B., cu sediul în B..
Prezența și dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2014 și se află consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 14.01.2014, când a statuat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub număr unic de dosar_ la 03.10.2013, reclamanta M. T. a chemat în judecată pe pârâtul MĂRĂRAȘ A., solicitând instanței ca pe calea ordonanței președințiale să dispună ca autoritatea părintească asupra minorei MĂRĂRAȘ N., născută la data de 21.03.2008, să fie exercitată în mod exclusiv de reclamantă, să se stabilească domiciliul minorei la aceasta, să fie obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei de la data introducerii cererii, precum și cheltuieli de judecată, până la soluționarea dosarului de fond nr._/200/2013.
În motivare a reclamanta arătat că a avut o relație cu pârâtul din care s-a născut minora MĂRĂRAȘ N., care de la naștere a fost crescută și îngrijită doar de aceasta. În cursul lunii septembrie pârâtul a venit la B. și, cu forța a luat-o pe minoră în domiciliul său din B.. De atunci pârâtul a contacta-o și amenințat-o că nu-și va mai vedea copilul. Incidentul a fost înregistrat și la serviciul de urgență 112.A adăugat reclamanta că în prezent pârâtul este căsătorit cu altă femeie
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 C. și 398 CC. și a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 10 lei.
Odată cu cererea, a depus în copie certificată, certificat de naștere (fila 6), proces verbal ședință de informare nr.08/01.10.2013, facturi utilități, contract de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2843/24.10.1997.
Pârâtul MĂRĂRAȘ A. a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție a invocat necompetența teritorială a instanței, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.
În motivare a arătat că este neadevărată afirmația reclamantei că minora a fost crescută exclusiv de aceasta, din contră a locuit cu el, reclamanta și bunicii paterni în B.. Reclamanta nu are condiții de locuit, nu realizează venituri în muncă, astfel că se impune ca locuința minorei să se stabilească la pârât în B.. A adăugat pârâtul că în 12 septembrie 2013 reclamanta a plecat din domiciliul comun cu minora să-și viziteze părinții în B. și nu s-a mai întors, iar în data la care reclamanta insinuează că i s-ar fi răpit copilul nu era în țară, ci în Italia unde lucrează de mai mulți ani .
Pârâtul a mai arătat că nu există motive temeinice ca autoritatea părintească să se stabilească a fi exercitată doar de un părinte, iar în privința pensiei de întreținere, de la nașterea minorei a fost singurul întreținător al minorei și a contribuit de bunăvoie la executarea în natură a acestei obligații.
Pârâtul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: adeverințe Western Union, contract de muncă, formulare transmitere sume de bani către M. T. și M. Bistrița
În ședința publică din 09.12.2013 pârâtul, prin apărător, a arătat să renunță la invocarea excepției de necompetență a instanței.
Instanța a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul părților . Autoritatea Tutelară P. M. B. a comunicat la dosar ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantei cu nr._/2013, iar Autoritatea Tutelară P. M. B. a comunicat la dosar ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtului cu nr. 200/08.01.2014.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, martori și ancheta socială la domiciliul părților. În cadrul probei testimoniale au fost audiați martorii Ș. G. și A. A. la propunerea reclamantei. Pârâtul, cu toate că i s-a pus în vedere cu ocazia încuviințării probatoriului să depună în termenul legal lista cu numele și adresa martorilor pentru a fi citați, acesta nu s-a conformat astfel că potrivit art. 254 alin.(4) NCPC instanța a dispus decăderea din probă.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoare:
Din relația reclamantei M. T. cu pârâtul MĂRĂRAȘ A. a rezultat la data de 26.03.2010 minora MĂRĂRAȘ N. astfel cum rezultă din certificatul de naștere . nr._.
Potrivit dispozițiilor art. 996 C., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Reclamanta solicită, ca prim capăt de cerere, ca autoritatea părintească asupra minorei MĂRĂRAȘ N. născută la data de 26.03.2010 să fie exercitată în mod exclusiv de ea.
Pentru a fi admisibilă o cerere de ordonanță președințială trebuie, potrivit art. 996 C., să fie îndeplinite trei condiții: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Caracterul vremelnic al ordonanței, constă în faptul că pe calea acestei proceduri nu se pot lua măsuri definitive, care să rezolve în fond litigiul dintre părți. Or, această condiție nu este îndeplinită în cauză, chiar dacă reclamanta a solicitat pe calea dreptului comun ca autoritatea părintească cu privire la minoră să fie exercitată în mod exclusiv de către reclamantă, cererea făcând obiectul dosarului nr._/200/2013, pentru considerentele pe carele vom arăta în continuare.
Instanța reține că potrivit art. 483 NCC autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți, care o exercită numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate. Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.
În ceea ce privește conținutul autorității părintești, în art. 487 se arată că „părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia”.
Pe lângă aceste drepturi și îndatoriri, se adaugă îndatoririle specifice prevăzute de art. 488 N.C.C., stabilirea religiei – art. 491, a numelui copilului – art. 492, supravegherea copilului – art. 493, relațiile sociale ale copilului – art. 494, înapoierea copilului de la alte persoane – art. 495, locuința copilului – art. 496, schimbarea locuinței – art. 497, schimbarea felului învățăturii ori al pregătirii profesionale – art. 498, obligația de întreținere – art. 499, independența patrimonială – art. 500, administrarea bunurilor minorului – art. 501.
Art. 263 N.C.C., stabilește că orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului. Art. 2, al. 3 din Legea nr. 272/2004 arată, de asemenea, că principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Art. 397 N.C.C. stabilește regula potrivit căreia, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, în afară de cazul în care instanța decide altfel, iar art. 398 N.C.C. arată că numai dacă sunt motive întemeiate și având în vedere interesul superior al minorului, instanța poate hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul dintre părinți.
Instanța reține că legea nu arată care sunt „motivele întemeiate”, în baza cărora, instanța să poată decide ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul dintre părinți.
Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, stabilesc, de asemenea, în art. 2 al. 2 și 3, principiul interesului superior al minorului, care este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.
Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești..
D. urmare, ar fi contrar principiilor enunțate de Legea nr. 272/2004, ca instanța să dispună ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul dintre părinți, deoarece, așa cum arătam, aceasta presupune un ansamblu de drepturi și obligații cu referire la minori, iar în acesta este cuprins chiar obligarea părintelui la întreținerea minorului, iar reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata acestei pensii.
Prin motive temeinice, art. 507 CC a arătat că se înțelege cazul în care unul din părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din drepturile părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința. Pe linia principiului interesului superior al minorului, instanța mai reține și acele împrejurări din care să rezulte cu claritate că părintele căruia i se refuză autoritatea părintească, are o atitudine de natură a pune în pericol sau să vatăme sănătatea sau dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală a minorului, educarea sau pregătirea lui profesională, cum ar fi, spre exemplu, condamnarea părintelui pentru săvârșirea unor infracțiuni împotriva vieții de familie, împotriva membrilor de familie, prezența unei conduite sociale general agresive, sau orice alte împrejurări din care să rezulte că acesta nu va putea, sau refuză să exercite autoritatea părintească, în scopul și numai în interesul superior al minorului.
Chiar dacă reclamanta a făcut dovada că pârâtul este mai mult plecat în străinătate, acest lucru nu poate duce la concluzia că acesta ar periclita dezvoltarea minorei, cu atât mai mult cu cât rezultă din înscrisurile depuse la dosar că acesta trimite bani periodic reclamantei pentru întreținerea minorei. Declarația martorilor audiați relevă, cel mult, o imposibilitate de comunicare a celor doi părinți, părți în dosar, care nu poate constitui însă un motiv suficient pentru înlăturarea unuia sau a altuia de la responsabilitatea firească (și legală) de a se ocupa de copilul său.
Având în vedere că regula, în ceea ce privește autoritatea părintească, o constituie exercitarea în comun a acesteia și nefiind făcută dovada unor motive întemeiate sau cazuri care să ducă la stabilirea autorității părintești numai de către un singur părinte, aspecte pe care, oricum, instanța nu le poate analiza în procedura sumară proprie ordonanței președințiale, instanța apreciază că ar fi contrar interesului minorei să se dispună ca autoritatea părintească să se exercite numai de reclamantă, motiv pentru care va dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorei să fie stabilită în comun.
Conform art. 486 ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
Art. 496 alin. 2 prevede ca dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. Conform alin. 5 părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia; instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
In aceeasi masura, potrivit art. 262 alin. 1, copilul nu poate fi separat de părinții săi fără încuviințarea acestora, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Conform alin. 2 copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia, exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.
In aceeasi ordine de idei, art. 263 alin. 1 prevede ca orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
Potrivit sustinerilor partilor confirmate de raportul de ancheta sociala intocmit in cauza de Autoritatea Tutelara din cadrul Primariei M. B. rezultă că în prezent minora Mărăraș N. se află la domiciliul pârâtului unde locuiește împreună cu bunicii paterni și alți 4 copii minori într-un imobil compus din trei camere.
Condițiile impuse exercitării procedurii speciale a ordonanței președințiale sunt: urgența, vremelnicia măsurii și neprejudecarea fondului. Totodată, scopul inițierii unei astfel de proceduri îl constituie păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, ori prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Condiția urgenței este îndeplinită, de vreme ce reclamanta dorește a lămuri provizoriu problema domiciliului minorei până la soluționarea irevocabilă a cauzei_/200/2013 aflat pe rolul Judecătoriei B. având ca obiect fondul cauzei
În acest sens, față de principiul interesului superior al copilului, la aprecierea caracterului urgent al unei astfel de acțiuni, trebuie avute în vedere nu numai drepturile părinților, ci și pe cele ale minorului.
În aceste condiții, continuarea stării de incertitudine a situației copilului, până la soluționarea pe fond a dosarului de fond ar fi de natură a aduce atingere drepturilor și intereselor minorului în ceea ce privește raporturile cu părinții sai.
Caracterul vremelnic al măsurii rezultă din aceea că instanța nu ar lua niște măsuri definitive, ci doar cu caracter provizoriu, în ceea ce privește minora.
Neprejudecarea fondului reiese din faptul că, în prezenta cauză, instanța nu examinează ansamblul raporturilor juridice existente între părți, pentru a stabili definitiv dacă minora va locui la unul din părinți .Prin examenul sumar al cauzei, stabilind aparența de drept, urmează a se dispune eventual niște măsuri urgente și vremelnice, referitoare la situația provizorie a copilului, urmând ca, pe fond, raporturile juridice să fie stabilite irevocabil .
Din probele administrate în cauză a rezultat că minora a locuit de la naștere în municipiul B. la mama sa care a fost ajutată de părinți, pârâtul nefiind prezent în viața minorei. Minora este atașată de bunicii materni și de mama sa și este familiarizată cu mediul în care a crescut și din care a fost luată fără consimțământul mamei.
In consecința, văzând si vârsta fragedă a minorei de 3 ani și 10 luni, când prezența mamei în viața sa este indispensabilă urmează ca instanța să admită și acest capăt de cerere.
În temeiul art. 402 pct.1 si 2 din codul civil, fiecare părinte trebuie sa contribuie la cheltuielile de creștere, educare, invatatura si pregătire profesionala a copilului lor. Reclamanta contribuie lunar cu bani si alimente la întreținerea minorei cu care locuiește, astfel că se va stabili în sarcina pârâtului contribuția acestuia la cheltuielile de creștere, educare, a minorei prin plata unei pensii de întreținere lunare în procent de 25% din venitul minim net pe economia națională, respectiv în sumă de 150 lei, așa cum a cerut reclamanta, începând cu data pronunțării hotărârii având în vedere că pentru trecut s-a dovedit cu înscrisuri că pârâtul și-a îndeplinit obligațiile pecuniare față de minoră.
Pentru motivele de mai sus având în vedere dispozițiile art.996 NCPC instanța va admite în parte cererea de ordonanță președințială. Va stabili ca autoritatea părintească să revină, în comun ambilor părinți referitor la minora MĂRĂRAȘ N., născută la data de 26.03.2010. Va stabili locuința minorei la reclamantă în județul B., ..22, municipiul B... Va stabili în sarcina pârâtului contribuția acestuia la cheltuielile de creștere, educare, a minorei prin plata unei pensii de întreținere în sumă de 150 lei lunar începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei.
Hotărârea este executorie de drept, fără somație sau trecerea unui termen, provizorie, până la soluționarea litigiului asupra fondului ce face obiectul dosarului nr._/200/2013 aflat pe rolul Judecătoriei B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de ordonanță președințială exercitarea autorității părintești, stabilire domiciliu minor, formulată de reclamanta M. T., domiciliată în B., .. 22, J. B., în contradictoriu cu pârâtul MĂRĂRAȘ A., cu domiciliul în B., ., județ B., AUTORITATEA TUTELARĂ – P. M. B., cu sediul în B. și AUTORITATEA TUTELARĂ – P. M. B., cu sediul în B..
Stabilește ca autoritatea părintească să revină, în comun ambilor părinți referitor la minora MĂRĂRAȘ N., născută la data de 26.03.2010.
Stabilește locuința minorei la reclamantă în județul B., ..22, municipiul B..
Stabilește în sarcina pârâtului contribuția acestuia la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorei prin plata unei pensii de întreținere în sumă de 150 lei lunar începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei.
Executorie de drept, fără somație sau trecerea unui termen, provizorie, până la soluționarea litigiului asupra fondului ce face obiectul dosarului nr._/200/2013 aflat pe rolul Judecătoriei B.
Cu drept de apel în termen de 5 de zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.01.2014.
Președinte, I. C. | ||
Grefier, A. N. |
Red. C.I/Tehnored. C.I/A.N./4 ex/16 Ianuarie 2014
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 638/2014. Judecătoria BUZĂU | Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 9490/2014. Judecătoria... → |
|---|
