Plângere contravenţională. Sentința nr. 666/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 666/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 487/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr.666
Ședința publică de la 22 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE –N. L. P.
GREFIER-Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petenta D. V., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.01.2013 întocmit de I.P.J. Călărași.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiind obiectul cauzei, părțile și procedura de citare, învederându-se instanței că intimatul a depus la dosar întâmpinare, copia procesului-verbal de constatare a contravenției, dovada comunicării acestuia și istoric abateri, după care;
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 159 indice 1 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, respectiv cele existente la dosarul cauzei, ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, nemaifiind alte probe de administrat, declară dezbaterile închise, conform art. 150 C.pr.civ. și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.01.2013 sub nr._, petenta D. V. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Biroul Rutier la data de 18.01.2013.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în ziua de 18.01.2013, în timp ce se deplasa pe . oprită de un agent de poliție rutieră, care i-a adus la cunoștință faptul că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversarea străzii, motiv pentru care i-a fost dresat procesul-verbal menționat și i-a fost reținut permisul de conducere, aducându-i-se la cunoștință că i-a fost aplicată sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 zile.
Petenta a criticat legalitatea procesului-verbal și a arătat că agentul de poliție a refuzat să consemneze obiecțiunile pe care le-a formulat și să le ia în considerare la stabilirea situației de fapt.
Petenta a criticat și temeinicia constatărilor agentului de poliție și a arătat că pietonii cărora se presupune că nu le-a acordat prioritate se aflau pe carosabil la 1 m de trecerea de pietoni, în spatele unei autoutilitare oprită pe partea dreaptă a drumului, pentru a închide ușile acesteia. După ce au închis ușile autoutilitarei, cele două persoane s-au îndreptat către trecerea de pietoni, dar petenta, necunoscând intențiile acestora, și-a continuat drumul.
Petenta și-a întemeiat plângerea pe prevederile OG 2/2001, OUG 195/2002 și HG 1391/2006.
În susținerea considerentelor formulate în plângere, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a atașat plângerii acesteia copia de pe procesul-verbal . nr._ (fila 6-7) conform art.32 alin. 1 din OG 2/2001, copie de pe cartea sa de identitate (f. 5) și plicul în care a fost comunicat procesul-verbal.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a reluat descrierea faptei contravenționale fără a formula apărări de fapt sau de drept în combaterea susținerilor petentei, solicitând instanței respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă.
La întâmpinarea formulată, intimatul a atașat, în copie, exemplarul I al procesului-verbal . nr._ (f. 15) și confirmarea de primire ( f. 15).
În temeiul art. 167 C.pr.civ, considerând că pot duce la dezlegarea pricinii, instanța a admis și administrat pentru petentă și pentru intimat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Biroul Rutier la data de 18.01.2013, s-a constatat săvârșirea de către petenta D. V., a contravenției prev. de art. 135 lit. h din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b corob. cu art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că la data de 18.01.2013, ora 7.32, a condus autoturismul marca CHEVROLET cu nr. de înmatriculare CL-_ pe Bld. C.-V., a efectuat viraj la dreapta pe . nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversarea părții carosabile prin locul marcat și semnalizat corespunzător din zona „5 Călărași”.
Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentei sancțiunea principală constând în amendă în sumă de 280 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 zile, începând cu 02.02.2013.
În rubrica „Alte mențiuni” este consemnată mențiunea „a luat cunoștință că începând cu 02.02.2013 nu mai are dreptul să conducă autovehicule”, iar procesul-verbal cuprinde datele de identitate și semnătura unui martor asistent.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și apoi de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ întocmit de organul competent, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de veridicitate, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 1169 C.civ.1864.
Existența unei prezumții de veridicitate a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nu intră de plano în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu prezumția de nevinovăție rezultată din caracterul penal al acuzațiilor în materie contravențională. În acest sens, spre deosebire de situația din cauza A. contra României, în care Curtea a sancționat statul român pentru reținerea unei astfel de prezumții în cazul în care agentul constatator nu a constatat direct săvârșirea faptei, conform deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. contra României, analizând o speță asemănătoare celei de față, Curtea a arătat că existența prezumției de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu Convenția, atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a solicita probe în dovedirea nevinovăției sale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat la punctul 30 din decizia de inadmisibilitate anterior menționată (Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04 prezentată de I. P. împotriva României) „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile”.
Aplicabilitatea prezumției de veridicitate presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
Verificând procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de I. Călărași – Biroul Rutier la data de 18.01.2013 sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001, art. 109 alin. 1 din OG 195/2002 și art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG 1391/2006.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a acesteia, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
Cu privire la critica petentei privind neconsemnarea obiecțiunilor sale, instanța va avea în vedere Decizia nr. XXII pronunțată la 19 martie 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie conform art. 3307 alin. 4 C.pr.civ, prin care s-a stabilit că „Nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.” Astfel, în conformitate și cu prevederile art. 105 alin. 2 C.pr.civ., care stabilește condițiile în care funcționează nulitatea relativă în procedura civilă, o astfel de omisiune a agentului constatator va atrage nulitatea procesului-verbal doar dacă prin aceasta a fost produsă petentului o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod.
Ori, chiar și în situația în care petenta ar fi dovedit că a formulat obiecțiuni, era necesar ca aceasta să arate și să dovedească vătămarea care i-a fost produsă prin omisiunea agentului constatator. Cu privire la vătămarea invocată de petentă, instanța constată că aceasta nu există, atât timp cât agentul constatator prezintă procesul-verbal pentru consemnarea obiecțiunilor după întocmirea acestuia, moment la care nu-l mai poate anula, acest atribut revenind exclusiv instanței de judecată.
Mai mult decât atât, petenta putea să consemneze ea însăși obiecțiunile formulate la momentul semnării procesului-verbal, dar renunțând la dreptul de a lua la cunoștință prin semnare, a renunțat și la această posibilitate.
În privința situației de fapt consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că petenta, deși o contestă și arată că nu a săvârșit contravenția imputată, nu aduce nicio dovadă în sprijinul susținerilor sale.
Având în vedere faptul că situația de fapt a fost constatată direct, prin propriile simțuri de agentul constatator, iar petenta, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat administrarea niciunui mijloc de probă prin plângerea formulată și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține nevinovăția, cu toate că îi revenea sarcina de a proba lipsa de temeinicie a constatărilor directe ale agentului constatator cuprinse în procesul-verbal, instanța constată că susținerile petentei privind netemeinicia procesului-verbal nu au fost dovedite și, pe cale de consecință, sunt neîntemeiate.
În consecință, întrucât petenta nu a răsturnat prezumția de veridicitate a constatărilor cuprinse în procesul-verbal, deși a avut posibilitatea să ceară administrarea de probe în acest sens, instanța constată că actul de constatare este nu numai legal, dar și temeinic întocmit.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanța hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.” Din formularea textului de lege rezultă că instanța, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, are posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, să reindividualizeze sancțiunile aplicate prin procesul-verbal.
Analizând fapta petentei prin prisma criteriilor de individualizare a sancțiunilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanța constată că petenta nu a relevat instanței nicio circumstanță sau împrejurare care să conducă la concluzia că fapta concretă săvârșită nu realizează pericolul social abstract vizat de norma de incriminare.
În aceste condiții, instanța constată că rolul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale în cazul petentei poate fi realizat doar prin executarea efectivă a sancțiunilor aplicate.
Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ dresat de I. Călărași – Biroul Rutier la data de 18.01.2013 a fost legal și temeinic întocmit, iar sancțiunile au fost legal aplicate și temeinic individualizate și, pe cale de consecință, urmează să respingă plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta D. V., cu domiciliul în mun. Călărași, ., jud. Călărași, în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI, cu sediul în mun. Călărași, ., jud. Călărași, împotriva procesului-verbal . nr._ dresat de I. Călărași la data de 18.01.2013.
Menține ca legal și temeinic întocmit procesul-verbal menționat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex. 5/05.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2017/2013.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
