Plângere contravenţională. Sentința nr. 106/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 106/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 7392/202/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr.106
Ședința publică de la 11 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE –N. L. P.
GREFIER-Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul B. M., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/16.11.2012 întocmit de I.P.J. Călărași.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiind obiectul cauzei, părțile și procedura de citare, după care;
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 159 indice 1 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța încuviințează pentru petent proba cu înscrisuri, respectiv cele existente la dosarul cauzei, ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, nemaifiind alte probe de administrat, declară dezbaterile închise, conform art. 150 C.pr.civ. și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.11.2012 sub nr._, petentul B. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Biroul Rutier la data de 16.11.2012. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea constând în „Avertisment”.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 16.11.2012, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . oprit de un echipaj de poliție. În urma controlului s-a constatat că inspecția tehnică a autoturismului pe care petentul îl folosea în regim de taxi era expirată din 10.11.2012, motiv pentru care i-a fost dresat procesul-verbal atacat.
În apărarea sa, petentul a invocat durata mică a perioadei scurse între data expirării inspecției tehnice și data constatării contravenției, mijloacele financiare reduse, precum și cuantumul ridicat al amenzii.
În drept petentul a invocat prevederile OG 2/2001.
În susținerea considerentelor formulate în plângere, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a atașat acesteia exemplarul 2 al procesului-verbal . nr._ (f. 7) și copie de pe cartea sa de identitate (fila 8).
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petent este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a combate susținerile petentului.
În temeiul art. 167 C.pr.civ, considerând că pot duce la dezlegarea pricinii, instanța a admis și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Biroul Rutier la data de 16.11.2012, s-a constatat săvârșirea de către petentul B. M., a contravenției prev. de art. 27 alin. 7 lit. a din Legea 38/2003 și sancționată de art. 55 pct. 3 lit. a din Legea 38/2003, constând în aceea că la data de 16.11.2012, ora 7.30 a condus autoturismul marca DACIA cu nr. de înmatriculare_ pe . de persoane în regim taxi, și, la controlul efectuat, s-a constatat că avea inspecția tehnică periodică expirată din 10.11.2012.
Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentului sancțiunea principală constând în amendă în sumă de 1000 lei și s-a dispus luarea măsurilor tehnico-administrative constând în reținerea certificatului de înmatriculare.
Petentul a semnat procesul-verbal de constatare a contravenției, care la rubrica Alte mențiuni are înscris „Nu sunt obiecțiuni”.
Petentul nu s-a prezentat în fața instanței și nu a solicitat administrarea de probe pentru a-și dovedi susținerile din plângere.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ întocmit de organul competent, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 1169 C.civ.1864.
Existența unei prezumții de veridicitate a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nu intră de plano în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu prezumția de nevinovăție aplicabilă în virtutea caracterului penal al acuzațiilor în materie contravențională, caracter rezultat dintr-o jurisprudență constantă a acestei instanțe. În acest sens, spre deosebire de situația din cauza A. contra României, în care Curtea a sancționat statul român pentru reținerea unei astfel de prezumții în cazul în care agentul constatator nu a constatat direct săvârșirea faptei, conform deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. contra României, analizând o speță asemănătoare celei de față, Curtea a arătat că existența prezumției de veridicitate a constatărilor cuprinse în procesul-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu Convenția, atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a solicita probe în dovedirea nevinovăției sale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat la punctul 30 din decizia de inadmisibilitate anterior menționată (Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04 prezentată de I. P. împotriva României) „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile”.
Aplicabilitatea prezumției de veridicitate presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
Verificând procesul-verbal de contravenție . nr._ sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001 și art. 58 rap. la art. 37 alin. 1 din Legea 38/2003.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a acesteia, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța reține că faptele constatate au fost percepute direct de agentul constatator, și că petentul, în plângerea formulată, a recunoscut faptul că avea inspecția tehnică periodică expirată la momentul încheierii procesului-verbal.
Pentru motivele expuse, instanța constată că procesul-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Biroul Rutier la data de 16.11.2012 a fost legal și temeinic întocmit.
Cu privire la cererea subsidiară, instanța constată că art. 7 alin. 2 din OG 2/2001 prevede posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului atunci când fapta în sine prezintă o gravitate redusă în raport cu norma de incriminare și scopul în care aceasta a fost instituită.
Din analiza textului legal menționat se constată că circumstanțele personale ale contravenientului de natura celor invocate de petent, nu pot conduce singure la aplicarea sancțiunii avertismentului, în absența unor împrejurări referitoare la faptele săvârșite, care să conducă instanța la concluzia existenței unui pericol social mult diminuat față de cel vizat de norma de incriminare a contravenției.
În plus, instanța nu poate face aprecieri cu privire la faptul că amenda prevăzută de lege are un cuantum prea ridicat față de pericolul abstract al contravenției reglementate, astfel de aprecieri aparținând exclusiv legiuitorului la edictarea normelor juridice de incriminare și sancționare. Astfel, în situații precum cea din speță, atunci când legiuitorul a apreciat că folosirea la transportul în regim de taxi a unui autoturism cu inspecția tehnică periodică expirată constituie o faptă contravențională sancționabilă cu amenda în cuantum de 1000 lei, instanța nu poate considera că amenda prevăzută de lege este „prea mare” față de pericolul vizat prin reglementarea contravenției. În aceste condiții, instanța poate doar să constate că fapta concretă, prin circumstanțele ei, nu realizează pericolul social vizat de norma de incriminare.
În aceste condiții, susținerile petentului, în sensul că ar fi la prima abatere, că are o situație materială precară sau că amenda prevăzută de lege este prea mare, nu sunt suficiente pentru a diminua gravitatea faptei în măsură să conducă la înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea constând în „Avertisment”. Pentru a se ajunge la înlocuirea sancțiunii este necesar ca petentul să releve instanței, pe bază de probe, elemente de fapt care să conducă la concluzia că fapta săvârșită, caracterizată atât prin circumstanțele reale, cât și prin cele personale, a condus la crearea unui pericol social mult diminuat față de cel avut în vedere de legiuitor.
Întrucât petentul nu a dovedit împrejurări de natură să conducă la concluzia că a săvârșit o faptă de o gravitate redusă, raportat la ansamblul criteriilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 și la pericolul abstract avut în vedere de legiuitor la instituirea contravenției, instanța constată că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată de agentul constatator la minimul special prevăzut de lege pentru contravenția reținută.
Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit și că atât sancțiunea principală, cât și sancțiunea complementară, au fost legal aplicate și temeinic individualizate prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ dresat de I. Călărași – Biroul Rutier la data de 16.11.2012, astfel încât, pe cale de consecință, urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul B. M., cu domiciliul în mun. Călărași, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI, cu sediul în mun. Călărași, ., jud. Călărași, împotriva procesului-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Biroul Rutier la data de 16.11.2012.
Menține ca legal și temeinic întocmit procesul-verbal menționat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex. 5/21.01.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3285/2013.... | Cereri. Sentința nr. 1986/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
