Plângere contravenţională. Sentința nr. 433/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 433/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 7812/202/2012
Dosar nr._ ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ 433/2013
Ședința publică de la 04 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - I. D.
Grefier - M. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul N. MARCELși pe intimata AGENȚIA DE I., având ca obiect plângere contraventionala PV . NR.1202.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile .
Procedura de citare legal îndeplinită conf. art. 87 și urm. C.p. civ.
S-a făcut referatul cauzei expus oral de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul cauzei, mențiuni privind îndeplinirea procedurii de citare .
Instanța, verificând din oficiu în conformitate cu disp. art,. 159( inice 1 ) al.4 C.p.civ. competența, constată că a fost legal investită cu judecarea prezentei cauze.
Instanța, în baza art.167 alin.1 C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de părți, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă în soluționarea acestei cauze.
Analizând actele și lucrările dosarului și ținând cont și de cererea părților de judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ., apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare:
INSTANȚA
Asupra contravenției e față:
Prin plângerea înregistrată sub nr._ / 2012 din data de 20 decembrie 2012, contravenientul N. M. , domiciliat în municipiul Călărași, ., nr. 1, .. 1, ., a solicitat anularea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției, ., nr. 1202, încheiat în data de 07 decembrie 2012 de către agent constatator N. E. C., din cadrul Agenției de I., cu sediul în .. 15, sect.l, București, pentru următoarele motive.
Pe cale de excepție,
Invocă excepția nulității absolute a procesului verbal contestat, motivat de faptul că în conformitate cu prevederile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să conțină, sub sancțiunea nulității, data comiterii contravenției, calitatea agentului constatator și a faptei săvârșite. De altfel, și înalta Curte de Casație și Justiție în petitul Deciziei nr. 22/2007 precizează clar că motivele de nulitate a procesului verbal de constatare a contravenției sunt cele precizate de art. 17 din O.G. 2/2001.
Aceste cerințe imperative ale art. 17 din O.G. 2/2001 nu sunt îndeplinite,la întocmirea procesului verbal, agentul constatator neprecizându-și calitatea pe care acesta o are în cadrul Agenției Naționale de I.. Conform art. 15 din O.G. 2/2001, contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.
In ceea ce privește lipsa menționării datei și a faptei, solicită să se observe că din cuprinsul procesului verbal nu rezultă pentru care raport de evaluare a fost sancționat.
Mai mult chiar, în procesul verbal nu este specificată data la care a fost săvârșită fapta.
Consideră că, atâta vreme cât în procesul verbal nu este specificată data la care a săvârșit pretinsa contravenție și mai mult nu este consemnată nici fapta pentru care se aplică sancțiunea, acest proces verbal este lovit de nulitate absolută.
Având în vedere cele menționate mai sus, solicită să se constate că există motiv de nulitate și pe cale de consecință să se constate nulitatea– absolută a procesului verbal.
Analizând procesul – verbal sub aspectul legalității, solicită să se observe prev. art. 1 din OG nr. 2 / 2001, care definește fapta contravențională ca fiind fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, hotărâre de guvern ori a consiliului local sau județean.
An. 16 din OG nr.2/2001 prevede că procesul – verbal de constatare a a contravențiilor trebuie să cuprindă în mod obligatoriu și indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția. Ori, prin procesul – verbal contestat s-a reținut, în mod eronat, că a săvârșit o faptă sancționată de un text de lege care prevede termenul în care se poate aplica sancțiunea.
In procesul verbal se precizează ca fapta pentru care a fost sancționat este prevăzută de articolul 26 alin.(3). Acest lucru este neadevărat, articolul respectiv reglementând termene și nicidecum nu prevede o faptă contravențională.
Art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 prevede: „Prin derogare de la dispozițiile legilor r speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenției, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel."
Din cuprinsul acestui articol pe care agentul constatator îl reține ca și temei legal pentru fapta săvârșită, reiese foarte clar că acesta nu prevede nici o faptă contravențională pentru care să se poată aplica o sancțiune.
Așa cum a menționat anterior, din cuprinsul procesului verbal nu rezultă nici descrierea faptei contravenționale pentru care a fost sancționat. Nu înțelege care este fapta contravențională pentru care a fost sancționat, deoarece în procesul verbal, nu este menționat raportul de evaluare întocmit de către ANI, la care se referă acest proces verbal. Pentru acest motiv consideră că fapta contravențională nu este descrisă potrivit prevederilor legale.
În ipoteza în care, se va trece peste aspectele de nulitate și legalitate a procesului verbal menționate mai sus, considerând că procesul verbal se referă la Raportul de evaluare întocmit pentru consilierul județean G. C., vă rugăm să observați acesta nu conține constatarea că doamna C. G. s-a aflat în conflict de interese, așa cum prevede legea. Așa cum se face referire în acest raport, consilierul județean nu ar fi respectat regimul conflictului de interese în perioada 2008-prezent, fără a se specifica data și actul administrativ față de care aceasta ar fi fost în conflict de interese.
În această situație, prin raportul de evaluare neconstatându-se pentru doamna C. G. conflictul de interese, agentul constatator se limitează doar la menționarea unor prevederi legale privitore la acest aspect, fără să constate efectiv conflictul de interese, comisia nu a putut aplica acesteia nici o sancțiune disciplinară.
Față de toate aceste motive, solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție ca netemeinic și nelegal.
In drept, își întemeiază plângerea pe prevederile Legii 176/2010 și ale Ordonatei nr.2/2001.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Au fost depuse în copii conform cu originalul ; proces – verbal de constatare a contravenției ( fila 7 ).
Prin întâmpinarea depusă în termen legal la data de 9 ianuarie 2013, intimata A.N.I., a solicitat respingerea plângerii ca neântemeiată și menținerea procesului – verbal de contravenție ca legal și temeinic.
În motivare se arată, în legătură cu neprecizarea calității agentului constatator, că Agenția de I. desemnează un inspector de integritate pentru verificarea prealabilă a documentelor depuse printr-o sesizare, inspectorul în cauză având calitatea de agent constatator. Cu privire la data săvârșirii contravenției se arată că art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 prevede că sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare. Așadar fapta este una de natură omisivă, constând în neaplicarea sancțiunii în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare. Referitor la descrierea faptei contravenționale, în procesul verbal este indicar art. 26 alin. 3 din Legea 176/2010, aplicarea sancțiunii având ca bază adresa nr. 9201/04.09.2012 a Consiliului Județean Călărași.
Pe fondul cauzei se arată că petentul, în calitate de consilier județean avea obligația sancționării doamnei C. G., având în vedere raportul de evaluare rămas definitiv prin necontestare și transmis Consiliului Județean Călărași cu adresa nr._/30.05.2012 în vederea aplicării dispozițiilor legale. Raportul de evaluare nr._/G/II/20.12.2011 a rămas definitiv prin necontestare și i-a fost comunicat doamnei C. G. prin 4 adrese, toate fiind returnate intimatei cu mențiunea „expirat termenul de păstrare”. Deși raportul de evaluare anterior menționat a fost transmis Consiliului Județean Călărași la data de 30.05.2012, cu obligația luării măsurilor legale.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriu și a probei testimoniale, depunând copii după următoarele: înștiințare petent și procesul verbal contestat (file 24-27), comunicare raport evaluare din data de 20.12.2011 către doamna C. G. (file 28-30, 35-43), raportul de evaluare nr._/G/II/20.12.2011 (file 31-34), comunicare raport către Consiliul Județean Călărași (fila 44), adresă către Consiliul Județean Călărași din 24.09.2012 (fila 45), răspuns formulat de Consiliul Județean Călărași către intimată la 04.09.2012 (fila 46), proces verbal al Consiliul Județean Călărași din 23 aug 2012 (file 47-53), proces verbal al Comisiei pentru Administrație Publică Locală, Juridică și de Disciplină din 17.07.2012 (file 54-56), raport al Comisiei pentru Administrație Publică Locală, Juridică și de Disciplină din 18.07.2012 (fila 57), solicitare relații de către intimată în vederea sancționării persoanelor responsabile de neaplicarea sancțiunii disciplinare (file 58-59), comunicare relații solicitate (file 60-61).
În drept a invocat disp. art. 115-118 C.proc.civ., Legea nr. 176/2010 pentru modificarea și completarea legii nr. 144/2007, Legea 393/2004, Legea 215/2001, OG 2/2001.
Instanța a încuviințat la acest termen pentru părți proba cu înscrisuri.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În data de 07.12.2012 a fost încheiat de către un agent constatator din cadrul Agenției Naționale de I., procesul verbal de contravenție . nr. 1200 prin care s-a reținut că petentul M. E., având funcția de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Călărași, nu a aplicat sancțiunea disciplinară după rămânerea definitivă prin necontestare a reportului de evaluare, fapt semnalat de către Consiliul Județean Călărași, prin adresa nr. 9201/04.09.2012, contravenție prevăzută de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 și sancționată de art. 29 alin. 3 din același act normativ.
Prin acest proces-verbal petentul a fost sancționat cu o amendă contravențională în cuantum de 1000 lei.
Procesul verbal nu a fost semnat de către petent., acesta nefiind de față la data întocmirii acestuia.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Referitor la criticile petentului ce vizează legalitatea procesului verbal, instanța va reține următoarele:
Petentul a invocat faptul că agentul constatator nu a menționat calitatea sa, cerință impusă în mod imperativ de art. 17 din OG 2/2001. În procesul verbal se menționează numele agentului constatator ce l-a întocmit, cu mențiunea că acesta face parte din cadrul Agenției Naționale de I.. În aceste condiții instanța nu poate avea în vedere critica petentului, întrucât se arată instituția care abilitează agentul constatator să întocmească acest proces verbal, aceasta fiind în mod evident calitatea în care întocmește acest act. Cu privire la descrierea faptei contravenționale, se menționează că petentul nu a aplicat sancțiunea disciplinară după rămânerea definitivă prin necontestare a raportului de evaluare, fapt ce a fost semnalat de Consiliul Județean Călărași la data de 04.09.2012. Este adevărat că nu este individualizat raportul de evaluare la care se face referire, însă menționând adresa Consiliul Județean Călărași nr. 9201/04.09.2012 este evident despre ce raport este vorba în cauză, petentul având posibilitatea să verifice acest aspect. Așadar nu se poate aprecia că fapta contravențională nu este descrisă, ci este vorba despre o descriere deficitară, ce ar putea atrage nulitatea doar în cazul existenței unei vătămări, fapt ce nu a fost probat în cauză. Referitor la data săvârșirii faptei contravenționale, trebuie avut în vedere specificul acestei contravenții și anume că aceasta se comite prin omisiune. Textele de lege indicate în procesul verbal prevăd un termen de 6 luni pentru aplicarea unei sancțiuni disciplinare de la data comunicării raportului de evaluare. Începând cu data de 30.05.2012, data comunicării acestui raport de către intimată (fila 49), petentul, consilier județean în cadrul Consiliul Județean Călărași, avea la dispoziție 6 luni pentru aducerea la îndeplinire a acestei obligații, termenul expirând așadar la 30.11.2012. Critica petentului în sensul că dispozițiile legale indicate în procesul verbal sunt eronate este neîntemeiată, acestea fiind în mod corect menționate. Pentru aceste considerente instanța apreciază că procesul verbal este legal.
Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul asigură respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001. Art. 26 alin. 1 lit. h din Legea 176/2010 dispune: Agenția va comunica raportul de evaluare, după cum urmează- pentru aleșii locali, cu excepția primarilor și președinților consiliilor județene, consiliului local sau, după caz, consiliului județean, care va aplica o sancțiune disciplinară, potrivit legii. A.. 3 al aceluiași articol prevede: Prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenției, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel. Potrivit art. 29 alin. 3 din Legea 176/2010 neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune. Art. 55 din Legea 393/2004 prevede că aleșii locali răspund, în condițiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin. Art. 56 alin. 1 din același act normativ dispune: Consilierii răspund în nume propriu, pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului, precum și solidar, pentru activitatea consiliului din care fac parte și pentru hotărârile pe care le-au votat.
În cauză petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt diferită de cea reținută în procesul verbal. Din înscrisurile depuse de către intimată, respectiv adresa din 30.05.2012 (fila 44) reiese că raportul de evaluare din data de 20.12.2012 a fost transmis Consiliului Județean Călărași în vederea aplicării unei sancțiuni disciplinare față de doamna G. C.. Prin adresa nr. 9201/04.09.2012 Consiliului Județean Călărași a dus la cunoștință intimatei decizia potrivit căreia s-a constatat că în cauză nu s-a săvârșit vreo abatere disciplinară care să atragă aplicarea unei sancțiuni (fila 46). Or, din dispozițiile legale citate anterior reiese cu claritate faptul că obligația Consiliului Județean Călărași consta în aplicarea unei sancțiuni disciplinare față de numita G. C., fără a avea posibilitatea de a aprecia dacă a fost comisă sau nu o abatere disciplinară. Așadar, prin faptul că raportul Comisiei pentru Administrație Publică Locală, Juridică și de Disciplină (fila 57) a stabilit că în cauză nu fusese săvârșită o abatere disciplinară și prin urmare Consiliul Județean nu a aplicat nicio sancțiune disciplinară, deși această obligație îi incumba, contravenția a fost săvârșită. Așadar petentul, consilier județean în cadrul Consiliului Județean Călărași, a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat de către intimată. Din nicio probă administrată în cauză nu reiese că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal contestat nu corespunde realității. Procesul verbal este temeinic întocmit.
Referitor la sancțiunea aplicată, instanța, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, apreciind că procesul verbal contestat este legal și temeinic, va analiza proporționalitatea sancțiunii, având în vedere și dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei, actul normativ prevăzând un cuantum al amenzii cuprins între 50 și 2000 lei. Această sancțiune este proporțională cu gradul de pericol social al faptei. Legea 176/2010 a fost adoptată tocmai pentru a asigura transparența și integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, iar Agenția Națională de I. a fost înființată pentru a asigura integritatea în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1 din același act normativ, pe perioada îndeplinirii funcțiilor și demnităților publice. Așadar celelalte instituții trebuie să se subordoneze acestor prevederi legale și să acționeze în consecință când Agenția Națională de I. stabilește că într-un anumit caz nu au fost respectate obligațiile ce îi revin unei persoane numite într-o funcție sau demnitate publică, fără a împiedica în vreun fel tragerea la răspundere a acestor persoane.
În consecință, urmează a respinge plângerea contravențională formulată de petent și a menține procesul verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția nulității absolute a procesului – verbal de contravenție ..N.I. nr. 1202 din 07.12. 2012 încheiat de A.N.I. - cu sediul în București, .. 15, sector 1.
Respinge ca neântemeiată plângerea formulată de contravenientul N. M. , domiciliat în municipiul Călărași, ., nr. 1, .. 1, ., județul Călărași, împotriva susmenționatului proces – verbal de contravenție .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- Jud. D. I. - - G. M.-
Red. D.I.
Tehnored. M.G.Exp. 4/Azi. 20.03. 2013.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2842/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1849/2013.... → |
|---|
