Plângere contravenţională. Sentința nr. 7109/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7109/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 18-04-2014 în dosarul nr. 22821/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.7109
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 18.04.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. C. R.
GREFIER – L. E. D.
Pe rol fiind acțiunea civilă, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petentul C. P., domiciliat în Buzau, cartier Brosteni, ., jud. Buzau, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN BUZAU împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/14.12.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns partile.
Procedura de citare legal indeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, cererea este legal timbrată, intimatul a depus întâmpinare în data de 21.02.2014 ce a fost comunicată petentului, care nu a depus răspuns la întâmpinare, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131, alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material si teritorial în temeiul art. 94, pct. 4 Cod procedură civilă raportat la art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Apreciind probele solicitate ca fiind pertinente, concludente și utile cauzei, în temeiul art. 258 raportat la art. 254 si 255 cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar si inregistrarea video pentru petent și intimat si, in plus, pentru petent proba testimoniala cu martorul N. V..
Instanta, constatand lipsa martorului N. V., citat in mod preparator pentru acest termen de judecata la adresa indicata de catre petent, si vanzand dispozitiile art. 313 Cod procedura civila, apreciaza ca, in cauza, nu se impune citarea martorului cu mandat de aducere, fiind vorba de un martor incuviintat la solicitarea petentului, astfel incat petentul avea obligatia sa depuna diligente pentru a asigura prezenta martorului in fata instantei in vederea audierii, instanta nefiind obligata sa dispuna, din oficiu, masuri care sa implice cheltuieli suplimentare din fondurile statului, motiv pentru care urmeaza sa procedeze la judecata plangerii pe baza probelor de la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 20.12.2013, sub nr._, petentul C. P. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/14.12.2013 întocmit de un agent constatator din cadrul I. Buzau si a masurilor dispuse in baza acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu se face vinovat de savarsirea faptelor retinute in sarcina sa prin procesul-verbal contestat, intrucat la data si ora indicate in cuprinsul procesului-verbal contestat a parcurs traseul mijloacelor de transport in comun nr.6, a venit de pe . efectuat virajul la stanga, pe langa parcul de la baza pasarelei Bariera Brailei si a fost necesar sa efectueze virajul la dreapta pentru a intra pe . a efectua acest ultim viraj, la dreapta, intrucat avea semnul de „cedeaza trecerea” s-a impus sa opreasca microbuzul intrucat din partea stanga venea un autoturism urmat de un alt autoturism cu insemnele politiei.
In drept a invocat art.118 din OUG nr. 195/2002 si art. 31 din OG nr.2/2001.
În dovedire, petentul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si proba testimoniala si a depus la dosar, în copie certificata pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/14.12.2013 întocmit de către instituția intimată (fila 7) si carte de identitate (fila 8).
Plângerea contravențională formulată de petentul a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei – chitanta . nr._/20.12.2013 (fila 6), conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii formulate de petent, ca netemeinica si nelegala.
In motivare, intimatul a aratat ca abaterile au fost constatate in mod direct de catre agentul de politie si inregistrate cu instalatia video de supraveghere si control al traficului rutier amplasata pe autospeciala politiei.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.205-208 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosar, documentatia care a stat la baza emiterii procesului verbal-contestat, anume: inregistrarea video (fila 14 – compact disk) si istoric al abaterilor petentului (fila 15).
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisurile de la dosar, proba cu inregistrarea video, pentru ambele părți si proba testimoniala – fiind citat martorul N. V. – pentru petent. F. de lipsa martorului, instanta in temeiul art. 313 Cod procedura civila a pasit la judecata.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/14.12.2013 (fila 7) încheiat de agentul constatator B. G. din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., petentul C. P. a fost sancționat cu 6 puncte-amenda în cuantum de 480 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.151 lit.a din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 și sancționata de art. 101 alin. 1 pct.15 din OUG nr. 195/2002, retinandu-se că, la data de 14.12.2013, orele 10.50, petentul a condus microbuzul cu nr. de inmatriculare_ pe . de persoane, pe traseul nr.6 si a oprit voluntar intre statii pentru a cobora un pasager.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentului, care insa nu l-a semnat, exitand mentiunea „refuza sa semneze”.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii catre petent a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art.151 lit.a din ROUG nr.195/2002, conducătorul autovehiculului și tramvaiului care efectuează transport public de persoane este obligat să oprească pentru urcarea sau coborârea pasagerilor numai în stațiile semnalizate ca atare, cu excepția transportului public de persoane în regim de taxi.
Nerespectarea acestor dispozitii legale constituie contraventie si se sancționează, conform art. 101 alin.1 pct.15 din OUG nr. 195/2002, cu amendă prevazută în clasa a III-a de sancțiuni (6-8 puncte-amenda).
Din analiza inregistrarii video depuse la dosarul cauzei de intimata pe suport magnetic (fila 14 – compact disk), rezulta fara putinta de tagada ca microbuzul cu nr. de inmatriculare_ semnalizeaza dreapta intentia de a opri si opreste pentru a cobora un calator (o persoana de sex masculin).
Instanta observa ca in cuprinsul inregistrarii video se evidentiaza in mod clar data și ora filmarii faptei.
F. de cele ce preceda, instanta conchide ca nu exista niciun dubiu in ceea ce priveste savarsirea faptei de catre petent, inregistrarea video aflata la dosarul cauzei reprezentand o proba certa si completa de natura a convinge instanta de realitatea consemnarilor din cuprinsul actului contestat.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei prin propriile sale simturi de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).
Pentru toate aceste motive, instanta observa ca, desi petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune si administra orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptelor contravenționale.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunea aplicata pentru fapta de a opri microbuzul . care nu este amenajata statie pentru mijloacele de transport in comun, instanta retine ca potrivit art. 101 alin.1 pct.15 din OUG nr. 195/2002, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amendă prevazută în clasa a III-a de sancțiuni (6-8 puncte-amenda) – oprirea autoveiculelor destinate transportului public de persoane in alte locuri decat statiile semnalizate ca atare.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a oprit microbuzul . care nu era amenajata statie pentru mijloacele de transport in comun, instanta retine ca fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic, iar sanctiunea aplicata respecta limitele prevazute de lege pentru fapta comisa.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că în speță s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită (480 lei) și apreciază că nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului.
Instanța consideră că fapta petentului nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a petentei, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța consideră că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. Acest gen de fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor.
In aprecierea pericolului social al faptei, instanta urmeaza sa aiba in vedere si atitudinea nesincera a petentului in cadrul acestei actiuni, el declarand ca nu a oprit pentru a cobori, ci la semnul de „cedeaza trecerea- desi nu a reusit sa dovedeasca aceasta sustinere.
In aceste conditii, instanta conchide ca petentul nu înțelege gravitatea faptei sale și nici pericolul pe care o astfel de faptă îl prezintă în mod concret pentru sine si pentru ceilalti participanti la trafic, astfel ca mentinerea sanctiunii aplicate de agentul constatator apare ca fiind necesara si justificata.
F. de cele ce preceda, instanta apreciaza ca minimul sanctiunii aplicate corespunde pe deplin pericolului social al faptei comise si nu există nici un indiciu care să convinga instanta ca se impune reindividualizarea sanctiunii.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind unele proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/14.12.2013, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul C. P., cu domiciliul in Buzau, cartier Brosteni, ., jud. Buzau, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., cu sediul în Buzau, .-10, jud. Buzau, ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/14.12.2013, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.04.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER
L. C. RomanLoredana E. D.
Red. L.C.R
4 ex. /23.05.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5610/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7597/2014.... → |
|---|
