Plângere contravenţională. Sentința nr. 1486/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1486/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 7130/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 1486/2014
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. N.
Grefier C. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională promovată de petentul B. G. B., domiciliat în mun. București, ., .. 3, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN, cu sediul în mun. B., . – 10, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit petentul B. G. B. și intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea nu este supusă achitării taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar,la dosar nu s-au depus relațiile solicitate de instanță.
Instanța,verificând procesul -verbal aflat la fila 5 în dosarul Judecatoriei Sectorului 5 București, revine asupra măsurii dispuse prin încheierea de ședință din 11.12.2013.
Având în vedere că procedura de citare este legal îndeplinită, în baza rolului activ, în conformitate cu art. 22 al. 2 C.pr.civ., instanța, în temeiul art. art.254 alin.1, art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.proc.civ, încuviințează ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 10.12.2012, petentul B. G. B. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._/23.11.2012, încheiat de agentul constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliție al Județului B., solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
Plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 sub număr unic de dosar_/302/2012.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a invocat aplicarea nelegală a sancțiunii, cu încălcarea dispozițiilor art. 1 din OG nr. 2/2001, pentru lipsa vinovăției, cele reținute nefiind conforme cu realitatea.
La data de 23.11.2012, în jurul orelor 08:40, conducea auto cu nr. de înmatriculare_, pe sensul de mers B. – Rm. Sărat.
Arată că a fost oprit de agentul de circulație care i-a adus la cunoștință că a circulat cu o viteză de 84 km/h, pe un segment de drum unde limita de viteză era de 50 km/h, fiind reținut că nu avea nici centura de siguranță.
Apreciază că susținerile agentului constatator nu sunt conforme cu realitatea, deoarece viteza de deplasare nu depășea 70 km/h, iar segmentul de drum pe care circula permitea viteza de 90 km/h. de asemenea, arată că purta centura de siguranță, neobservarea acesteia datorându-se distanței relativ mare față de locul situării autoturismului agentului constatator.
Invocă nulitatea procesului verbal pentru încălcarea prevederilor art. 16 al. 1 din OG nr. 2/2001, nefiind descrisă fapta și locul săvârșirii contravenției,, dar și pentru refuzul de a se consemna obiecțiunile sale, la rubrica „alte mențiuni”.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.
Plângerea nu a fost motivată în drept și este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15 alin 1 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare (în vigoare la momentul sesizării instanței).
Odată cu plângerea, petentul a depus copia procesului verbal ., nr._/23.11.2012 (fila 5).
Legal citat, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii.
A arătat că la data 23.11.2012, ora 08:36, reclamantul a fost depistat în trafic pe DN 2 E 85, în localitatea Poșta Câlnău, circulând cu autoturismul marca Suzuki, cu nr. de înmatriculare_, fiind înregistrat cu viteza de 84 km/h.
Se arată că viteza cu care a circulat petentul a fost filmată cu aparatul radar . 380, folosit la data de 23.11.2012 și instalat pe autospeciala Dacia L., cu nr. de înmatriculare MAI_, aflat în staționare.
Solicită înlăturarea susținerilor că nu i s-a permis să facă obiecțiuni, deoarece petentul avea posibilitatea să le consemneze la momentul la care a semnat procesul verbal.
A invocat și necompetența teritorială a Judecătorie Sectorului 5.
Odată cu întâmpinarea, s-a depus în copie fișa cazierului contravențional al petentului (fila 14 - 16), CD (fila 17).
Prin sentința civilă nr. 3282/12.04.2013, Judecătoria Sectorului 5 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 și a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei B..
Ca urmare a declinării de competență, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 26.04.2013.
Sub aspect probatoriu, față de împrejurarea că petentul nu a indicat alte probe în susținerea plângerii formulate, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu actele existente în dosar, precum și înregistrarea video, la care chiar petentul face referire în plângere, potrivit prevederilor art. 167 al. 1 C..
Analizând coroborat materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravențiilor ., nr._/23.11.2012, încheiat de agentul constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliție al Județului B., petentul B. G. B. a fost sancționat contravențional întrucât la data de 23.11.2012, ora 08:36, în localitatea Poșta Câlnău, a condus auto marca Suzuki, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 2 E85, fiind filmat și înregistrat cu aparatul radar cu viteza de 84 km/h. De asemenea, s-a reținut și că petentul nu purta centura de siguranță și nici nu avea asupra sa actul de identitate și certificatul de înmatriculare al autoturismului. Faptele reținute au fost încadrate în drept potrivit dispozițiilor art. 121 al. 1 din ROUG nr. 195/2002, sancționate de art. 108, al. 1 lit. c pct. 3 și art. 101 al. 2 din OUG nr. 195/2002, art. 36 al. 1 din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 108 al. 1 lit. a pct. 3 din același act normativ și art. 147 pct. 1 din ROUG 195/2002, sancționată de art. 101 al. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 120 al. 1 din ROUG 195/2002., „conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare”, iar art. 108, al. 1 lit. c pct. 3 din OUG nr. 195/2002, arată că „depășirea cu 31 - 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”, atrage și aplicarea unui nr. de puncte de penalizare, iar 101 al. 2 din OUG nr. 195/2002 prevede că „amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c)”.
De asemenea, 36 al. 1 din OUG nr. 195/2002 obligă pe conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate, să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament, neconformarea fiind sancționată, conform prevederilor art. 108 al. 1 lit. a pct. 3 din același act normativ.
Art. 147 pct. 1 din ROUG 195/2002 obligă conducătorul auto să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare (…), nedeținerea acestora fiind sancționată conform prevederilor art. 101 al. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
Având în vedere analiza dată de Curte contravenției, în cauza Ozturk vs. Germania, potrivit căreia, contravenția, intră în materia acuzațiilor în materie penală, având în vedere clasificarea faptei, potrivit dreptului național, natura faptei incriminate și natura și gravitatea sancțiunii, instanța apreciază că garanțiile procedurale prevăzute de art. 6, par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni, este prezumată nevinovată până ca vinovăția sa este stabilită, sunt pe deplin aplicabile. Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
Prezumția de nevinovăție privește și sarcina probei.
În exercitarea dreptului său la apărare, petentul trebuie, potrivit prevederilor art. 129 C.P.C., să-și probeze pretențiile și apărările, această procedură fiind conformă practicii Curții, care a arătat în cauza Salabiaku vs. Franța, în care s-a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sau de fapt, pe care Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.
Instanța reține că O.G. nr. 2/2001 nu conține reguli exprese privind administrarea probelor.
În acest sens, instanța, analizând conținutul procesului verbal contestat de petent, constată faptul că acesta întrunește, condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și 19 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/ 2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Instanța va respinge susținerea petentului referitoare la faptul că procesul verbal nu conține descrierea faptei și a locului săvârșirii contravențiilor. Verificând procesul verbal contestat, instanța constată că este indicat locul în . descrierea faptelor s-a realizat prin menționarea verbelor care descriu săvârșirea faptei, respectiv, „a circulat”, „nu avea”, nu deținea”.
Din interpretarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 rezultă că procesul verbal de contravenție contestat se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, revenindu-i petentului sarcina dovedirii contrariului. Astfel, acesta face dovada asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptelor, până la proba contrară ce incumbă petentului, aspect care nu poate contrar intereselor acestuia, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului său la apărare.
Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În exercitarea dreptului la apărare, intimatul a depus înregistrarea vitezei de deplasare, precum și certificatul de omologare al aparatului radar, buletinul de verificare metrologică și autorizația de operator radar, documente depusă cu CD-al aflat la fila 17 și comunicate și petentului spre luare la cunoștință. Instanța reține că deși au fost comunicate aceste acte, petentul nu a contestat valabilitatea acestora.
Organul constatator a depus la dosar dovada că aparatul radar era verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică, cu valabilitate un an (a se vedea CD-ul depus).
Referitor la legalitatea probei reprezentate de înregistrările video sau audio, instanța reține că din economia dispozițiilor procedurale care reglementează probele în procesul civil, acestea nu se regăsesc reglementate, astfel după cum Codul de Procedură Penală o face. Pe de altă parte, în noțiunea de „probă cu înscrisuri”, recunoscută de dispozițiile art. 265 și următoarele C., poate include și înregistrarea stocată pe suport informatic, dacă aceasta poate dovedi existența sau inexistența faptei pentru a cărei dovedire a fost încuviințat ca probă, prin aceasta dispozițiile procedurale putând să răspundă unor realități ale vieții cotidiene.
Ca argument, dar fără a se considera că instanța a creat o așa numită „lex terția” privind procedura, arătăm că tocmai în considerarea acestei opinii, legiuitorul din anul 2010, în Noul Cod de Procedură Civilă, în art. 265 se arată că înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de stocare sau conservare.
D. urmare, instanța va aprecia proba ca un înscris și îl va reține ca și mijloc de probă, care va fi avută în vedere, împreună cu celelalte probe administrate în cauză, la analizarea temeiniciei procesului verbal încheiat.
Imaginile filmate de către agentul constatator confirmă susținerea agentului din raportul întocmit și consemnările faptei din procesul verbal contestat, în sensul că la data de 23.11.2012, ora 08:36, în localitatea Poșta Câlnău, a condus auto marca Suzuki, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 2 E85, fiind filmat și înregistrat cu aparatul radar cu viteza de 84 km/h, depășind cu 34 de km /h viteza maximă admisă.
Instanța va înlătura susținerile petentului referitoare la faptul că pe acel sector de drum ar fi putut circula cu viteza de 90 km pe oră, potrivit dispozițiilor art. 50, al. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002. Textul în cauză reglementează viteza de deplasare admisă în afara localităților, de unde rezultă, per a contrario, că în interiorul localităților, în lipsa unor indicatoare ale administratorului, care să ateste, potrivit dispozițiilor art. 49 al. 2 din același act normativ, că viteza de deplasare este alta, se aplică regula generală prevăzută de lege pentru viteza în localități, care este, potrivit dispozițiilor art. 49 al. 1, de 50 km/h.
D. urmare, nu există probe în dosar din care să rezulte netemeinicia procesului verbal contestat.
Relativ la individualizarea sancțiunii aplicate de către intimat, instanța reține următoarele:
Art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
În speță, instanța consideră că sancțiunea aplicată de către intimat respectă principiul proporționalității cu fapta săvârșită.
Instanța, având în vedere posibilele consecințe ale unei astfel de fapte și numărul mare al accidentelor în care au fost implicate autovehicule din cauza nerespectării dispozițiilor legale privind viteza, fiind avut în vedere și cazierul contravențional al petentului, de unde rezultă că acesta nu este la prima abatere contravențională, consideră că nu se poate dispune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, urmează a respinge ca fiind nefondată, plângerea contravențională formulată de petentul B. G. B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean și va menține ca fiind legal și temeinic procesul verbal ., nr._/23.11.2012, încheiat de către agenții constatatori aparținând intimatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca fiind nefondată, plângerea contravențională înregistrată sub nr._, formulată de petentul B. G. B., domiciliat în mun. București, ., .. 3, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean, cu sediul în mun. B., . – 10, jud. B..
Menține ca fiind legal și temeinic procesul verbal ., nr._/23.11.2012, încheiat de către agenții constatatori aparținând intimatului.
Cu drept de apel în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2014.
Președinte, Grefier,
Red.N.N./tehnored. N.N.
4 ex./11.03.2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 02/2014. Judecătoria BUZĂU | Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 3495/2014.... → |
|---|
