Plângere contravenţională. Sentința nr. 1842/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1842/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 2256/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr.1842
Ședința publică de la 04 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. D.
Grefier L. B.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta C. D. M. în contradictoriu cu intimatul I.P.J.CĂLĂRAȘI împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ /04.04.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat petenta personal, legitimată cu CI . nr._, CNP_, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, după care;
Instanța, conf.art.131 alin. 1 și art. 94 pct. 4 C.pr.civ., art.32 din OG 2/2001 raportat la art.23 din Lg.303/2004 constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cauze.
Cu privire la durata necesară cercetării procesului, în temeiul art. 238 C. proc. civ. instanța apreciază ca fiind necesar un termen de 6 săptămâni începând cu această dată.
Petenta solicită a se lua act că renunță la proba testimonială propusă prin plângerea formulată, respectiv la audierea martorului N. A. M. și că nu dorește vizionarea înregistrării video depuse de intimat. Solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța cu privire la proba cu înscrisuri solicitate de părți, potrivit art. 255 și art. 258 C.proc.civ., va încuviința pentru părți proba cu înscrisuri, iar pentru intimat și proba cu înregistrare video, acestea fiind admisibile și putând conduce la soluționarea procesului. Se ia act de renunțarea petentei la audierea martorului N. A. M..
Având cuvântul cu privire la situația de fapt, petenta învederează instanței faptul că a observat că pietonul nu era hotărât să se angajeze în traversarea străzii Prelungirea București și că în această împrejurare și-a continuat drumul, pentru a-și conduce fetița la școală. Precizează că în momentul în care a ajuns în dreptul acelei treceri de pietoni menționat s-a hotărât să traverse de la jumătatea intersecției. Solicită a se reține că era grăbită motivat de faptul că fetița sa trebuia să înceapă orele de curs și că în această împrejurare a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni, fiind la prima abatere de acest gen. Apreciază că nu a produs nicio vătămare acestui pieton, neavând timpul material să îi acorde prioritate. Solicită a se lua act că recunoaște săvârșirea faptei contravenționale și că nu mai are alte cereri de formulat sau probe noi de administrat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Petenta, având cuvântul, solicită a se lua act că a procedat astfel, adică a formulat prezenta plângere, pentru a beneficia de dreptul de a conduce pe perioada cât copilul trebuia dus la școală și că la momentul reținut în procesul-verbal nu exista posibilitatea accidentării pietonului angajat în traversare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.04.2013, sub nr._, petenta C. D. M., având CNP_, cu domiciliul în ., jud. Călărași, a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. Călărași, cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/04.04.2013.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că pietonul la care se face referire nu se afla angajat în traversarea străzii Prel. București în momentul în care aceasta circula, ci s-a răzgândit în ultimul moment, iar în timp ce ajunsese deja cu roțile pe trecerea de pietoni pietonul s-a hotărât să traverseze.
Mai arată că fără permisul de conducere nu își poate întreține familia, având doi copii, dintre care unul este școlar, iar distanța dintre domiciliu și școală este de 40 km.
În drept s-au invocat disp. art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
În probațiune petenta a solicitat audierea martorului N. A. M. și a depus copii de pe următoarele înscrisuri: cartea sa de identitate (fila 5), procesul verbal contestat (fila 6) și dovadă circulație (fila 7).
Intimatul a depus întâmpinare la data de 10.05.2013 prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal contestat.
În motivare se arată că petenta a fost sancționată întrucât a condus autoturismul în mun. Călărași și nu a acordat prioritate unui pieton angajat în mod regulamentar în traversare. Fapta a fost înregistrată cu ajutorul aparatului radar. Procesul verbal este legal întocmit, fapta săvârșită fiind prevăzută de dispozițiile art. 135 lit. h din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.
Procesul verbal îndeplinește condițiile de formă prevăzute de disp. art. 16 alin. 1 și 17 din OG 2/2001. De asemenea, agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii. Se menționează faptul că neacordarea de prioritate pietonilor angajați în mod regulamentar în traversare reprezintă una dintre principalele cauze ale accidentelor de circulație și prezintă un grad ridicat de pericol social.
În drept au fost invocate disp. art. 205 C.proc.civ.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și au fost depuse la dosarul cauzei atestatul operatorului radar (fila 14), buletin verificare metrologică (fila 15), procesul verbal contestat (fila 16), cazierul contravențional al petentei (fila 17), grafic patrulare (fila 18), CD-ul cu înregistrarea video (fila 20).
La acest termen instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, iar pentru intimat și proba cu înregistrare video. De asemenea a luat act de faptul că petenta înțelege să renunțe la martorul propus.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 04.04.2013 a fost încheiat de către un agent constatator din cadrul I. Călărași procesul verbal . nr._ prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă, aflată la volanul autoturismului Cielo cu nr. de înmatriculare_, a contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din HG 1391/2006 raportat la art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 constând în aceea că pe . . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii prin loc marcat și semnalizat ca trecere pentru pietoni.
Petentei i-a fost aplicată amendă în cuantum de 300 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce pentru 30 de zile.
Procesul verbal a fost semnat de petentă fără a formula obiecțiuni.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - art. 36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că prezentul proces-verbal conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, respectiv CD-ul cu înregistrarea video, instanța apreciază că fapta constatată personal de agentul constatator, dar și probată cu înregistrarea video, este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului ordonanței rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
Art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 prevede: Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații- pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Cu privire la temeinicie instanța reține că petentul nu a răsturnat prezumția de conformitate cu realitatea a procesului verbal.
Așadar, din vizionarea înregistrării video de poate observa că petenta, într-adevăr, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton ce se angajase deja în traversare. Mai mult decât atât, aceasta a recunoscut în fața instanței această faptă. Prin urmare procesul verbal este temeinic întocmit, petenta săvârșind contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale principale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda stabilită de către organul constatator este la valoarea minimă prevăzută de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Cu privire la măsura complementară prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, instanța reține că aceasta se aplică automat de către organul constatator, fără ca acesta să aibă posibilitatea de a aprecia, de la caz la caz, cu privire la oportunitatea aplicării acestei măsuri complementare.
Cu toate acestea, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară a reținerii punctelor de penalizare, ce poate fi aplicată în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art. 6 și art. 7 din Convenție (cauza Malige c. Franței 68/_, Hotărârea din 23.09.1989). Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal atâta timp cât poate să conducă, în cazul acumulării unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce, în opinia Curții, este foarte util în viața de zi cu zi și în viața profesională, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.
În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.
În speță, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a atrage atenția petentei că neacordarea priorității de trecere pietonilor este o faptă gravă, punând în primejdie viața persoanei ce traversează. Pentru a decide astfel se are în vedere atitudinea sinceră a petentei, care a recunoscut săvârșirea faptei în fața instanței și cazierul său contravențional, aceasta fiind prima contravenție a petentei de la obținerea permisului de conducere în anul 2009.
Prin urmare plângerea va fi admisă în parte, iar sancțiunea amenzii și sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce vor fi înlocuite cu avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta C. D. M., având CNP_, cu domiciliul în ., jud. Călărași, în contradictoriu cu intimatul I. Călărași, cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași, împotriva procesului verbal . nr._ din data de 04.04.2013.
Înlocuiește sancțiunea amenzii de 300 lei si sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce pentru 30 de zile cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Cu cerere de apel în 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.07.2013.
Președinte, L. M. D. | ||
Grefier, L. B. |
Red./Thred.D.L.M.
Ex.5/16.07.2013
| ← Cereri. Sentința nr. 132/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2332/2013.... → |
|---|
