Contestaţie la executare. Sentința nr. 1579/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1579/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 2402/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1579/2013
Ședința publică de la 31 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. A.
Grefier I. B.
Pe rol se află soluționarea contestației la executare formulată de către contestatoarea AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ în contradictoriu cu intimata B. E..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat consilier juridic, Oloianu Anișoara pentru contestatoare, în temeiul delegației nr. 7643/08.05.2013 și intimata, B. E. (CI . nr._).
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. C.proc.civ.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile și obiectul cauzei, după care:
Reprezentantul reclamantei invocă excepția de conexitate întrucât pe rolul instanței mai există un dosar care are același obiect.
Intimata lasă la aprecierea instanței excepția invocată de reprezentantul contestatoarei.
Analizând prioritar, prin prisma dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.proc.civ. excepția de conexitate invocată de către contestatoare, instanța o respinge ca neîntemeiată apreciind că între cele două cauze nu există o strânsă legătură.
La interpelarea instanței reprezentantul contestatoarei și intimata precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța ia act de aceste precizări, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.proc.civ. declară dezbaterile închise, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Consilier juridic, Oloianu A. pentru contestatoare solicită admiterea contestației pentru motivele invocate în cererea principală. Totodată,depune la dosar note scrise.
Intimata solicită respingerea contestației pentru motivele invocate în întâmpinare.
INSTANȚA
Asupra prezentei cauze civile:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași sub nr._, contestatoarea Agenția Județeană pentru Plați și Inspecție Socială (A.J.P.I.S) cu sediul legal în Călărași, . A, Cod fiscal nr._ a formulat în contradictoriu cu intimata B. E. contestație împotriva executării silite ce constituie obiectul dosarului de executare 6/2013 și a solicitat ca pe baza probelor ce se vor administra să se dispună anularea formelor de executare silita efectuate, respectiv somația nr. 6/2013 și încheierea din data de 29 ianuarie 2013, dosar nr._, privind stabilirea cheltuielilor de executare.
In motivarea cererii, contestatoarea a arătat în esență că executorul judecătoresc S. V. a somat Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Călărași ca în termen de o zi să plătească la biroul executorului judecătoresc - S. V. din localitatea Călărași . .. 1, . indicat în Somație, suma totală de 11.832,30 dintre care 9.963 lei reprezintă drepturi salariale restante, în cuantum integral, actualizate, indexate, majorate și recalculate până la data plății, pentru creditorul B. E..
A menționat că prin încheierea din data de 29 ianuarie 2013, dosar nr._ privind stabilirea cheltuielilor de executare în dosarul execuțional, precizează că obligă A.J.P.I.S cu sediul în Călărași . A, să plătească creditorului B. E. suma de 9.963 lei reprezentând drepturile salariale restante, în cuantum integral, actualizate, indexate, majorate și recalculate la data plății pentru perioada 24.01.2010 — 17.01.2011, conform titlului executoriu și al Raportului de expertiză contabilă extrajudiciară al expertului contabil G. M. A. precum și recuperarea cheltuielilor de executare în valoare de 1.869,30 lei.
A apreciat că executorul judecătoresc nu era îndreptățit să pună în executare titlul executoriu, întrucât A.J.P.I.S, a pus în executare voluntar hotărârea instanței, iar la data de 28.01.2011 a emis Decizia nr. 134 prin care se dispune punerea în executare a dispozitivului Sentinței civile nr. 957/20.04.2010 a Tribunalul Călărași, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 2303/2010 pronunțată de Curtea de Apel București.
A apreciat că, având în vedere dispozițiile art. 371 indice 1 alin. (1) și (2) din vechiul Codul de procedură civilă, executarea silită este inadmisibilă din cauza faptului că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu a fost dusă la îndeplinire de bunăvoie.
A menționat că sumele din încheierea din data de 29 ianuarie 2013, dosar nr._, privind stabilirea cheltuielilor de executare, nu sunt reale, întrucât Curtea de Apel București prin Sentința civilă nr. 2303/2010 a dispus în sarcina AJPIS Călărași obligația privind plata drepturilor salariale restante în cuantum integral, actualizate, indexate, majorate și recalculate la data plății pentru perioada 24.01._11, calculul acestor sume a fost efectuat de compartimentul de specialitate financiar contabilitate din cadrul Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Călărași.
A precizat că s-a calculat suma în vederea efectuării plații drepturile salariale restante, în cuantum integral, actualizate, indexate, majorate și recalculate la data plății pentru perioada 24.01._11 și au fost solicitate sumele ANPIS.
A arătat că AJPIS Călărași este ordonator terțiar de credite, astfel că a solicitat prin Agenția Națională pentru Prestații Sociale Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale în calitatea sa de ordonator principal de credite aprobarea deschiderii de credite bugetare pentru plata drepturilor salariale stabilite în favoarea personalului prin hotărâri judecătorești din luna martie 2011.
A precizat că la data de 28.01.2011 A.J.P.I.S Călărași a emis Decizia nr. 134 prin care se dispune punerea în executare a dispozitivului Sentinței civile nr. 957/20.04.2010 emisă de Tribunalul Călărași, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 2303/2010 pronunțată de Curtea de Apel București.
A apreciat că de la data comunicării actului administrativ creditoarea B. E., în termenul de 30 zile, potrivit art. 7 din Legea 554/2004, avea posibilitatea de a formula plângere prealabilă, ulterior să conteste în instanță Decizia nr. 134 privind procedura de efectuare a plății titlurilor executorii privind plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011.
A menționat că la un termen de 3 ani și 5 zile de la punerea în executare voluntară a hotărârii pronunțată de instanța, executarea silită este inadmisibilă și a apreciat că procedura privind efectuarea plății drepturilor salariate a fost acceptată tacit.
A precizat că în acest timp s-a efectuat plata sumei de 392 lei din cuantumul total al drepturilor salariate în suma brută de 7831 lei, plată efectuată potrivit art. 43 din Legea bugetului de stat nr. 93/21.12.201 I, coroborat cu art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, modificată și actualizată de Legea 230 din 2011.
A învederat că suma de l.869,30 lei stabilită de executorul judecătoresc privind cheltuielile de executare, la data de 02.04.2013 este nejustificat de mare, în condițiile în care creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, potrivit art. 662 cod procedură civilă.
A precizat că procedura de efectuare a plății titlurilor executorii privind plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011 se face în perioada 2012-2016, deci termenului prevăzut de dispoziția legala menționata se coroborează cu prevederile art. 1 din Legea 230/2011 și data scadentă va fi în anul 2016.
A menționat că potrivit art. 1 din Legea 230/2011 (1)" Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlu/ui executoriu;
în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) In cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept."
A apreciat că potrivit Legii 230/2011 în anul 2012 pentru personalul care are hotărâri judecătorești, și care au ca obiect drepturi de natură salarială și care au devenit executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va plăti 5% din valoarea titlului executoriu, iar decizia civilă nr. 2303/2010 a devenit executorie în anul 2011.
A precizat că potrivit Ordonanței nr. 17 din 23 august 2012, privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, Secțiunea a 7- a reglementează plata neefectuată a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești reprezentând drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar.
A menționat că potrivit art.14 alin. 1 din actul normativ mai sus menționat, începând cu data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe, plata neefectuată a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești reprezentând drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii in perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2012 se va realiza in aceleași condiții cu cele prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, ale cărei dispoziții se aplică in mod corespunzător .
A apreciat că procedura de executare silită se suspendă de drept, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 1 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, modificată și actualizată de Legea 230 din 2011.
A învederat că în conformitate cu dispozițiile art. 52 alin 1 din Legea nr. 5 din 21 februarie 2013 - Legea bugetului de stat pe anul 2013, plata titlurilor executorii se efectuează în cuantumul prevăzut pentru acest an, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009. aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, prin Ordonanța Guvernului nr. 17/2012, cu modificările ulterioare, precum și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012, din sumele aprobate la titlul "Cheltuieli de personal", în mod eșalonat în tranșe trimestriale egale.
A precizat că stimulentele se acordau în funcție de criterii de eficiență și performanță, aprobate prin Ordinul ministrului muncii familiei și protecției sociale nr. 215/1 8.02.2009 privind Normele de acordare a stimulentelor.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură civilă, Legea nr. 287/2009 republicată, privind codul civil, art. 954; art. 962;
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, art. 2, art 7, art. 11; Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești cu modificările și completările ulterioare, art. 9 alin. 2, art. 39 alin. 4; Legea bugetului de stat nr. 93/21.12.2011; OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect
acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, modificată și actualizată de Legea 230/2011; OUG 113/2011 privind organizarea și funcționarea ANPIS.
In dovedirea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și au fost depuse la dosarul cauzei adresa 7080/19.03.2013, ordin 215/18.02.2009, norme privind acordarea de stimulente, decizia 136/28.01.2011, decizia 134/27.01.2011, dosarul de executare.
Intimata legal citată a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la susținerile părților și la ansamblul materialului probator administrat, instanța reține că ANPIS a formulat în contradictoriu cu B. E. contestație la executare, concretizată în emiterea somației 6/2013 de către B. S. V. și încheierea din 29.01.2013 prin care aceasta apreciază că s-au stabilit cheltuielile de executare.
Titlul executoriu, sentința civilă 957/20.04.2010 a Tribunalului Călărași, irevocabilă prin decizia civilă 2303/4.11.2010 a Curții de Apel București, este emis ca urmare a contestării de către intimată a unei concedieri nelegale și cuprinde următoarele dispoziții:
S-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea B. E. împotriva deciziei 21/28.12.2009 emisă de pârâta AJPIS, s-a constatat nulitatea acesteia, s-a dispus reintegrarea contestatoarei și a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data încetării raporturilor de serviciu.
În principal, reclamanta a solicitat să se constate faptul că a executat de bună-voie obligația stabilită prin hotărârea instanței, iar executarea silită ar fi suspendată de drept, conform prevederilor OUG 71/2009 cu completările ulterioare.
Curtea Constituțională a analizat în decizia 355 din 22 martie 2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar situația în care o persoană din acest sector a fost concediată în mod netemeinic sau nelegal, iar la solicitarea salariatului, instanța care a dispus anularea concedierii a repus părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Astfel, Curtea a reținut că:
Din economia textelor criticate se constată că acestea reglementează o procedură de executare după care se va realiza plata unor sume prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii.
Deși prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, nu fac diferența explicită între drepturile salariale obținute prin sentințe judecătorești definitive și executorii în cazul salariaților din instituțiile publice care au obținut o majorare sau o completare a acestor drepturi, prin care li s-au acordat anumite sporuri, prime etc. la salariul stabilit prin contractul individual de muncă, și drepturile salariale cuprinse în contractul individual de muncă, se poate reține că întinderea de aplicare a acesteia, așa cum de altfel reiese și din titlul său, este circumscrisă la hotărâri judecătorești prin care au fost acordate drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar și nu la hotărâri judecătorești prin care instituțiile publice sunt obligate la plata unor sume de bani în favoarea salariaților ca urmare a concedierilor efectuate în mod netemeinic sau nelegal.
Prin urmare, una este situația în care anumite categorii de salariați au sesizat instanțele judecătorești pentru a obține aplicarea unor dispoziții legale prin care să obțină o majorare a drepturilor salariale, majorare care le-a fost refuzată de angajator tocmai pe motivul că acele dispoziții legale nu se aplică, și alta este situația în care un salariat a sesizat instanța pentru ca aceasta să constate concedierea sa nelegală și să dispună revenirea la situația anterioară, prin urmare să restabilească ordinea de drept încălcată.
În prima situație este vorba de obținerea unor drepturi de natură salarială care nu au fost acordate prin procedura normală și nu este cazul a distinge motivele pentru care angajatorii - instituții publice - nu au acordat aceste drepturi, iar drepturile astfel obținute grevează bugetul public fără ca Guvernul să aibă posibilitatea să angajeze cheltuieli de natură salarială prin bugetul de stat.
D. pentru această stare de lucruri Guvernul a emis Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2010 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2010, prin care a eșalonat acordarea acestor drepturi cuprinse în hotărâri judecătorești pe o perioadă de timp care să poată fi susținută de resursele financiare ale bugetului.
În consecință, ținând cont de intenția legiuitorului, este evident că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar nu vizează ipoteza art. 78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ci ipoteza unor drepturi salariale suplimentare obținute prin legi speciale.
Persoanele care au câștigat în instanță drepturi salariale ca urmare a concedierii, după ce instanța de judecată a stabilit că aceasta a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, așa cum este prevăzut în art. 78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, se află în altă situație juridică decât cea vizată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 și de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Potrivit prevederilor invocate din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, iar la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Potrivit principiului de drept quod nullum est, nullum producit effectum, consecințele juridice ale aplicării sancțiunii nulității constau, pe de o parte, în lipsirea actului de efectele contrarii normelor ce ar fi trebuit avute în vedere la încheierea sa și, pe de altă parte, în restabilirea legalității.
Or, restabilirea legalității, ca efect al nulității, implică restabilirea situației anterioare. Aceasta presupune ca persoana în cauză, ca urmare a anulării concedierii, să ajungă la situația de a-și recupera toate drepturile de care a fost deposedată prin actul nelegal al angajatorului, respectiv să își recupereze statutul de salariat, funcția sau postul, locul de muncă, să primească salariul retroactiv cu titlu de despăgubiri și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
În consecință, Curtea Constituțională a stabilit că prevederile OUG 71/2009 nu sunt aplicabile în situații similare celei ce constituie obiectul prezentei cauze.
În mod logic, rezultă că nefiind aplicabile dispozițiile OUG 71/2009, executarea efectuată în temeiul acesteia nu constituie o executare de bună-voie, integrală, creditorul obligației stabilite prin hotărârea instanței fiind îndreptățit să se adreseze executorului judecătoresc.
Nu se poate reține că intimata nu avea dreptul de a solicita executarea hotărârii în termenul legal de prescripție întrucât contestatoarea a emis un act administrativ, neatacat, neexistând nici un impediment legal.
Referitor la cheltuielile de executare, instanța reține că acestea nu au fost stabilite prin încheierea pronunțată în dosarul_, ci prin procesul-verbal din 2.04.2013 al executorului judecătoresc, aflat la fila 84, împotriva oricărui act de executare contestatoarea putând formula contestație în termen de 15 zile, dar acest act nu a fost atacat în prezenta cauză. De asemenea, nefiind aplicabile dispozițiile OUG 71/2009, creanța este în mod evident certă, lichidă și exigibilă.
Împrejurarea că în anul 2010 contestatoarea nu a muncit este imputabilă exclusiv contestatarului, care a luat măsura încetării raporturilor de serviciu și s-a decis reintegrarea în funcția deținuta si plata drepturilor salariale si a celorlalte drepturi de care trebuia sa beneficieze (respectiv stimulentele) daca contestatarul nu lua aceasta măsură.
Referitor la calculul stimulentelor prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară al expertului contabil G. M. A., instanța reține că acestea au fost calculate în mod corect, potrivit hotărârii instanței.
De altfel, contestatorul nu a formulat vreo critică concretă la adresa modului de calcul al sumei.
Pentru aceste motive, văzând și dispozițiile art. 399 C.pr.civ., va respinge contestația la executare formulată de contestatoarea AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ în contradictoriu cu intimata B. E. împotriva executării silite pornite în dosarul 6/2013 al B. S. V. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ, cu sediul legal în Călărași, . A, cod fiscal nr._, în contradictoriu cu intimata B. E., domiciliată în Călărași; .; .. D; ., împotriva executării silite pornite în dosarul 6/2013 al B. S. V. ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 31.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. I. B. I.
Pentru jud. A. I.,
aflată în C.O., prezenta se semnează
de către
PREȘEDINTE,
Red. A.I.
Tehnored. B.I.
Expl.4/03.07.2013
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 3537/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2965/2013.... → |
|---|
