Plângere contravenţională. Sentința nr. 2207/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2207/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 3036/303/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Sentința civilă nr.2207
Ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. E. E.
Grefier I. I.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulată de contravenienta . împotriva procesului verbal .,NR._ dresat la data de 07.03.2014 de I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER - TERITORIAL NR 2.
La apelul nominal făcut în ședință au lipsit părțile .
Procedura legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care;
Instanța verificând din oficiu ,conf. art. 159 indice 1 pct. 4 C.p.c, competența, constată că a fost legal investită cu judecarea prezentei cauze .În baza art. 258 C.p.c admite probele cu înscrisuri propuse de părți și analizând actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și în urma deliberării avute a pronunțat următoarea soluție.
INSTANȚA
Asupra plîngerii de față;
Prin plîngerea introdusă la Judecătoria Sectorului 6 București înregistrată sub nr._ la data de 18.03.2014, contravenienta ., cu sediul București, sector 6, ., ., . RO_, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr.J_, a solicitat ca prin hotărîrea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție ., NR._ dresat la data de 07.03.2014 de I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER- TERITORIAL NR 2, în principal, iar în subsidiar,înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii sale contravenienta a arătat că la data de 07.03.2014, ora 14:35 pe_ .A 2,Km 105,pe raza localității Drajna a fost oprit de un echipaj al ISCTR 2 Călărași ,ansamblul de autovehicule aflate în proprietatea sa,înmatriculate sub nr._ /_, iar în urma controlului a fost sancționată prin procesul verbal de contravenție . nr._/07.03.2014, pentru săvârșirea contravenției prev. de art.4 pct.61 din HG 69/2012, respectiv pentru faptul că nu ar fi deținut plăcuțe din care să rezulte dimensiunile maxime admise, obligație prev. de art.134 alin.1 lit.b din OMTI 980/2011.
A mai invocat că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate în privința faptei contravenționale pentru care a fost sancționată, în speță fiind incidente prev. de art.11 din OG nr.2/2001,referitoare la „cazul fortuit”, care înlătură caracterul contravențional al faptei.A mai menționat că nu constituie contravenție fapta a cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută, în speță fapta reținută în sarcina sa, ea neavând cum să prevadă că cei de la RAR București nu se vor prezenta în termen de până la 10 zile de la efectuarea ITP-inspecției tehnice periodice pentru autovehiculul_ /_ pentru identificarea și dotarea cu plăcuțe din care să reiasă dimensiunile autovehiculului.
A mai menționat că potrivit adresei nr.25/06.01.2014 emisă de către ISCTR, începând cu data de 01.01.2014 termenul limită până la care devine obligatorie dotarea cu plăcuțe se stabilește în mod individual pentru fiecare vehicul în parte și este a zecea zi calendaristică după data la care trebuie efectuată prima inspecție tehnică periodică ,potrivit OMTCT 2.133/2005.
A mai adăugat că la data de 11.02.2014 a efectuat inspecția tehnică periodică pentru autovehiculul înmatriculat_, iar obligația dotării cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile ansamblului rutier devenea incidentă în termen de 10 zile. Totodată mai arată că la data de 18.02.2014 a înregistrat la sediul Registrului Auto Român-R.A.R.Ilfov o adresă prin care a solicitat programarea societății cu un număr de 8 ansamble autotractor și semiremorcă TIR și 3 camioane de 7,5 tone MMTA-autovehicule pentru dotarea acestora cu plăcuțe din care să rezulte masele/dimensiunile acestora, iar în data de 10.03.2014 aceștia i-au pus la dispoziție Fișa de Dimensiuni mase ._, precum și plăcuțele aferente pentru acest ansamblu rutier.
A mai precizat că deși i-a adus la cunoștință agentului constatator faptul că a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a obține aceste plăcuțe, din cauze independente de voința sa nu le-a putut obține, acesta a procedat la încheierea procesului verbal de contravenție în lipsă, și fără a justifica absența martorului.
A mai menționat că potrivit prev. art.16 alin.17 din OG nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare în momentul încheierii procesului verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, iar în conformitate cu disp. art.19 alin 1 și 3 ale aceluiași act normativ „ în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre astfel de împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, iar în lipsa martorului agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod.
În sensul celor arătate, a statuat și Curtea Constituțională atunci când a respins excepțiile de neconstituționalitate a prev.de art.16 și 19 din OG nr.2/2001,or, agentul constatator nu a motivat în nici un fel lipsa martorului la încheierea procesului verbal contestat și a lipsit-o de dreptul de a formula obiecțiuni, fiind greu de crezut că la momentul întocmirii acestuia nu a putut fi identificată o persoană la sediul agentului constatator care să aibă calitatea de martor.
A mai învederat că motivele pentru care înțelege să conteste procesul verbal sunt următoarele: în lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera „acuzațiilor în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art.6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c.României-hot. Din 21.09.2006, Eanady c.Slovaciei, Ziliberberg c Moldovei), că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art.6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a disp. art.6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art.6 al Convenției, printre care lipsa pericolului social, precum și înlesnirile oferite de Codul penal.
Pe fondul cauzei, contravenienta a invocat că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale contravenției și anume latura subiectivă a (vinovăția), acea atitudine psihică a contravenientului față de faptă și urmările ei,în condițiile în care ea a făcut toate demersurile ce i-au stat în putință pentru a se conforma prevederilor legale ,iar la data de 10.03.2014 a intrat în legalitate.
A mai precizat că întreaga jurisprudență este orientată în sensul că amenda contravențională nu este gândită să asigure o reparație pecuniară a unei eventuale daune, ci ca un mijloc de constrângere a destinatarului actului normativ, o măsură de prevenire a săvârșirii de noi fapte, amenda neavând deci caracterul unei despăgubiri pentru acoperirea unui prejudiciu, ci are caracter punitiv prin natura ei, caracter specific sancțiunilor penale.
A mai solicitat față de argumentele expuse, a se avea în vedere că în mod nelegal agentul constatator nu a avut în vedere gradul scăzut de pericol social al faptei și lipsa laturii subiective a contravenției, respectiv a vinovăției.
Pentru toate aceste considerente, contravenienta a solicitat instanței, în principal, admiterea plângerii formulate împotriva procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii contravenționale, iar în subsidiar, în măsura în care instanța va aprecia că se face de săvârșirea faptei, să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
În drept, plângerea a invocat prev. art.31 din OG 2/2001.
În dovedirea plângerii sale contravenienta a depus la dosarul cauzei copia procesului verbal de contravenție, precum și plăcuțele aferente pentru acest ansamblu rutier, adresa emisă de R.A.R., talon autovehicul, certificat constatator eliberat de O.R.C.de pe lângă Tribunalul București privind societatea contravenientă.
Cererea a fost legal timbrată .
Procedând la verificarea cererii, în condițiile art. 200 C. pr. civ., instanța a constatat că aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 C.p.c .
Agentului constatator i-au fost comunicate cererea și înscrisurile doveditoare cu adresa emisă la data de 19.03.2014, acesta le-a primit, la data de 24.03.2014, conform dovezii de înmânare aflată la fila 33,depunând întâmpinare, în termenul legal, prevăzut de art. 205 al.2 C.p.c .
Prin întîmpinarea depusă a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivare a arătat că ,pe cale de excepție, înțelege să invoce excepția necompetenței teritoriale de soluționare a Judecătoriei Sector 6 București, având în vedere disp. art.32 alin.2 din OGR nr.2/2001, fapta contravențională fiind săvârșită pe DN 21 ,intersecție cu A2, Km 105, pe raza loc.Drajna, ce cade în circumscripția teritorială de soluționare a Judecătoriei Călărași.
Pe fondul cauzei a arătat că în data, ora și locul controlului în trafic, au fost depistate autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ cu semiremorca_ ,deținute spre utilizare de petentă și conduse de șoferul Z. N. C.,ce efectua un transport rutier de mărfuri, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat faptul că, aceasta nu și-a respectat obligația de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise autorizate ale acestora.
A mai adăugat că în speță nu există „ caz fortuit”, întrucât nici un angajat R.A.R. nu are obligația să se deplaseze în termen de 10 zile la garajul societății petentei pentru a-i monta acele plăcuțe, ea având obligația de a se deplasa la R.A.R. să i se monteze acele plăcuțe și nu să trimită în trafic un autovehicul fără plăcuțe.
A mai precizat că au fost respectate pe deplin prev. art. 19, alin. 3 din O.G.R. 2/2001 astfel, contravenienta, persoană juridică nu era de față la sediul agentului constatator în momentul întocmirii acestui act sancționator pentru a semna și stampila procesul verbal în dreptul rubricii “contravenient”, și astfel nu putea formula obiecțiuni, în conf. cu art. 16, alin. 7 din O.G.R. 2/2001 și nici nu s-a putut identifica o persoană, care să aibă calitatea de martor .
A mai menționat că solicită respingerea cererii formulată de contravenientă privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei.
În drept a invocat prev. art.205-208 din C.pr.civ., pe HG 69/2012, O.M.T.I.nr.980/2011 cu modif.și compl. ulterioare și pe OG 2/2001.
A depus la dosar în certificatele de înmatriculare ale autovehiculelor din ansamblul rutier.
Conform art. 201 al.2 C.p.c. contravenientei i-a fost comunicată întâmpinarea cu adresa emisă la data de 02.05.2014,aceasta a primit-o, la data de 07.05.2014, conform dovezii de înmânare aflată la fila 42, formulând în termenul de 10 zile, un răspuns la aceasta ,aflat la fila 43.
Prin răspunsul la întâmpinare contravenienta și-a menținut punctul de vedere exprimat în plângere.
La data de 28.05.2014 în baza art. 201 al.4,5 C.p.c instanța a dispus fixarea primului termen de judecată, pentru data de 13.06.2014.
Prin sentința civilă nr.5100 Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași,având în vedere că fapta contravențională a fost comisă în raza teritorială a acesteia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 23.07.2014 sub nr._ ,stabilindu-se termen de judecată la data de 11.09.2014, când a fost încuviințată proba cu înscrisuri propusă de părți.
Analizând cuprinsul procesului verbal instanța constată că acesta a fost dresat în mod legal,neexistând nici un motiv de nulitate care să poată fi invocat din oficiu.
Contravenientul a susținut faptul că au fost încălcate prevederile art. 16 al.7 din OG 2/2001, întrucât agentul constatator nu i-a consemnat obiecțiunile pe care le-a avut la procesul verbal .
Potrivit disp. art. 16 al.7 din OG 2/2001, agentul constatator are obligația, sub sancțiunea nulității procesului verbal de contravenție să aducă la cunoștința contravenientului că are dreptul de a formula obiecțiuni, pe care să le și consemneze, în cazul în care ele există.
În cazul de față ,la rubrica respectivă, din procesul verbal,agentul constatator a notat ,cu titlu de obiecțiuni ,faptul că petenta nu este de față la încheierea lui.Completând această rubrică ,agentul constatator face dovada respectării prevederilor legale mai sus menționate.În mod corect agentul constatator a consemnat la momentul dresării procesului verbal că petenta nu este de față la întocmirea acestuia și că nu poate formula obiecțiuni, întrucât aceasta fiind o persoană juridică, poate fi reprezentată legal doar de persoana desemnată prin actul constitutiv sau statutul ei .În cazul de față procesul verbal a fost dresat la sediul agentului constatator,unde reprezentantul legal al contravenientei nu era prezent.
În plus,prin decizia nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ s-a stabilit că nerespectarea dispozițiilor legale mai sus menționate,se sancționează cu nulitatea relativă a procesului verbal,ceea ce presupune ca petenta să facă dovada că ar fi fost vătămată prin dresarea lui în acest fel,dovadă pe care însă nu a făcut-o în cauză.
Mai mult decât atât contravenienta a avut posibilitatea în fața instanței să formuleze orice obiecțiuni ar avea împotriva actului constatator,astfel că nu se poate considera că a suferit vreo vătămare.Ca atare ,această nulitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
De asemenea contravenienta a mai invocat încălcarea prev. art. 19 din OG 2/2001 în sensul că, s-a consemnat că nu a putut fi identificat nici un martor care să ateste dresarea procesului verbal în lipsa contravenientei.
Și această susținere a contravenientei urmează a fi însă respinsă ca neîntemeiată, în condițiile în care dresarea procesului verbal nu s-a făcut la locul constatării faptei, ci la sediul agentului constatator,care a consemnat în mod corect că nu a putut identifica nici un martor, iar un alt agent nu poate avea această calitate, conform dispozițiilor art. 19 din O.G 2/2001.
Pe fondul cauzei ,instanța analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarea situație de fapt:prin procesul verbal de contravenție .,NR._, dresat la data de 7.03.2014 ,de I. de S. Pentru Controlul în Transport Rutier- Teritorial nr 2 ,contravenienta a fost sancționată cu o amendă în cuantum de 4.000 lei,pe motiv că a efectuat un transport rutier de mărfuri,cu autoutilitara înmatriculată sub nr._ cu semiremorca_, conduse de șoferul Z. N. C.,deținute spre utilizare de ea, fără a respecta obligația de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcute din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise,faptă ce constituie contravenție, conform prevederilor art. 4 pct. 61 din HG 69/2012 .
Împotriva acestui proces verbal contravenienta a formulat plîngere, învederînd că sancțiunea ce i-a fost aplicată este mult prea drastică în raport de pericolul social al faptei săvârșite,dar și că, caracterul contravențional al acesteia este înlăturat de faptul că s-a aflat într-un caz fortuit,iar în plus nu a fost săvârșită cu vinovăție.
HG 69/2012 la art. 4 pct. 61, stipulează că reprezintă contravenție „ nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora . „
Conform art. 11 din OG 2/2001 caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul fortuit, dacă are legătură cu fapta comisă.
Cazul fortuit desemnează situația,starea,împrejurarea în care acțiunea sau inacțiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoană nu l-a conceput și nici urmărit și care se datorează unei energii, a cărei intervenție nu a putut fi prevăzută.
În speță,începând cu data de 01.01.2014,potrivit OMTCT 2.133/2005,termenul limită până la care devenea obligatorie dotarea cu plăcuțe se stabilește în mod individual pentru fiecare vehicul în parte și este a zecea zi calendaristică după data la care trebuie efectuată prima inspecție tehnică periodică a acestuia.
Conform certificatului de înmatriculare depus la fila 39 din dosarul Judecătoriei Sectorului 6,pentru autoutilitara înmatriculată sub nr._ , inspecția tehnică a fost efectuată la 11.02.2014,astfel că termenul pînă la care ea trebuia dotată cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile autovehiculului, era data de 22.02.2014.Este adevărat că petenta a solicitat la R.A.R. la data de 13.02.2014, conform adresei depusă la fila 13, deplasarea unui reprezentant la sediul său pentru a efectua măsurătorile necesare în vederea eliberării plăcuțelor cu privire la dimensiunile autovehiculelor deținute,iar fișa cu dimensiunile i-a fost eliberată abia la data de 10.03.2014, conform actelor depuse la filele 18-22 din dosarul Judecătoriei Sectorului 6 București.
În nici un caz însă nu se pune problema existenței unui caz fortuit,câtă vreme contravenienta știa că,termenul de 10 zile,calculat de la data efectuării inspecției tehnice periodice a autovehiculului,pînă la care avea obligația de a obține plăcuțe cu dimensiunile maxime admise,este un termen limită,ea având posibilitatea de a solicita mai din timp eliberarea acestora,cu un minim de diligență.În plus, nici un act normativ nu prevede obligativitatea angajaților RAR de a se deplasa la sediile operatoriilor de transport pentru a efectua măsurătorile autovehiculelor acestora, ci din contră această obligație le aparține celor ce dețin autovehiculele, în speță contravenienta. Mai mult decât atât știind că nu deține plăcuțele avea posibilitatea pentru a evita sancționarea sa să nu trimită în trafic ansamblul rutier ce nu îndeplinea condițiile legale.
Ca atare, contravenienta nu își poate invoca propria culpă,pentru a se exonera de fapta contravențională reținută în sarcina sa, ea fiind singura vinovată de neefectuarea într-un termen rezonabil a demersurilor legale necesare pentru obținerea plăcuțelor cu dimensiunile maxime admise ale autovehiculelor.
Instanța reține că cele menționate în procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de veridicitate,pînă la proba contrară,pe care contravenienta nu a făcut-o în prezenta cauză,deși potrivit art. 249 C pr. civ,avea această obligație. Mai mult decât atât, contravenienta a recunoscut comiterea faptei și a procedat la remedierea neregulii, achiziționând conform fișei de dimensiuni depuse la dosar, plăcuțele aferente, la data de 10.03.2014, inscripționate cu masele și dimensiunile maxime admise pentru cele două vehicule surprinse în trafic de agentul constatator.
Instanța a admis însă cererea contravenientei de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertismentul, apreciind că sancțiunea nu a fost dozată în mod corespunzător de agentul constatator. S-a ținut cont de faptul că fapta contravenientei nu are un grad de pericol social ridicat, față de faptul că nu pune în pericol siguranța participanților la trafic, că petenta se află la prima încălcare a legii de acest fel,că a recunoscut fapta comisă și a procedat deîndată la remedierea deficienței constatate,ceea ce conduce la concluzia că scopul legii poate fi atins și prin aplicarea unei sancțiuni mai ușoare,ca cea a avertismentului.
Ca atare, instanța având în vedere situația de fapt mai sus reținută urmează a admite plângerea formulată de aceasta și a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția nulității procesului verbal, invocată de contravenientă.
Admite plîngerea formulată de contravenienta ., cu sediul București, sector 6, ., ., . RO_, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr.J_,
împotriva procesului verbal de contravenție ., NR._ dresat de I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER- TERITORIAL NR 2, înregistrat la ORC sub nr. J 135/2014, cu sediul în București, .. 38, sector 1, la data de 07.03.2014.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 4000 lei aplicată contravenientei prin procesul verbal mai sus menționat, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.09.2014 .
PREȘEDINTE GREFIER
JUD.E. D. E. I. I.
RED. E.D.
Tehnored.Ș.J.
5 ex./ 17.09.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2737/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1687/2014.... → |
|---|
