Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1794/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI

În motivarea acțiunii reclamanta arată că la data de 23.10.2008, cu factura nr. 1216/23.10.2008, a vândut pârâtului un autoturism marca DACIA cu nr. de înmatriculare_ și . UU1R5A71D43382687 cu suma de 11.500 lei. A mai arătat că plata urma să se facă în rate lunare de 200 lei până la achitarea integrală a sumei.

A mai arătat că, la data de 15.11.2009 între părți s-a stabilit un nou grafic de rambursare a sumei de 9100 lei rămasă din valoarea facturii, grafic semnat și acceptat de ambele părți prin care s-a convenit ca plata să se facă până în luna august 2013. Întrucât pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de plată asumate prin graficul de rambursare, la data de 31.08.2012 acesta figura în evidența contabilă a reclamantei cu suma de 5635 lei reprezentând diferența dintre valoarea autoturismului vândut și plățile efectuate.

Reclamanta a mai arătat că l-a notificat pe pârât la data de 19.09.2012 și la data de 24.01.2013 cu privire la debitul existent și i-a solicitat acestuia să se prezinte pentru rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului.

Față de neprezentarea pârâtului, reclamanta a solicitat instanței să-l oblige pe acesta la plata sumei de 4435 lei reprezentând rate restante până în luna februarie 2013 și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1350 și urm. C.civ.

În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a atașat cererii de chemare în judecată un set de înscrisuri în copie certificată (f. 4-27), respectiv avizarea debitului din 21.02.2013 cu dovada expedierii cu confirmare de primire, convocări la conciliere directă din data de 19.09.2012 și 28.01.2013 cu dovada expedierii cu confirmare de primire, calculul prejudiciului, fișa contului pentru pârâtul G. G., factura 1216/23.10.2008, cartea de identitate a vehiculului, grafic de achitare a debitului de către G. G., notificare debit din 31.08.2012, referat din 06.03.2012, invitație din 08.03.2012, decizie nr. 27 din 20.03.2012, proces-verbal din 20.03.2012, fișa postului și contract individual de muncă.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 366 lei taxă de timbru, conform art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 146/1997 și 3 lei timbru judiciar, conform art. 3 alin. 2 din OG 32/1995.

Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a combate susținerile reclamantei sau pentru a propune probe.

Întrucât nu s-a putut face comunicarea cererii de chemare în judecată, dovada de comunicare întorcându-se cu mențiunea că pârâtul este plecat în străinătate, fără a se menționa adresa, instanța a pus în vedere reclamantei să precizeze adresa de citare a pârâtului și, simultan, a dispus emiterea unei adrese către persoana desemnată în cadrul instanței pentru a se verifica cu ce domiciliu figurează acesta în baza de date de evidență a persoanelor. Deoarece reclamanta nu a putut indica o altă adresă de citare și a depus la dosar copii de pe actele de identitate în care apare domiciliul în . evidența persoanelor pârâtul figurează cu adresa indicată de reclamantă, instanța a dispus citarea prin publicitate și numirea unui curator dintre avocații înscriși în lista pusă la dispoziție de Baroul Călărași, respectiv dna. av. C. A.-M.. Întrucât cauza s-a judecat la primul termen, instanța a stabilit onorariul definitiv al curatorului desemnat la suma de 200 lei, sumă ce va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., considerând că poate contribui la justa soluționare a cauzei, instanța a administrat pentru reclamantă proba cu înscrisuri solicitată prin acțiune.

Instanța, analizând materialul probator administrat în cauză, reține următoarele:

În data de 23.10.2008, în baza facturii nr. 1216 (f.13), reclamanta a vândut pârâtului autoturismul marca DACIA SOLENZA de culoare galbenă cu nr. de înmatriculare_, . UU1R5A71D43382687, . CO17860, pentru care pârâtul urma să achite suma de 11.500 lei.

În data de 19.11.2009, întrucât pârâtul mai avea de achitat suma de 9.100 lei din valoarea autoturismului cu nr. de înmatriculare_, între părți a fost asumat sub semnătură un grafic de rambursare (f.16-17) pentru valoarea rămasă. Conform graficului de rambursare, pârâtul urma să achite lunar suma de 200 lei până la acoperirea integrală a debitului în luna august 2013.

Conform susținerilor reclamantei, necontestate de pârât, acesta și-a îndeplinit parțial obligațiile asumate rămânând neachitată suma de 5635 lei. Din această sumă, reclamanta și-a limitat pretențiile la suma de 4435 lei reprezentând rate scadente până în luna februarie 2013.

Din analiza probatoriului administrat, instanța constată că actul juridic format prin înțelegerea părților privind vânzarea autoturismului cu obligația corelativă pentru pârât de a achita în rate prețul acestei vânzări are natura unui contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate. Întrucât pentru autoturisme legea nu impune nici ad validitatem, nici ad probationem cerința formei scrise a contractului, iar din factura 1216/23.10.2008 și graficul de rambursare depuse la dosarul cauzei rezultă cu claritate obligațiile corelative asumate de părți la încheierea contractului, instanța constată că între părți s-a încheiat valabil un contract de vânzare cumpărare prin care reclamanta a transmis pârâtului proprietatea asupra autoturismului identificat în factură, iar acesta și-a asumat obligația de plată a prețului în sumă de 11.500 lei, sumă ce urma să fie achitată în rate lunare de 200 lei.

În drept, întrucât contractul a fost încheiat la data de 23.10.2008, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, iar conform art. 102 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil, „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”, la soluționarea fondului prezentei cauze instanța va avea în vedere normele legale în vigoare la data încheierii contractului.

Conform art. 969-970 C.civ. 1864, clauzele legal asumate prin contractele încheiate au putere de lege între părți, iar obligațiile asumate trebuie executate întocmai și cu bună credință de părțile contractante. Conform art.1073 C.civ. 1864, creditorul obligației contractuale este îndreptățit să primească îndeplinirea exactă a obligației, iar în cazul neexecutării sau a executării defectuoase din motive imputabile debitorului, creditorul are dreptul la repararea prejudiciului cauzat.

Conform art. 1361 C.civ.1864, principala obligație a cumpărătorului este aceea de a plăti prețul la ziua și locul determinat prin contract.

Sub aspect probator, aplicând prevederile art. 249 din C.pr.civ, instanța are în vedere faptul că în cazul în care creditorul invocă existența unui drept de creanță împotriva debitorului, trebuie să dovedească existența creanței, debitorul având sarcina dovedirii îndeplinirii obligației sau a existenței unei cauze exoneratoare de răspundere. Odată ce creditorul face dovada existenței creanței, neexecutarea se prezumă, cât timp debitorul nu dovedește executarea.

Aplicând aceste principii la cauza de față, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței contractului și a îndeplinirii obligațiilor sale, astfel încât, având în vedere caracterul interdependent al obligațiilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare, este dovedită nașterea obligației de plată a prețului în sarcina cumpărătorului-pârât pentru ratele ajunse la scadență.

În condițiile în care pârâtul, căruia îi revenea această obligație conform art. 249 C.pr.civ., nu a făcut dovada plății ratelor scadente invocate de reclamantă sau a stingerii în alt mod decât prin plată a obligațiilor ce îi reveneau, instanța constată că pârâtul, prin executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, a cauzat reclamantei un prejudiciu egal cu valoarea ratelor scadente .

În consecință, instanța constată întemeiată cererea formulată și urmează să o admită și să dispună repararea prejudiciului cauzat reclamantei prin obligarea pârâtului la plata către aceasta a sumei de 4435 lei reprezentând prejudiciu produs reclamantei până în luna februarie 2013 prin neplata ratelor din contravaloarea autoturismului vândut pârâtului conform facturii nr. 1216 din 23.10.2008.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 451 alin. 1 și 453 alin. 1 C.pr.civ., având în vedere că pretențiile reclamantei au fost admise și că aceasta a dovedit efectuarea cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și timbru judiciar, pârâtul va fi obligat la plata către reclamantă a sumei de 369 lei cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamanta S.C. A. T. .., cu sediul în mun. Călărași, .-4, jud. Călărași, nr. înreg. Reg. ., cod de identificare fiscală RO8084783, cont bancar RO83RNCB_0001 deschis la BCR Călărași, împotriva pârâtului G. G., domiciliat în ., CNP_, astfel cum a fost modificată.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4435 lei reprezentând prejudiciu produs reclamantei până în luna februarie 2013 prin neplata ratelor din contravaloarea autoturismului vândut pârâtului conform facturii nr. 1216 din 23.10.2008.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 369 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Stabilește onorariul curatorului desemnat de instanță, av C. A.-M., la suma de 200 lei, ce va fi plătită din fondurile Ministerului Justiției.

Cu apel în 30 zile de la comunicare.

Apelul se depune la Judecătoria Călărași.

Pronunțată în ședința publică din 21.06.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

N. L. P. Ș. J.

Red.N.L.P.

Tehnored.Ș.J.

Ex.5/03.07.2013