Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1679/2013. Judecătoria CALAFAT

Sentința nr. 1679/2013 pronunțată de Judecătoria CALAFAT la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 2115/201/2009**

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CALAFAT

JUDETUL D.

Sentinta civilă Nr. 1679/2013

Ședința publică de la 30 Septembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. P.

Grefier M. A. P.

Pe rol pronunțarea rezultatului dezbaterilor in cauza civilă privind pe reclamantul C. T. A. și pe pârâtii Țapelea E. si L. I., având ca obiect revendicare imobiliară.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din 23,09,2013 fiind consemnate in incheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință cand instanța avand nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 30,09,2013.

JUDECATA

Reclamantul C. T. A. a chemat in judecată pe pârâții Tapelea E. si L. I., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați aceștia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 2,57 ha teren arabil situat in extravilanul . si la plata unei cantități de 12,7 t de griu ori a c/valorii acestuia de cca. 63,50 lei.

A solicitat cheltuieli de judecată.

In fapt, a motivat că pârâții Tapelea E. și L. I. i-au ocupat 2,57 ha teren arabil situat in extravilanul . care a fost pus in posesie de Comisia locală Unirea de aplic. a Legii 18/91 privind fondul funciar. Nu a reușit să intre in posesia acestui teren întrucât este ocupat abuziv de către pârâți, care susțin că terenul le aparține.

In realitate, nici unul dintre pârâți nu deține TDP pentru terenurile pe care le ocupă abuziv si refuză eliberarea acestora.

A precizat că pârâtul Țapelea E. ocupă 5222 mp. situați în T 50/1 P 1, iar pârâtul L. I. ocupă 2 ha si 478 mp. teren situat in T 44 P 273.

In drept a invocat dispozitiile art 480 si urm Cod civil.

Prin sentința civilă nr.567/20 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul C. T. A., împotriva pârâților Tapelea E. și L. I.

A fost obligat pe pârâtul Tapelea E. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului, suprafața de 2,5700 ha teren arabil extravilan, astfel: T 44 P 243 – 2,47 ha ; T 50/1 P 1 – 0,52 ha, cu vecinătățile din TDP nr. 1894/19.03.2006 situat pe raza ..

A fost obligat pârâtul la 12,7 t grâu sau c/val. acestei cantități către reclamant.

A fost obligat pârâtul la 1513 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul C. T. A. a fost pus în posesie la 14.06.2005 în următoarele tarlale și parcele: T 44 P 273 cu suprafața de 2 ha și 478 mp., T 50/1 P 1 cu suprafața de 5.222 mp .

Conform procesului verbal de punere în posesie eliberat pe numele reclamantului C. T. A. de către Comisia de fond funciar a . totală de 2 ha si 5700 mp. teren extravilan, Comisia locală Unirea a solicitat Comisiei județene înscrierea reclamantului în anexa 28 la poz. 5.

TDP nr. 1894/19.03.2006, a fost emis în baza Legii 1/2000 reclamantului la 19.03.2006, pentru suprafața de 2 ha si 5700 mp. în . Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate, in baza Ordinului Prefectului nr. 473/24.08.2004.

Pentru numita B. S. si B. D., cu privire la terenul ce formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 860/21.02.2004, cumpărat de pârâtul Tapelea E. și care se regăsește în TDP nr. 4262/29.10.2003, expertul nu a putut stabili dată punerii în posesie a acestora, întrucât Primăria .-a pus la dispoziție procesul verbal de punere in posesie, iar pârâtul Tapelea E. a depus numai TDP și contractul de vânzare-cumpărare. Nici din depozițiile martorilor nu s-a putut stabili data punerii in posesie a acestora.

Respectând obiectivele stabilite de instanță, s-a stabilit de către expert că pârâtul Tapelea E. ocupă suprafețele de teren din TDP al reclamantului, conform documentației cadastrale întocmite de specialiștii din cadrul OCOTA D. (a se vedea schița 1 și 2 la raportul de expertiză), in mod abuziv.

S-a mai stabilit că terenul reconstituit reclamantului, situat pe raza . același cu terenul cumpărat de pârâtul Tapelea E., acesta fiind situat pe raza ., parcelele, vecinătățile, cât și suprafețele, sunt total diferite.

In raport de concluziile expertului desemnat, care a stabilit pe teren că pîrîtul Tapelea E. ocupă reclamantului suprafețele din TDP 1894/19.03.2006, situate pe raza . din acest titlu nu este același cu terenul cumpărat de pârâtul Tapelea E. conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 860/21.02.2004, teren cumpărat de acesta, ce se află pe raza . suprafețe de teren nu se suprapun așa cum susține pârâtul, având alte tarlale, parcele, vecinătăți și suprafețe, conform PUG al . specialiștii OCOTA D., instanța a apreciat că pârâtul Tapelea E. ocupă în mod abuziv terenul cuprins in TDP eliberat reclamantului și în consecință, în temeiul art. 480 c.civ., urmează că acesta să fie obligat să lase in deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului, suprafața de 2,5700 ha teren arabil extravilan, astfel: in T 44 P 243 2,46 ha și în T 50/1 P 1 0,52 ha cu vecinătățile din TDP nr. 1894/19.03.2006 situat pe raza ..

Cu privire la cel de-al doilea capăt al acțiunii, prin care reclamantul solicită obligarea pârâților la plata unei cantități de 12,7 t grâu, întrucât din depozițiile martorilor audiați nu s-a putut stabili decât aspectul că reclamantul a fost împiedicat să cultive terenul din TDP, instanța a solicitat relații cu privire la producția medie la ha pentru cultura de grâu și porumb în perioada 2006-2009 obținută pe raza .> Primăria . nr. 1244/6.04.2010, a comunicat instanței că in anul 2006, producția la grâu a fost de 2100 kg/ha, cea de porumb de 5500 kg/ha ; in anul 2007, producția la grâu a fost de 300 kg/ha, iar la porumb de 0 kg/ha ; in anul 2008 producția la grâu a fost de 2799 kg/ha, la porumb de 6000 kg/ha iar în anul 2009, producția la grâu a fost de 3000 kg/ha iar la porumb de 5576 kg/ha.

Reținând că reclamantul a fost împiedicat, de la data punerii in posesie, respectiv 14.06.2005, să cultive terenul proprietatea sa, de către pîrîtul Tapelea E., că in perioada 2005-2009 nu a cultivat terenul si având in vedere producția de grâu obținută pe raza . rezultă din adresa mai susmenționată a Primăriei Unirea, in perioada ultimilor 3 ani, 2006-2009, se apreciază că reclamantul ar fi obținut 12,7 t grâu pe suprafața de teren de 2 ha 5700 mp.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Țapelea E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea recursului, pârâtul a arătat că instanța nu a ținut seama de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.860/21.02.2004 de BNP T. F. A., în dispozitivul nu s-a menționat că în perioada 2006-2009 nu avea cum să-l lase să-și cultive pământul, deoarece îl cumpărase.

De asemenea, în motivarea sentinței care face referire la expertiza efectuată de I. C.-D. nu a fost la fața locului și terenul nu are cum să se suprapună și solicită ca instanța să încuviințeze efectuarea unei adrese către oficiul de cadastru și Geodezie, având ca obiect trimiterea hărții cadastrale, întrucât greșeala s-a făcut la limita măsurătorii, iar grănițuirea dintre hotarele comunei Unirea și comunei Moțăței să face printr-un drum.

De asemenea, recurentul a invocat împrejurarea ca hotărârea atacata este nelegala si fata de împrejurarea că, deși de la el reclamantul a solicitat doar suprafața de 5222 mp, instanța de fond l-a obligat să restituie suprafața de 2 ha si 700 mp, precum si sa-l despăgubească pe reclamant cu contravaloarea productiei de pe întreg terenul, fără ca față de pârâtul L. I. sa se pronunțe în vreun fel.

Prin decizia nr. 384/17.02.2011 Tribunalul D. a admis recursul formulat de recurentul-pârât Țapelea E. în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. T. A. și intimatul-pârât L. I., împotriva sentinței civile nr. 567 din 20 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, a casat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul C. T. A. a chemat in judecată pe pârâții Tapelea E. si L. I., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați aceștia să-i lase in deplină proprietate si liniștită posesie o suprafață de 2,57 ha teren arabil situat in extravilanul . si la plata unei cantități de 12,7 t de grâu ori a c/valorii acestuia de cca. 63,50 lei.

A precizat că pârâtul Tapelea E. ocupă 5222 mp. situați în T 50/1 P 1, iar pârâtul L. I. ocupă 2 ha si 478 mp. teren situat in T 44 P 273.

Aceasta a fost acțiunea asupra căreia trebuia sa se pronunțe instanța de fond, aceasta nesuferind nici o modificare pe parcursul procesului sub aspectul pârâților cauzei si pretențiilor față de fiecare din aceștia.

Instanța de fond a soluționat aceasta acțiune prin admitere in totalitate, insa doar paratul Tapelea E. a fost obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului, suprafața de 2,5700 ha teren arabil extravilan, precum si la predarea către reclamant a 12,7 t grâu sau c/val. acestei cantități, precum si la plata cheltuielilor de judecata.

Nu s-a făcut nici o referire in cuprinsul sentinței civile atacate la pârâtul L. I. si la acțiunea formulată față de aceasta.

Procedând în acest fel, prima instanță, pe de-o parte, a depășit limitele investirii sale, obligându-l pe pârâtul Tapelea E. la cu mult mai mult decât a fost solicitat de la el, iar pe de altă parte a pronunțat o hotărâre nemotivată în fapt și în drept în ce-l privește pe paratul L. I., nesoluționând fondul litigiului fata de acesta.

Astfel, prima instanță l-a obligat în mod greșit pe paratul Tapelea E. sa ii lase in proprietate reclamantului toată suprafața de teren solicitată de reclamant de la ambii pârâți, in condițiile in care reclamantul revendicase de la acest parat doar suprafața de 5222 mp, nu suprafața totala de 2, 57 ha.

In plus, exista contradicție în dispozitivul hotărârii judecătorești atacate, instanța de fond admițând acțiunea formulată de reclamant față de ambii pârâți, si apoi obligând doar pe paratul Tapelea E. la satisfacerea pretențiilor reclamantului Cerga T. A..

In ce privește probatoriul administrat, din analiza depozițiilor de martori de la filele 28, 29, 56 dosar de fond, reiese că modul în care au fost audiați acești martori este incomplet, primilor doi martori neadresându-li-se întrebări cu privire la situația pârâtului L. I., iar celui de-al treilea martor indicat, numitul P. S., Luându-i-se o declarație neclară sub aspectul consemnărilor:

"Am auzit ca pârâții ar ocupa acum, de la reclamant, si aceștia știu că de când au fost puși în posesie, terenul reclam având alte vecinătăți. Stiu ca acest teren a fost cultivat cu grâu, împreuna cu fostul primar Budica C. (…)". Nu reiese care parat ar ocupa acum teren de la reclamant, ce suprafața, de când ocupa, cine a cultivat terenul cu grâu, cine a recoltat cultura reclamantului in 2004, unde i s-a dat reclamantului teren pe alt amplasament si de ce. In condițiile in care acest martor a făcut parte dintre membrii Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 din partea OCOT D., acesta putea oferi informații relevante cu privire la actualul amplasament al terenului deținut de reclamant. De asemenea, depoziția acestui martor este ambigua, nefiind de nici un folos la soluționarea cauzei, instanța de fond nepreocupându-se să îl audieze pe acest martor . și concludentă în soluționarea cauzei.

De asemenea, instanța de fond nu a verificat raportul de expertiza depus in cauza sub aspectul concordantei sale cu obiectivele stabilite prin încheierea de ședința din data de 17.11.2009, raportul de expertiza fiind deficitar sub acest aspect.

Astfel, deși obiectivele 4, 5 si 6 ale raportului de expertiza se refera la ambii pârâți, analiza expertului din raportul de expertiza si concluziile acestuia nu îl au în vedere pe paratul L. I. si terenul pretins deținut de acesta, ci doar pe paratul Tapelea E..

De asemenea, concluzia de la punctul d) din raportul de expertiza, așa cum a fost formulata de expert excede atribuțiilor judiciare ale expertului, aceasta fiind doar un atribut al instanței de judecata. Expertul nu a înțeles să analizeze obiectivul stabilit de instanța în modalitatea stabilita de instanța, deși retine corect acest obiectiv în partea introductiva a raportului, punctul III "Obiectivele Expertizei". Pe parcursul întocmirii raportului de expertiză, însă, modifica acest obiectiv in sensul ca stabilește pur si simplu ca paratul Tapelea ocupa teren aparținând reclamantului, fără să facă vreo referire la actele de proprietate ale părților. In realitate, instanța de fond ii solicitase sa stabilească daca, in raport de actele de proprietate de care dispun, pârâții ocupa vreo suprafața de teren din terenul reclamantului, cu alte cuvinte daca, față de aceste acte de proprietate, terenurile părților cauzei se suprapun.

In loc sa analizeze acest aspect, expertul stabilește că pârâtul Tapelea E. ocupa suprafața de teren de 2,57 ha din titlul de proprietate al reclamantului.

Aceasta din urma concluzie era atributul instanței de judecată, nu era atributul expertului, cu atât mai mult cu cat tot acesta, la punctul e) al concluziilor arata ca terenurile din titlurile de proprietate ale reclamantului si paratului Tapelea nu se suprapun.

Cu toate acestea, instanța de fond și-a motivat hotărârea data pe constatarea acestui expert – paragraful 10 al filei 2 din sentința civila atacată.

De altfel, hotărârea atacată este la fel de deficitara sub aspectul motivării, pe cat este speța sub aspectul instrumentării sale din punct de vedere al probatoriilor, singurul argument în favoarea stabilirii ocupațiunii terenului fiind raportul de expertiza.

Instanța de fond nu s-a preocupat sa audieze in mod complet si corect martorii, a pierdut un parat pe parcursul soluționării cauzei – martorii audiați la filele 28 si 29 sunt audiați cu privire doar la un parat, nu la amândoi, expertiza are în vedere doar paratul Tapelea, nu si paratul L., in hotărâre nu se stabilește nimic fata de paratul L. – si a pronunțat o hotărâre deficitară sub aspectul motivării si cu un dispozitiv ce conține dispoziții contradictorii.

In concluzie, față de aspectele de mai sus, s-a reținut de către Tribunal ca instanța de fond a pronunțat hotărârea fără a intra în cercetarea fondului cauzei, astfel ca recursul se va admite si, in baza art. 312 al.3 C. a a casat hotărârea atacata si se va trimite cauza spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, s-au dat indrumari instantei de fond sa administreze noi probe –interogatorii, martori, expertiza tehnica specialitatea topografie sau agricultura - in vederea soluționării acțiunii formulate, în dezlegarea următoarelor aspecte de fapt si de drept:

- identificarea terenului actualmente deținut de reclamant conform actelor sale de proprietate si pe care pretinde că îl ocupa pârâții,

- identificarea terenului deținut în proprietate de fiecare din cei doi pârâți conform actelor fiecăruia de proprietate,

-stabilirea împrejurării dacă exista suprapunere intre terenul deținut în proprietate de reclamant si terenurile deținute in proprietate de fiecare din pârâți,

- stabilirea împrejurării dacă terenul deținut in proprietate de reclamant este ocupat efectiv de către vreunul din cei doi pârâți, de când, daca ocupațiunea are temei juridic sau nu,

- în cazul unei suprapuneri de terenuri intre titlurile de proprietate ale părților urmează a se efectua compararea acestora,

- de asemenea instanta sa analizeze în cauza, incidenta prev. art. 998 – 999 C.civ. in soluționarea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata contravalorii recoltei de pe suprafața de 2,57 ha teren agricol in perioada 2006 – 2009 avându-se in vedere susținerile reclamantului in cauza si, de asemenea, starea de fapt ce va reieși cu privire la faptul ocupației terenului de către pârâți și condițiile acestei ocupații (cu titlu, fără titlu, cu buna sau rea credința, etc.) si de asemenea sa solutioneze excepția lipsei calitătii procesuale pasive a pârâtului L. I. pusă în discuție de instanța de recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Calafat sub nr._ /18.04.2011.

La termenul din 10.06.2011 reclamantul a precizat acțiunea introductivă în sensul că a evaluat terenul pe care îl ocupă pârâții la suma de 600 lei.

În data de 21.10.2011 reclamantul a precizat acțiunea introductivă în sensul că a arătat că în anul 2006 s-au obținut 4500 kg de grâu la hectar, în anul 2007 s-au obținut 5300 kg de grâu la hectar, iar în anul 2008 s-au obținut 5500 kg de grâu la hectar.

Prin sentința civilă nr.516/26 ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul C. T. E., împotriva pârâtului Țapelea E.

A fost obligat pârâtul Țapelea E. să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 0,5222 ha teren arabil extravilan situat în ./1 P 1 cu următoarele vecinătăți: la N – F. J., la E – DE 246, la S – A. Primărie și la V – HR 401.

A fost obligaat pârâtul Țapelea E. la plata sumei de 1295 lei despăgubiri reprezentând contravaloarea producției de grâu nerealizate în perioada 2006-2009, către reclamant.

A fost obligat pârâtul Țapelea E. la plata sumei de 328 de lei cheltuieli de judecată către reclamant.

A fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantul C. T. E., împotriva pârâtului L. I..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul C. T. A. a fost pus în posesie la data de 14.06.2005 cu două suprafețe de teren extravilan arabil situate pe raza comunei Unirea, după cum urmează: în T 44 P 273 cu suprafața de 2 ha si 478 mp. și în T 50/1 P 1 cu suprafața de 5.222 mp.

Conform procesului verbal de punere in posesie eliberat pe numele reclamantului C. T. A. de către Comisia de fond funciar a . totală de 2 ha si 5700 mp. teren extravilan arabil, Comisia locală Unirea a solicitat Comisiei județene înscrierea reclamantului în anexa 28 la poziția 5.

TDP nr. 1894/19.03.2006, a fost emis in baza Legii 1/2000 reclamantului la 19.03.2006, pentru suprafața de 2 ha si 5700 mp. în . Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate, constituită în baza Ordinului Prefectului nr. 473/24.08.2004.

Pentru numiții B. S. si B. D., cu privire la terenurile ce formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 860/21.02.2004, suprafața de 1 ha teren extravilan arabil în T 43 P 67 și suprafața 1,25 ha teren extravilan arabil în T 4 P 43, situate pe raza Comunei Moțăței, conform TDP nr. 4362/29.10.2003, în cuprinsul căruia se regăsesc, terenuri ce au fost cumpărate de pârâtul Țapelea E., agentul agricol din cadrul Primăriei Moțăței nu a putut identifica, la solicitarea expertului, pe planul cadastral deținut de acesta parcelele 67 și 43 situate în T 43 și 4, conform TDP nr. 4362/29.10.2003, eliberat pe numele proprietarilor B. S. si B. D.. De asemenea acesta nu a prezentat nici un proces verbal de punere în posesie cu privire la aceste terenuri pentru titularii titlului de proprietate B. S. si B. D..

Pârâtul Țapelea E. nu a depus la dosarul cauzei un asemenea proces verbal de punere în posesie și nici din declarațiile martorilor audiați în cauză nu s-a putut stabili dacă B. S. si B. D. au fost puși în posesie cu privire la aceste terenuri.

Intre terenurile deținute în proprietate de reclamant si terenurile deținute în proprietate de către pârâți, nu există suprapunere, deoarece hotarele administrativ teritoriale ale comunelor Unirea si Moțăței nu se suprapun conform planurilor cadastrale.

Terenul situat in Tarlaua 50/1, . totală de 5222 mp., deținut de reclamantul C. T. A., conform TDP 1894 din 19.03.2006, este situat pe teritoriul administrativ al Comunei Unirea, acest teren fiind ocupat efectiv de către pârâtul Tapelea E., neavând temei juridic, lucru ce se poate vedea în schitele 1 si 2 anexate la prezentul raport. ”, declarațiile martorilor audiați în cauză și răspunsurile pârâtului Țapelea E. la interogatoriul întocmit de reclamant și observând și dispozițiile art. 480 din Codul Civil, care dispun că „ Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege „ instanța constată că aceasta este întemeiat, și în consecință, urmează să-l admită și să oblige pârâtul Țapelea E. să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 0,5222 ha teren arabil extravilan situat în ./1 P 1 cu următoarele vecinătăți: la N – F. J., la E – DE 246, la S – A. Primărie și la V – HR 401.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect „revendicare” formulată de reclamant împotriva pârâtului L. I. cu privire la terenul extravilan arabil în suprafață de 2 ha și 578 mp situat în T 44 P 273 pe raza Comunei Unirea, având în vedere că din probele administrate în cauză, declarațiile martorilor D. M. și T. A., concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză unde se arată că: „Terenul deținut de pârâtul L. I. nu a putut fi identificat deoarece acesta nu a prezentat acte de proprietate și m-a informat verbal că nu deține acte pentru terenurile în litigiu".

Intre terenurile deținute în proprietate de reclamant și terenurile deținute in proprietate de către pârâți, nu există suprapunere, deoarece hotarele administrativ teritoriale ale comunelor Unirea și Moțăței nu se suprapun conform planurilor cadastrale.

Terenul situat in Tarlaua 44 . totală de_ mp., deținut de reclamantul C. T. A., conform TDP nr. 1894 din 19.03.2006, este situat pe teritoriul administrativ al Comunei Unirea, nu este ocupat de către pârâții Tapelea E. si L. I.” rezultă că pârâtul L. I. nu ocupă și nici nu a ocupat niciodată terenul extravilan arabil în suprafață de 2 ha și 578 mp situat în T 44 P 273 pe raza Comunei Unirea, instanța constată că excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului L. I. este întemeiată, având în vedere că în conformitate cu doctrina și practica judiciară în materie acțiunea în revendicare este „ acțiunea formulată de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar „, ori în speța de față, așa cum am arătat mai sus din probele administrate în cauză nu a rezultat că pârâtul L. I. s-ar afla în posesia terenul extravilan arabil în suprafață de 2 ha și 578 mp situat în T 44 P 273 pe raza Comunei Unirea și ar cultiva acest teren. În consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului L. I. și va respinge acest capăt de cerere.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect „pretenții” formulată de reclamant împotriva pârâtului L. I., prin care reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata contravalorii producției de grâu nerealizate de acesta în perioada 2006-2009, având în vedere că pârâtul L. I. nu ocupă și nici nu a ocupat fără drept terenul extravilan arabil în suprafață de 2 ha și 578 mp situat în T 44 P 273 pe raza Comunei Unirea, așa cum a rezultat din analiza probelor administrate în cauză, instanța constată că aceasta este neîntemeiat, și în consecință, urmează să-l respingă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Țapelea E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că prima instanță nu a luat în considerare contractul de vânzare-cumpărare autentificat nr.860/21.02.2004 de BNP T. F. din A., deci nu poate face obiectul sultei după cum reiese din dispozitivul acestei sentințe, acesta plătind toate dările la stat.

Privitor la trenul ce face obiectul contractului, expertul nu a putut stabili data punerii în posesie, deoarece primăria comunei Moțăței nu i-a pus la dispoziție procesul-verbal de punere în posesie, iar recurentul a depus titlul de proprietate și contractul de vânzare-cumpărare și nu a ocupat abuziv terenul.

Recurentul a susținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.998, 999 Cod civil, deoarece acesta a cumpărat terenul, fiind proprietar de bună credință.

În mod greșit prima instanță nu a dispus, în dovedirea modului de dobândire a terenului, citarea vânzătorului de la care recurentul a cumpărat terenul.

Expertul, deși s-a deplasat la terenul în litigiu, după verificarea actelor s-a pronunțat în sensul că recurentul ocupă terenul în mod abuziv, lucru nereal.

Prin Decizia civilă 1323/26.06.2012, pronuntată de Tribunalul D. în dosarul nr._ s-a admis recursul formulat de pârâtul Țapelea E. impotriva sentintei civile nr. 516/26.01.2012 a Judecătoriei Calafat, s-a casat sentinta recurată si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

S-a retinut că potrivit art. 315 alin.1 c.pciv., în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Astfel prin decizia de casare nr.384 din 17.02.2011 s-a stabilit ca, în rejudecare, instanța de fond să administreze noi probe – interogatorii, martori, expertiză tehnică, în dezlegarea mai multor aspecte de fapt și de drept, printre care și identificarea terenului deținut de fiecare dintre pârâți conform actelor fiecăruia de proprietate și în cazul ocupării efective de către vreunul dintre pârâți a terenului reclamantului, să se stabilească de când este ocupat.

Aceste aspecte nu au fost lămurite de prima instanță, din probele administrate nereieșind de când ocupă recurentul – pârât Țapelea E., terenul în litigiu.

Expertiza efectuată în cauză nu a identificat terenul ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 860/21.02.2004 ce constituie titlul pârâtului Țapelea.

Astfel, din cuprinsul raportului reiese că expertul s-a deplasat la Primăria comunei Moțăței, dar agentul agricol de acolo nu a putut identifica pe planul cadastral parcelele 67 și 43, situate în tarlalele 43 și 4, conform titlului de proprietate nr.4362/29.10.2003 eliberat pe numele B. S. și B. D., persoanele de la care recurentul a cumpărat terenul său.

Expertul a mai reținut că hotarele administrative ale comunelor Unirea și Moțăței sunt aceleași cu cele stabilite în baza Legii 2/1968 și sunt în deplină realitate cu extrasul din planul cadastral extravilan al comunelor Unirea și Moțăței, emis la data 02.12.2010 de OCPI D. ( fila 75 dosar fond).

De asemenea, tribunalul a retinut că față de considerentele deciziei de casare se impunea reaudierea martorului P. S., apreciindu-se că, în condițiile în care, martorul a făcut parte dintre membrii Comisiei locale de Aplicare a Legii 18/1991 din partea OCOT D., acesta putea oferi informații relevante, iar declarația luată în primul ciclu procesual era neclară.

De asemenea, deși procesul verbal de punere în posesie a numiților B. S. și B. D. a fost depus în dosarul în care s-a pronunțat decizia de casare și în primul ciclu procesual acesta nu a fost găsit la Primăria Moțăței, nu reiese din considerentele sentinței civile nr. 516/26.01.2012 dacă a fost examinat de prima instanță și nici dacă a fost avut în vedere de expert la realizarea lucrării.

S-au dat indrumări instantei ca in rejudecare să dispună efectuarea unei noi expertize, care să identifice și terenul pârâtului Țapelea E., având în vedere contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 860 din 21.02.2004, titlul de proprietate nr. 4362/29.10.2003 eliberat pe numele B. S. și B. D. și procesul verbal de punere în posesie aflat în dosarul nr._ al Tribunalului D., și să se stabilească dacă există suprapunere de terenuri; va fi reaudiat martorul P. S., a cărui declarație a fost apreciată ca relevantă, conform deciziei de casare și se vor administra orice alte probe ce se vor considera utile pentru justa soluționare a cauzei.

In rejudecarea cauzei, pentru realizarea îndrumarilor date de tribunal, instanta a dispus efectuarea unei expertize tehnice agricole, cu obiectivele indicate si au fost audiati martorii M. M., M. G., P. A., P. S..

Din probele administrate in cauză, cu accent pe expertiza efectuată de către expert B. C. R., instanta a retinut că reclamantului C. T. A. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform TDP nr. 1894/19.03.2006 pentru suprafața totală de 2 ha si 5700 mp. situată pe teritoriul comunei Unirea, D., in T 50/1 P 1 având suprafața de 5222 mp., cu vecinatati: N – F. J., E – DE 246, S – A Primărie, V – HR 401.

A fost pus in posesie la data de 14.06.2005 cu cele 2 suprafete de teren arabil extravilan in T 44 P 273 si in T 50/1 P 1.

Pârâtul Țapelea E. a cumpărat prin contract de vânzare-cumpărtare autentificat sub nr. 860/21.02.2004 de la B. S. si B. D., suprafața de 22.500 mp.arabil în extravilanul comunei Moțăței, cu următorul amplasament: suprafața de 10.000 mp. in T 43 P 67, cu vecinatati: N – DE 99, E – DE 98, S – A Primărie, V – A Primărie si suprafața de 12.500 mp. in T 4 P 43.cu vecinatati: N – A Primarie, E – DE 54., S – Coșerin I., V – DE 52.

Proprietarilor B. S. si B. D. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha si 4000 mp. teren situat pe teritoriul comunei Moțăței, conform TDP nr. 4362/29,10,2003 si au fost pusi in posesie de catre comisia locala de fond funciar, prin procesul verbal de punere in posesie fara numar si dată, in conformitate cu HCJ nr 136/20,02,2003.

Expertiza efectuată a identificat terenul in litigiu pentru pârâtul Țapelea E. in T 43 P 67 pe teritoriul administrativ al comunei Unirea, în suprafața de 11.601 mp. rezultată din masuratori, conform actelor de proprietate: TDP nr. 4362/2003 si contract de vânzare-cumpărare nr. 860/21.02.2004, proces verbal de punere in posesie, limitele terenului fiind prezentate pe planul de situatie Anexa nr. 1 la raport intre punctele_-_-_ a- 112 a- 111 a-110.

Terenul se învecinează la N cu HR 401 si teren arabil, E – DE 246, S – teren arabil, V – teren arabil.

Pentru reclamant, terenul in suprafata de 5222 mp a fost identificat in T 50/1 P 1 pe teritoriul administrativ al comunei Unirea.

Limitele terenului sînt prezentate in planul de situatie Anexa nr. 1 între punctele 3-2-1-110, iar vecinatatile terenului cu suprafața de 5222 mp., conform TDP nr. 1894/2006 si 6789 mp. rezultat din masuratori, sânt: N – teren arabil, E – DE 246, S – teren arabil, V – teren arabil.

Pârâtul ocupă terenul care apartine reclamantului in totalitatea suprafetei, adică este unul si același teren, cel pe care expertul l-a identificat din evidenta de punere in posesie a comunei Unirea si cel identificat conform evidentei de punere in posesie a comunei Moțăței.

Terenurile din titlurile de proprietate emise de cele doua comisii de fond funciar, se suprapun in totalitate.

Conform bazei de date privind hotarul dintre cele doua comune, Moțăței si Unirea, hotarul este prezentat pe planurile de situatie anexa nr. 1 si anexa nr. 2 si din analiza celor doua planuri existente la dosar pagina 91 si 92, s-a concluzionat că terenul extravilan din zona in litigiu, deși a apartinut fostei IPILF (Întreprinderea de Prelucrare si Industrializare a Legumelor si Fructelor Calafat), conform liniei de hotar stabilită prin Legea 2/1968 materializată pe planul anexa 2, acesta este pe teritoriul administrativ al comunei Unirea.

Astfel, Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar Moțăței a emis in anul 2003 TDP nr. 4362 pentru B. S. si B. D., pe un teren pe care l-a preluat de la IPILF pentru a pune in posesie cetatenii din .> Comisia de fond funciar Unirea a pus in posesie in anul 2006 pe reclamantul C. T. A. si a emis titlul de proprietate acestuia pe un teren aflat pe teritoriul administrativ Unirea, teren pentru care, la acea dată, aveau titlu de proprietate B. S. si B. D., din .> Expertul a concluzionat că eroarea privind punerea in posesie apartine Comisiei locale de fond funciar Moțăței, care eronat a pus in posesie cetateni din Moțăței pe teritoriul altei comune, respectiv .> Pârâtul Tapelea E. a formulat obiectiuni la raportul de expertiză, solicitind ca expertul să lămurească situatia si să precizeze de ce terenul proprietatea pârâtului din T 43_ Moțăței nu are nici un vecin comun cu terenul reclamantului din T 50/1 P 1 UAT Unirea, desi se suprapun in totalitate, dacă cele două tarlale se invecinează si în caz afirmativ, care este limita comună si cum a fost stabilită, să raspundă dacă Legea nr. 2/1968 la care a făcut referire expertul stabileste linia de hotar in coordonate stereografice, proiectie 1970 între Moțăței si Unirea si care este aceasta, precum și în ce bază a fost trasată linia administrativ teritorială intre cele două localitati, conform anexei 1 la raportul de expertiză, in conditiile in care in teren nu există nici o limită materială.

Răspunzînd obiectiunilor formulate la raportul de expertiză, expertul a arătat:

Comisiile locale a două comune invecinate, cu ocazia punerii in posesie, au intocmit fiecare cîte un proces verbal pe tarlale si parcele, cu denumiri diferite si vecini diferiti, terenurile se suprapun în totalitate dar au vecini diferiti, această situatie fiind stabilită de cele doua comisii locale.

Cu privire la vecinatatea celor doua tarlale, 43 si 50/1, expertul a răspuns că T 43 situată pe teritoriul comunei Moțăței este amplasată la 3900 m față de T 50/1 situată pe teritoriul comunei Unirea, dar, conform planului din evidenta comunei Moțăței si a tabelelor cu proprietari si a planului din evidenta comunei Unirea, impreună cu tabelul de proprietari, rezultă că_ Moțăței are o limită comună in partea de N cu T 50/1 UAT Unirea.

Datele furnizate de OCPI nu respectă planurile din evidenta celor doua comune, date si planuri ce au fost furnizate de reprezentantii celor doua comisii locale la data desfasurarii expertizei.

Pe baza fisierului dxf preluat de OCPI, limita în coordonate stereo 70 dintre UAT Moțăței si UAT Unirea, este cea prezentată în raportul de expertiză, cu precizarea că delimitarea teritorial administrativă dintre cele două unitati administrative, a fost preluat așa cum există in baza de date a OCPI D..

Referitor la obiectiunea privind modalitatea in care a fost trasată linia administrativ teritorială dintre ,localitatile Moțăței si Unirea, expertul a precizat că a avut in vedere expertizele anterioare efectuate in cauză si a solicitat OCPI să transmită conturul liniei de hotar dintre cele două comune, in teren neexistind materializată o linie materială ( borne topografice, drum de exploatare, cursuri de apă, etc.).

In completare, la solicitarea instantei, OCPI D. a comunicat toate inscrisurile existente in arhivă, avind ca obiect tronsonul de hotar Moțăței-Unirea, inscrisuri intocmite in cadrul actiunii de recunoastere la nivel national a limitelor unitatilor administrativ teritoriale, cu ocazia medierii hotarului dintre unitatile administrativ teritoriale Moțăței si Unirea, in conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996 si a Ordinului Prefectului nr. 290/2010.

Cu ocazia medierii au fost intocmite procese verbale si anexe, insușite si semnate de reprezentantii comisiilor pentru ambele unitati teritoriale si reprezintă acordul acestora privind configuratia tronsonului prezentat si marcat in anexa grafică.

Astfel fiind, avind in vedere raportul de expertiză efectuat in cauză, instanta retine că terenul pentru care reclamantul detine titlul de proprietate nr. 1894/19,03,2006 în T 50/1 P 1, se suprapune cu terenul ce se regăsește in TDP emis titularilor B. S. si B. D., nr. 4362/29,10,2003, care, la rîndul lor, au instrăinat acest teren pârâtului Țapelea E. conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 860/2004.

In atare situatie, actiunea in revendicare se solutionează prin compararea titlurilor de proprietate ale părtilor.

Astfel instanta comparand titlurile apreciază că titlul de proprietate al reclamantului este mai bine caracterizat, terenul fiind dobândit de la autoarea sa, C. E., care a detinut teren pe teritoriul comunei Unirea, prin reconstituirea dreptului de proprietate, fiind preferabil titlului de proprietate al pârâtului Tapelea E., care a dobindit prin vinzare-cumpărare terenul situat pe teritoriul comunei Unirea.

În raport de aceste considerente, instanta constatând că pârâtul Tapelea E. ocupă suprafața de teren revendicată de reclamant, urmează să admită actiunea in revendicare si să oblige pârâtul să lase in deplină proprietate si liniștită posesie suprafața de 5222 mp situată in T 50/1 P 1.

Actiunea reclamantului formulată impotriva pârâtului L. I. este neintemeiată si urmează să fie respinsă.

In cauză s-a dovedit că pârâtul nu ocupă suprafața de teren revendicată, întrucât el nu detine teren în proprietate si nici nu a folosit si ocupat terenul din T 50/1 P 1.

Cu privire la capătul de actiune in despăgubiri, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtilor la plata cantitatilor de grîu obtinute de pe terenul ocupat, instanta retine că este neintemeiată, urmind să fie respinsă.

Pârâtul Tapelea E. nu a ocupat in mod abuziv terenul revendicat ci in baza unui titlu valabil, contractul de vânzare-cumpărare nr. 860/21.02.2004, fiind de bună-credință si având reprezentarea că a cumpărat de la adevăratii proprietari, B. S. si B. D., care, la rindul lor, erau proprietari conform titlului de proprietate emis in baza Legii fondului funciar.

Prin urmare, nu se poate retine că pârâtul a cauzat un prejudiciu reclamantului prin culpa sa, astfel incit, nu datorează despăgubiri acestuia, avand o posesie legitimă.

Vazind dispozitiile art. 274 c.p.c., urmează ca pârâtul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată in sumă de 250 lei către reclamant.

Admite in parte actiunea formulata de reclamantul C. T. A. domiciliat in ., impotriva paratului Țapelea E. domiciliat in ..

Respinge capătul de actiune in despagubiri.

Respinge actiunea formulată de reclamantul C. T. A. impotriva paratului L. I. domiciliat in ..

Obligă paratul Țapelea E. să lase in deplină proprietate si liniștită posesie reclamantului suprafata de 5222 mp teren arabil situat in extravilanul . 50/1, P 1 cu vecini: N-F. J, E-De 246, S-A Primărie, V-Hr 401.

Obligă paratul la 250 lei cheltuieli de judecată catre reclamant.

Sentință cu drept de apel în 15 zile de la comunicare

Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2013.

Președinte,

M. P.

Grefier,

M. A. P.

Red M.P/MP. 25 Octombrie 2013-5 ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1679/2013. Judecătoria CALAFAT