Plângere contravenţională. Sentința nr. 958/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 958/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 13650/200/2012
DOSAR NR. 13._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 958
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 20.01.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – N. N.
GREFIER – P. L. – S.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul M. N. - S., cu reședința în mun. B., ., jud. B.,, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în mun. B., .-10, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit petentul M. N. - S. și intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul se află la primul termen de judecată, cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, prin serviciul registratură intimatul a formulat întâmpinare, comunicată petentului prin citația emisă la data de 27.08.2012.
Având în vedere că procedura este legal îndeplinită, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. pr. civ., instanța constată că este competentă să judece pricina din punct de vedere general, material și teritorial - potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001.
Având în vedere că procedura de citare este legal îndeplinită și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza rolului activ, în conformitate cu art. 129 al. 5 C.pr.civ., instanța, în temeiul art. 167 al. 1 C.pr.civ, încuviințează ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, probele cu înscrisurile depuse la dosar și planșa foto a abaterii.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 24.04.2013, petentul M. N. S. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._/18.04.2012, încheiat de agentul constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliție al Județului B., solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
Plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub număr unic de dosar_ .
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că la data de 18.04.2012, se deplasa către domiciliu și în dreptul Stadionului a fost oprit de către un agent de poliție, care i-a solicitat actele, motivând oprirea pentru neclaritatea geamurilor.
Arată că după ce a prezentat atestatul prin care făcea dovada legalității precum și verificarea RAR, prin stația de emisie recepție s-a solicitat comunicarea vitezei de deplasare, fiindu-i întocmit procesul verbal contestat.
Arată că între locul săvârșirii și locul constatării faptei este o distanță considerabilă, probabil de mai mulți kilometri, existând diferență între agentul constatator și agentul care a întocmit procesul verbal.
Invocă prevederile art. 182 din HG nr. 1391/2006 potrivit cărora oprirea vehiculelor pe drumurile publice se face de către polițistul rutier, apreciind că agentul de poliție carel-a oprit avea doar dreptul să îl identifice, deoarece nu avea decât indicii temeinice despre săvârșirea contravenției, nicidecum nu constatase o încălcare a normelor rutiere. Lipsa calității de agent constatator a se apreciază că atrage nulitatea absolută a procesului verbal.
Se mai invocă și prevederile art. 15 al. 2 din OG nr. 2/2001 și se arată că agentul S. G. care a întocmit procesul verbal se afla la o distanță apreciabilă de locul unde se afla amplasat radarul.
Arată că potrivit dispozițiilor art. 4.2 din NML 021-05, măsurătorile și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie efectuate numai de către operatori calificați.
Petentul mai invocă un al doilea motiv de nulitate a procesului verbal pentru neîncheierea acestuia pe formularul 1 D, dar și faptul că procesul verbal nu cuprinde numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte organul constatator.
Plângerea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 181 – 182 din HG nr. 1391/2006, art. 15 – 17 din OG nr. 2/2001, art. 15 al. 2, NML 021/2005 și 193 /2002 din OUG nr. 195/2002 și este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15 alin 1 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare (în vigoare la momentul sesizării instanței).
În dovedirea plângerii contravenționale, petentul a depus procesul verbal contestat (fila 8).
Legal citat, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind nefondată.
Arată că la data de 18.04.2012, ora 16:33, petentul a condus auto marca Renault cu nr. de înmatriculare_, pe . mun. B., fiind înregistrat cu aparatul radar tip Traffipax Speedophot, montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare_, în regim staționar, circulând cu viteza de 79 km/h, în localitate, limita maximă admisă pe sectorul de drum respectiv fiind de 50 km/h.
Aparatul era deservit de agent C. M., atestat operator radar, care a transmis abaterea agentului de poliție rutieră S. G., care acționa ca echipaj de oprire, acesta din urmă procedând la oprirea autoturismului în cauză și identificarea conducătorului autovehiculului în persoana petentului.
Se arată că a fost întocmit proces verbal pentru depășirea limitei maxime de viteză admisă în localitate, fiind aplicată sancțiunea principală a amenzii și 3 puncte penalizare, ca sancțiune complementară, în conformitate cu prevederile art. 100 al. 2 din OUG nr. 195/2002.
În ceea ce privește aparatul radar, se arată că acesta este verificat metrologic, iar abaterea a fost înregistrată pe aparat fotografic color, conform planșei anexate.
Apreciază că petentul este în gravă eroare atunci când invocă nulitatea pentru neutilizarea formularului 1D din Regulament, arătând că acesta se întocmește numai în situațiile în care conducătorul nu era oprit în trafic, în sensul că înregistrarea abaterii se comunică proprietarului sau deținătorului auto să transmită identitatea persoanei căreia i-a încredințat să conducă autovehiculul, la data când a fost constatată abaterea.
De asemenea, arată că necesare și suficiente pentru dovedirea abaterii săvârșită de petent sunt planșa foto/înregistrarea video și buletinul de verificare metrologică.
Odată cu întâmpinarea, s-a depus planșa foto (fila 12), buletin de verificare metrologică (fila 13), atestat operator radar (fila 14), raport (fila 159, fișă cazier contravențional (fila 16 – 17).
Întâmpinarea a fost comunicată petentului, dar acesta nu a formulat răspuns la întâmpinare, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a indicat alte probe în susținerea plângerii formulate.
Sub aspect probatoriu, față de împrejurarea că petentul nu a indicat alte probe în susținerea plângerii formulate, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu actele existente în dosar, precum și înregistrarea video, la care chiar petentul face referire în plângere, potrivit prevederilor art. 167 C..
Analizând coroborat materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravențiilor ., nr._/18.04.2012, încheiat de agentul constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliție al Județului B., petentul M. N. a fost sancționat contravențional întrucât la data de 18.04.2012, ora 16:33, a condus auto marca Renault cu nr. de înmatriculare_, pe . mun. B., fiind înregistrat cu aparatul radar tip Traffipax Speedophot, montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare_, în regim staționar, circulând cu viteza de 79 km/h, în localitate, limita maximă admisă pe sectorul de drum respectiv fiind de 50 km/h, reținându-se, așadar, în sarcina sa, săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 al. 1 din ROUG 195/2002 și sancționată de art. 108 al. 1 lit. b, pct. 1 din OUG 195/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 120 al. 1 din ROUG 195/2002., „conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare”, iar art. 108 al. 1 lit. b, pct. 2 din OUG 195/2002 prevede că reprezintă contravenție depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, care atrage aplicarea a trei puncte de penalizare.
Având în vedere analiza dată de Curte contravenției, în cauza Ozturk vs. Germania, potrivit căreia, contravenția, intră în materia acuzațiilor în materie penală, având în vedere clasificarea faptei, potrivit dreptului național, natura faptei incriminate și natura și gravitatea sancțiunii, instanța apreciază că garanțiile procedurale prevăzute de art. 6, par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni, este prezumată nevinovată până ca vinovăția sa este stabilită, sunt pe deplin aplicabile. Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
Prezumția de nevinovăție privește și sarcina probei.
În exercitarea dreptului său la apărare, petentul trebuie, potrivit prevederilor art. 129 C.P.C., să-și probeze pretențiile și apărările, această procedură fiind conformă practicii Curții, care a arătat în cauza Salabiaku vs. Franța, în care s-a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sau de fapt, pe care Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.
Instanța reține că O.G. nr. 2/2001 nu conține reguli exprese privind administrarea probelor.
În acest sens, instanța, analizând conținutul procesului verbal contestat de petent, constată faptul că acesta întrunește, condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și 19 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/ 2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Din interpretarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 rezultă că procesul verbal de contravenție contestat se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, revenindu-i petentului sarcina dovedirii contrariului. Astfel, acesta face dovada asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptelor, până la proba contrară ce incumbă petentului, aspect care nu poate contrar intereselor acestuia, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului său la apărare.
Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Instanța va respinge susținerile petentului referitoare la faptul că procesul verbal ar fi nul absolut pe motivul că între agentul care a constatat și cel care a aplicat sancțiunea nu există identitate. Aduce la cunoștința petentului că dispozițiile OG nr. 2/2001, care reprezintă dreptul comun în materie contravențională, stabilește regulile de bază în ceea ce privește încheierea proceselor verbale contravenționale, analiza legalității acestora, trebuind să se facă, în primul rând, prin raportare la aceste dispoziții, iar acolo unde legea specială o arată, prin raportarea prioritară la dispozițiile legii speciale.
OUG nr. 195/2002, în art. 109, al. 9, arată că prevederile prezentei ordonanțe de urgență referitoare la contravenții se completează cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, dacă prin prezenta ordonanță de urgență nu se dispune altfel.
În continuare, verificând dispozițiile OUG nr. 195/2002, instanța constată că aceasta nu conține reguli referitoare la modul în care urmează să fie încheiate procesele verbale, și nici ceea ce trebuie acestea să conțină în mod obligatoriu. Or, în lipsa acestor reguli, devin aplicabile, potrivit dispozițiilor legale enunțate, dispozițiile dreptului comun, respectiv, cele ale OG nr. 2/2001.
OG nr. 2/2001, prevede în art. 17, lipsurile care atrag nulitatea absolută a procesului verbal, care poate fi invocată și din oficiu, orice altă neregularitate a procesului verbal atrăgând nulitatea relativă a acestuia.
Același act normativ, arată în dispozițiile art. 47 că se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă. Aceasta înseamnă că în situația nulităților relative, invocarea acestora nu se poate realiza decât în condițiile art. 105 – 106 C., respectiv, la chiar momentul constatării acestora, simpla invocare a acestora neputând conduce la anularea actului, decât dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Verificând procesul verbal contestat, instanța reține că petentul a arătat la rubrica mențiuni, faptul că s-a constatat contravenția de către alt agent decât cel care a încheiat procesul verbal, fără însă să arate în ce a constat vătămarea care i-a fost produsă ca urmare a acestui aspect.
Oricum, dispozițiile art. 182 din HG nr. 1391/1996 nu condiționează ca agentul constatator, să fie același care a oprit vehiculul, textul făcând referire la calitatea de polițist rutier, calitate pe care agentul de poliție o avea, iar orice altă condiție cumulativă reprezentând o adăugare la lege, lucru care nu poate fi permis.
Organul constatator a depus la dosar dovada că aparatul radar era verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică nr._/26.08.2011, cu valabilitate un an.
Referitor la legalitatea probei reprezentate de planșa foto, instanța reține că din economia dispozițiilor procedurale care reglementează probele în procesul civil, acestea nu se regăsesc reglementate, astfel după cum Codul de Procedură Penală o face. Pe de altă parte, în noțiunea de „probă cu înscrisuri”, recunoscută de dispozițiile art. 172 și următoarele C., poate include și înregistrarea stocată pe suport informatic, dacă aceasta poate dovedi existența sau inexistența faptei pentru a cărei dovedire a fost încuviințat ca probă, prin aceasta dispozițiile procedurale putând să răspundă unor realități ale vieții cotidiene.
Ca argument, dar fără a se considera că instanța a creat o așa numită „lex terția” privind procedura, arătăm că tocmai în considerarea acestei opinii, legiuitorul din anul 2010, în Noul Cod de Procedură Civilă, în art. 265 se arată că înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de stocare sau conservare.
D. urmare, instanța va aprecia proba ca un înscris și îl va reține ca și mijloc de probă, care va fi avută în vedere, împreună cu celelalte probe administrate în cauză, la analizarea temeiniciei procesului verbal încheiat.
D. urmare, planșa foto va fi apreciată ca un înscris, iar instanța îl va reține ca și mijloc de probă, care va fi avută în vedere, împreună cu celelalte probe administrate în cauză, la analizarea temeiniciei procesului verbal încheiat.
Din planșa foto depusă de către agentul constatator se confirmă susținerea agentului din procesul verbal contestat, în sensul că petentul a circulat în localitate cu viteza de 79 km/h, depășind cu mai mult de 29 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus.
D. urmare, nu există probe în dosar din care să rezulte netemeinicia procesului verbal contestat.
Relativ la individualizarea sancțiunii aplicate de către intimat, instanța reține următoarele:
Art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, fișa de cazier contravențional și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
În speță, instanța consideră că sancțiunea aplicată de către intimat respectă principiul proporționalității cu fapta săvârșită.
Instanța, având în vedere posibilele consecințe ale unei astfel de fapte și numărul mare al accidentelor în care au fost implicate autovehicule din cauza nerespectării dispozițiilor legale privind nerespectarea regimului de viteză, consideră că nu se poate dispune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Aplicarea sancțiunii complementare s-a realizat în mod corect de către agentul constatator, având în vedere dispozițiile art. 108 al. 1 lit. b, pct. 1 din OUG 195/2002.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, urmează a respinge ca fiind nefondată, plângerea contravențională formulată de M. N. S. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. și va menține ca legal și temeinic procesul verbal ., nr._/18.04.2012, încheiat de agenții constatatori aparținând intimatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională înregistrată sub nr._, formulată de petentul M. N. S., cu reședința în mun. B., ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în mun. B., . – 12, jud. B..
Menține ca legal și temeinic procesul verbal ., nr._/18.04.2012, încheiat de agenții constatatori aparținând intimatului.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2014.
P. GREFIER,
N. N. P. L. – S.
Red NN/Tehnored.PLS/4 ex/ 14.03.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 03/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 08/2014. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
