Plângere contravenţională. Sentința nr. 502/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 502/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 162/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr.502
Ședința publică de la 08 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE –N. L. P.
GREFIER-Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul R. V., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/29.12.2012 întocmit de I.P.J. Călărași.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat petentul personal, legitimat cu CI . nr._, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiind obiectul cauzei, părțile și procedura de citare, învederându-se instanței că intimata a depus întâmpinare, raportul agentului constatator din data de 28.01.2013 și proces-verbal de îndeplinire a procedurii de afișare a actului sancționator, după care;
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 159 indice 1 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța înmânează petentului întâmpinarea formulată de intimată.
La interpelarea instanței, petentul precizează că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001 instanța ascultă petentul. Acesta arată că se afla cu fratele său R. M. cu oile la păscut, timp în care a venit primarul A. O., care a început să-i amenințe, spunându-le că are grijă să fie amendați pe motivul că nu au votat cu acesta; că acesta a luat legătura cu postul de politie al .> Totodată menționează că nu mai are alte probe de administrat în cauză.
Instanța, în conformitate cu dispoz. art.167 C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisuri propusă de intimat, pe care o constată administrată, înscrisurile fiind depuse la dosar, ia act că nu mai sunt alte probe de administrat în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Petentul, solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, urmând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea amenzii contravenționale, întrucât se consideră nevinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.01.2013 sub nr._, petentul R. V. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Postul de Poliție Unirea la data de 29.12.2012, pe care l-a criticat pentru netemeinicie.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei de către un agent constatator din cadrul Postului de Poliție Unirea, reținându-se în sarcina sa faptul că ar fi lăsat nesupravegheate un număr de 250 de oi.
Petentul nu a formulat critici la adresa legalității procesului-verbal, însă a contestat temeinicia situației de fapt reținute, sens în care a arătat că cele 250 de oi se aflau pe o parcelă de lucernă în apropiere de plantațiile de vie ale localnicilor, dar că oile se aflau în supravegherea sa și a fratelui său.
În fața instanței, petentul a recunoscut faptul că oile au intrat în plantațiile de vie, dar a arătat că acest fapt a avut loc întrucât atât el, cât și fratele său, au fost chemați de primarul localității.
În drept, petentul a invocat prevederile art. 31 din OG 2/2001.
În susținerea considerentelor formulate în plângere, petentul a atașat exemplarul 2 al procesului-verbal . nr._ (f. 5) și copie de pe cartea sa de identitate (f. 6).
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petent este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul reluat descrierea faptei contravenționale din procesul-verbal, fără a formula apărări de drept sau de fapt cu privire la motivele invocate de petent.
Alături de întâmpinare a fost depus la dosarul cauzei raportul întocmit de agentul constatator la data de 28.01.2013, în care sunt descrise circumstanțele în care a fost constatată fapta și întocmit procesul-verbal atacat. Agentul constatator a arătat că a constatat personal, împreună cu alți 2 agenți de poliție și cu martorul asistent la întocmirea procesului-verbal, faptul că oile însoțite de petent și de fratele acestuia se aflau în plantațiile de viță de vie situate la marginea satului Unirea.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă.
La întâmpinarea formulată, intimatul a atașat raportul agentului constatator (f.11) și dovada comunicării procesului-verbal (f. 12).
În temeiul art. 167 C.pr.civ, considerând că pot duce la dezlegarea pricinii, instanța a admis și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Postul de Poliție Unirea la data de 29.12.2012 s-a constatat săvârșirea de către petentul R. V. a contravenției prev. de art. 3 pct. 17 din Legea 61/1991 și sancționată de art. 4 alin. 1 lit. a din Legea 61/1991. În procesul-verbal, agentul constatator a consemnat că petentul „împreună cu fratele său R. M. nu a supravegheat cele circa 250 ovine proprietate care au pătruns în parcelele cu viță de vie ale cetățenilor situate în partea de nord-vest a .> Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentului sancțiunea contravențională cu amenda în cuantum de 500 lei, iar la rubrica „Alte mențiuni” a consemnat că petentul nu este de față, actul fiind semnat de un martor asistent.
În raportul întocmit de agentul constatator se arată că la data de 29.12.2012, fiind sesizat telefonic de primarul comunei, s-a deplasat personal la fața locului unde a constatat situația de fapt consemnată în procesul-verbal.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ întocmit de organul competent, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de veridicitate, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 1169 C.civ.1864.
Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale.
În urma verificării procesului-verbal de contravenție . nr._ dresat de I. Călărași – Postul de Poliție Unirea la data de 29.12.2012, sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16 și 17 din OG 2/2001.
De asemenea, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit de organul competent, un agent de poliție, aflat în exercițiul funcțiunii, fiind astfel respectate prevederile art. 6 din Legea 61/1991.
Din analiza conținutului procesului-verbal, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a contravenției, iar sancțiunea aplicată a fost stabilită în limitele prevăzute de textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Având în vedere motivele prezentate, instanța constată că procesul-verbal de aplicare a contravenției a fost legal întocmit.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, sub aspectul situației de fapt consemnate de agentul constatator, instanța reține că existența unei prezumții de veridicitate a procesului-verbal presupune, printre altele, ca agentul constatator să fi perceput prin propriile simțuri faptele imputate persoanei acuzate de săvârșirea unei contravenții. În caz contrar, această prezumție nu funcționează, agentul constatator fiind obligat să producă probe în privința existenței faptei imputate, probe ce urmează a fi administrate nemijlocit în fața instanței învestite cu judecarea plângerii.
În acest sens, instanța va avea în vedere jurisprudența CEDO în cauzele împotriva României. Astfel, existența unei prezumții de validitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nu intră de plano în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu prezumția de nevinovăție rezultată din caracterul penal al acuzațiilor în materie contravențională. Conform deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. împotriva României, analizând o speță în materie de contravenții rutiere, Curtea a arătat că existența prezumției de legalitate a procesului-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu Convenția, atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a solicita probe în dovedirea nevinovăției sale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat la punctul 30 din decizia de inadmisibilitate anterior menționată (Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04 prezentată de I. P. împotriva României) „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile”.
Totuși, în aceeași decizie, Curtea face o diferențiere netă între situația din speța analizată și cea din cauza A. împotriva României. Astfel, spre deosebire de situația din cauza A. împotriva României, în care Curtea a sancționat statul român pentru reținerea de către o instanță internă a unei astfel de prezumții în cazul în care agentul constatator nu a constatat direct săvârșirea faptei, aceasta fiindu-i adusă la cunoștință de terți interesați, în cauza I. P. împotriva României, Curtea admite existența unei prezumții de validitate și temeinicie în condițiile în care agentul constatator a perceput direct, prin propriile simțuri, faptele imputate persoanei sancționate.
Aplicând aceste principii la cauza de față, instanța constată că agentul constatator a perceput direct, prin propriile simțuri, faptul că cele 250 de ovine, aflate în supravegherea petentului și a fratelui acestuia, au pătruns în plantațiile de viță de vie aparținând altor persoane, creând astfel o stare de pericol pentru bunurile altor persoane, astfel încât această constatare a agentului de poliție se bucură o prezumție de veridicitate.
Având în vedere că petentul, deși prin plângerea formulată a contestat faptele reținute, a recunoscut în fața instanței că oile pe care le avea în pază au intrat în plantațiile de viță de vie, instanța constată că procesul-verbal este temeinic sub aspectul constatării contravenției prev. de art. 3 pct. 17 din Legea 61/1991.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanța are obligația să examineze sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Pentru a reindividualiza sancțiunea aplicată, instanța trebuie să țină cont de criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, care statuează „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Din acest text de lege rezultă că sancțiunea contravențională nu este lăsată la libera apreciere a agentului constatator, acesta fiind obligat să stabilească amenda proporțional cu fapta concretă săvârșită, având în vedere criteriile de individualizare enumerate în art. 21 alin. 3 din OG 2/2001. Astfel, atunci când o faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției, agentul constatator are nu numai obligația de a stabili o sancțiune în limitele prevăzute de lege pentru contravenția constatată, dar și pe aceea de a individualiza cuantumul sancțiunii în funcție de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului, precum și de scopul în care a fost instituită interdicția încălcată.
Analizând interdicția încălcată de petent, instanța constată că la instituirea acestei interdicții legiuitorul a avut în vedere protejarea siguranței persoanelor și a bunurilor împotriva pericolului produs prin culpa celor care au în pază animale. Între cele două valori juridice protejate există o diferență evidentă de valoare juridică și socială, având prioritate în acest caz protejarea integrității corporale și a sănătății persoanelor.
Având în vedere aceste aspecte, dar și necesitatea unei juste gradări a sancțiunilor contravenționale, raportat la valoare juridică protejată, instanța constată că trebuie să existe circumstanțe puternice pentru ca o faptă ce pune în pericol bunurile, iar nu persoanele, să fie sancționată cu amenda maximă prevăzută de textul legal de sancționare.
Pentru ca instanța să fie în măsură să decidă dacă sancțiunea aplicată este corect individualizată, descrierea faptei consemnată în procesul-verbal trebuie să cuprindă și circumstanțele referitoare la faptă sau la persoana contravenientului, care au determinat agentul constatator să stabilească o sancțiune mai mare decât minimul special prevăzut de lege.
Aplicând aceste principii la cauza de față, instanța constată că agentul constatator a stabilit sancțiunea cu amenda în cuantum de 500 lei, în condițiile în care conform art. 4 alin. 1 lit. a din Legea 61/1991 avea posibilitatea să individualizeze amenda în intervalul 100 lei - 500lei.
De asemenea, instanța constată că agentul constatator nu a invocat nici în procesul-verbal, nici în raportul depus la dosarul cauzei, circumstanțe referitoare la faptă sau contravenient care să justifice aplicarea sancțiunii maxime pentru contravenția constatată.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că în mod greșit agentul constatator a individualizat sancțiunea la maximul special prevăzut de lege pentru fapta constatată și, pe cale de consecință, urmează să reindividualizeze sancțiunea aplicată prin procesul-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Postul de Poliție Unirea la data de 29.12.2012 și să aplice sancțiunea minimă prevăzută de textul legal de sancționare, respectiv amenda în cuantum de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul R. V., cu domiciliul în com. Unirea, . în contradictoriu cu intimatul I.P.J. CĂLĂRAȘI, cu sediul în mun. Călărași, ., jud. Călărași, împotriva procesului-verbal . nr._ dresat la data de 29.12.2012 de Postul de Poliție Unirea.
Menține procesul-verbal sub aspectul constatării contravenției prevăzute de art. 3, pct. 17 din Legea 61/1991 și sancționată de art. 4 alin. 1 lit. a din Legea 61/1991.
Reindividualizează sancțiunea amenzii contravenționale și reduce cuantumul amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal atacat de la suma de 500 lei stabilită de agentul constatator, la minimul special prevăzut de textul de sancționare, respectiv 100 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 08.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex. 5/19.02.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 220/2013.... → |
|---|
