Plângere contravenţională. Sentința nr. 271/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 271/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 7305/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr.271
Ședința publică de la 24 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – N. L. P.
GREFIER -Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul G. S.-C., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit de intimatul I.P.J. Călărași - Serviciul Rutier la data de 27.11.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 157 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, după care;
Instanța, conf.art.131, art. 94 pct. 4 C.pr.civ., art. 32 alin. 1 din OG 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cauze.
Conform art. 238 C.pr.civ. instanța estimează durata necesară pentru soluționarea prezentei cauze, ca fiind la acest termen.
Instanța, conform dispozițiilor art.208 C.pr.civ. și art.254 C.pr.civ., constată că întâmpinarea intimatului este tardiv formulată și decade intimatul din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, altele decât cele de ordine publică. Pentru a decide astfel, instanța are în vedere faptul că norma instituită de art. 208 C.pr.civ. este o normă care se referă la organizarea judiciară și desfășurarea cu celeritate a procesului, iar nu o normă de protecție a intereselor părților, astfel că are caracter de ordine publică.
Instanța constată că motivele invocate în susținerea excepției nulității sancțiunii complementare sunt motive de nelegalitate a procesului-verbal ce țin de fondul cauzei, astfel că excepția invocată nu este o veritabilă excepție procedurală, ci o apărare de fond și urmează să analizeze aceste motive odată cu fondul cauzei.
Instanța, conform dispozițiilor art. 254 al.1 și 258 al. 1 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri propusă de petent și, din oficiu, proba video și cu înscrisuri în dovedirea legalității măsurătorii radar, ca fiind utile justei soluționări a cauzei, iar în temeiul art. 254 alin.2 pct. 4 C.pr.civ., în circumstanțiere, admite proba cu istoricul abaterilor contravenționale ale petentului aflat la dosarul cauzei.
Instanța constată administrate probele aflate la dosarul cauzei și, socotindu-se lămurită, declară închisă cercetarea procesului.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.12.2013 sub nr._, petentul G. S.- C. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 27.11.2013, pe care l-a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în procesul-verbal atacat s-a reținut că la data de 27.11.2013 a condus autoturismul marca RENAULT cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 106 km/h în localitate, fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei și suspendarea permisului de conducere.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, petentul a arătat că este lovit de nulitate întrucât agentul constatator nu a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule așa cum prevede art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, ci suspendarea permisului de conducere, astfel că sancțiunea complementară este nulă.
În motivarea netemeiniciei procesului-verbal, petentul a invocat, indicând ca sursă cauza A. contra României, jurisprudența CEDO în materie contravențională și a arătat că în această materie sunt aplicabile garanțiile conferite de art. 6 CEDO în materie penală. În consecință, a arătat petentul, contravenientul beneficiază de prezumția de nevinovăție, astfel că revine agentului constatator sarcina de a proba existența faptei contravenționale.
Petentul a solicitat ca intimatul să depună la dosar înregistrarea video a faptei, iar instanței să verifice dacă această înregistrare corespunde prevederilor Normei de Metrologie Legală 021-05, indicând art. 3.2.5, 3.5.1 și 4.2 din acest act normativ.
Tot cu referire la proba video, petentul a arătat că intimatul trebuie să probeze că autospeciala de poliție pe care era montat aparatul radar se afla în mișcare sau în staționare întrucât, în funcție de această împrejurare, sunt incidente marje de eroare diferite, fapta fiind încadrabilă în clase de contravenții diferite.
Petentul a mai solicitat să i se pună în vedere intimatului să facă dovada verificării metrologice a aparatului radar.
În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea constând în „Avertisment”, invocând cu titlu general prevederile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, fără a indica temeiuri concrete de fapt în sprijinul solicitării.
În drept a invocat prevederile OG 2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei exemplarul 2 al procesului-verbal . nr._ (f.8), copie de pe cartea de identitate (f.9) și de pe dovada de circulație . nr._ (f.10).
Cererea a fost legal timbrată.
Intimatul a formulat întâmpinare după expirarea termenului legal prev. de art. 201 alin. 1 C.pr.civ.
La primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, instanța a constatat tardivitatea întâmpinării și decăderea intimatului din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, altele decât cele de ordine publică, conform art. 208 și 254 alin. 1 C.pr.civ.
În temeiul art. 254 alin. 1 și 258 C.pr.civ, pe fondul cauzei, instanța a admis și administrat la cererea petentului proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, și din oficiu proba video și proba cu înscrisurile privind legalitatea probei radar solicitate prin citația pentru primul termen de judecată.
De asemenea, în temeiul art. 254 alin.2 pct. 4 C.pr.civ., întrucât nu duce la amânarea cauzei, instanța a administrat din oficiu proba cu înscrisuri, respectiv istoricul abaterilor contravenționale ale petentului depus de intimat.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 27.11.2013, s-a constatat săvârșirea de către petentul G. S.- C. a contravenției constând în încălcarea prev. de art. 49 alin.1 din OUG 195/2002, faptă sancționată conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, constând în aceea că la data de 27.11.2013, ora 10.00, a condus autoturismul marca RENAULT cu nr. de înmatriculare_ pe DN31, în localitatea Grădiștea, cu viteza de 106 km/h, depășind cu 56 km/h limita legal admisă în localitate, fiind înregistrat de aparatul radar AUTOVISION ROM 224 montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_.
Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentului sancțiunea principală constând în 9 puncte amendă contravențională în sumă de 720 lei. În act sunt consemnate temeiul sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule și mențiunea „suspendare P.C. pe o perioadă de 90 zile începând cu data de 13.12.2013. Concomitent, agentul constatator a dispus măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, eliberând dovada de circulație . nr._ cu valabilitate în perioada 27.11._13.
La rubrica ”Alte mențiuni” a procesului-verbal, s-a consemnat „nu am avut viteza consemnată în procesul-verbal”, iar petentul a semnat atât în rubrica de luare la cunoștință, cât și alături de obiecțiunile formulate.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator, este confirmată de copia aflată la dosarul cauzei de pe înregistrarea video efectuată cu mijloacele tehnice instalate pe autospeciala de poliție rutieră, mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de intimat.
Pe înregistrarea video, la secunda 11 se observă cum un autoturism se angajează într-o depășire în condiții de trafic aglomerat, iar imediat după finalizarea depășirii, pe ecranul aparatului radar apar simbolurile OPUS și T106km/h. Lăsând înregistrarea să ruleze, la secunda 30 se observă numărul de înmatriculare al autoturismului a cărui viteză a fost măsurată, respectiv_ .
Petentul nu a negat că se afla la volanul autoturismului_ la momentul la care a fost oprit de agentul de poliție, iar pe înregistrare se observă că autoturismul condus de petent se deplasa în interiorul unei localități, pe ambele laturi ale drumului fiind vizibile clădiri de locuit.
Interpretând indicațiile existente pe înregistrarea video raportat la imaginile afișate, instanța constată că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ condus de petent s-a deplasat cu viteza de 106 km/h în interiorul localității, viteza fiind măsurată în regim staționar cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Analizând solicitarea petentului de înlăturare a probei video, instanța constată că aceasta conține toate mențiunile prevăzute de art. 3.2.5 și 3.5.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05. Cu privire la cerința prevăzută de art. 4.2 din același act de reglementare, instanța constată că acest text a fost abrogat, nemaifiind în vigoare la data constatării faptei. Cu toate acestea, intimatul a depus la dosarul cauzei atestatul operatorului radar, astfel că inclusiv această cerință a fost respectată.
Cu referire la susținerea petentului privind aplicarea unor marje de eroare la măsurarea vitezei cu aparatul radar, instanța constată că marjele de eroare reglementate de Norma de metrologie legală NML 021-05 sunt maximale și teoretice, fiind aplicabile exclusiv în procesele de aprobare de model și verificare metrologică a aparatului radar în condiții de testare și expunere la factori de mediu situați la extremele specificațiilor tehnice ale aparatelor radar (temperatură, șocuri mecanice, etc.). Nu există niciun text legal care să impună agentului constatator să ia în considerare aceste marje de eroare la efectuarea măsurătorilor, singura condiție prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 fiind aceea ca măsurarea vitezei să se facă cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Petentul nu a invocat sau dovedit nicio împrejurare de natură să conducă la concluzia că măsurătorile efectuate ar fi fost viciate de elemente exterioare sau că aparatul ar fi fost operat defectuos, astfel că nu există niciun motiv pertinent pentru înlăturarea probei video.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de validitate, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 249 C.pr.civ.
Contrar susținerilor petentului, instanța constată că existența unei prezumții de validitate a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nu intră de plano în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu prezumția de nevinovăție rezultată din caracterul penal al acuzațiilor în materie contravențională. În acest sens, spre deosebire de situația din cauza A. contra României, în care Curtea a sancționat statul român pentru reținerea unei astfel de prezumții în cazul în care agentul constatator nu a constatat direct săvârșirea faptei, conform deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. contra României, Curtea a arătat că existența prezumției de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu Convenția, atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a solicita probe în dovedirea nevinovăției sale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat la punctul 30 din decizia de inadmisibilitate anterior menționată (Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04 prezentată de I. P. împotriva României) „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile”.
Aplicabilitatea prezumției de veridicitate presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
Verificând procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 27.11.2013 sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001, art. 109 din OG 195/2002 și art. 180-181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG 1391/2006.
Analizând susținerile petentului privind nulitatea parțială a procesului-verbal în privința sancțiunii complementare, instanța constată că în actul atacat a fost indicat în mod corect temeiul legal al acestei sancțiuni, art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195, iar petentul a identificat în mod corect, astfel cum reiese din plângerea formulată, conținutul textului legal și sancțiunea care i-a fost aplicată. Instanța mai are în vedere și faptul că legea nu prevede forme precise sau formule sacramentale prin care sancțiunea să-i fie adusă la cunoștință contravenientului, precum și faptul că petentul, în calitate de conducător auto deținător al permisului de conducere, avea obligația să cunoască prevederile legale, inclusiv sancțiunile aplicabile faptelor contravenționale reglementate de normele legale care reglementează circulația rutieră.
Instanța constată că, chiar dacă s-ar admite că exprimarea „suspendare P.C. pe o perioadă de 90 zile începând cu data de 13.12.2013” nu ar fi suficientă pentru a indica petentului faptul că i-a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 zile, acesta a înțeles că i-a fost aplicată sancțiunea suspendării conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195 și a avut posibilitatea să supună analizei instanței temeinicia acestei sancțiuni.
La examinarea susținerilor petentului instanța mai are în vedere și regimul nulităților condiționate, astfel cum este reglementat de art. 175 alin. 1 C.pr.civ., conform cărora, pentru anularea unui act de procedură este necesar, pe de o parte, să se constate că prin încălcarea normelor legale s-a produs o vătămare a intereselor procesuale, iar pe de altă parte, că această vătămare nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Având în vedere motivele expuse, instanța constată că petentul nu poate invoca nicio vătămare a intereselor procesuale rezultată din modul cum i-a fost adusă la cunoștință sancțiunea complementară, astfel că nu se impune anularea acestei sancțiuni pe motiv de nelegalitate.
Analizând legalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a acesteia, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
Cu privire la situația de fapt reținută de agentul constatator, instanța constată că susținerile petentului privind netemeinicia procesului-verbal nu au fost dovedite și, pe cale de consecință, sunt neîntemeiate, astfel că petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, deși a avut posibilitatea să ceară administrarea de probe în acest sens.
Astfel, din analiza probatoriului administrat, văzând și prevederile art.6 pct. 20 și art. 49 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, instanța constată că petentul a circulat pe un drum public din interiorul localității pe care limita maximă de viteză prevăzută de lege este de 50 km/h, cu o viteză de 106 km/h măsurată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, faptă ce constituie contravenție și este sancționată conform prevederilor art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.
Întrucât petentul nu a produs în fața instanței nicio probă din care să rezulte existența vreunui factor extern care ar fi putut să influențeze funcționarea aparatului radar, și nici a faptului că acesta a fost manipulat necorespunzător, instanța constată nefondată și susținerea petentului în sensul că fapta imputată nu corespunde realității.
Pentru a decide astfel, instanța are în vedere și faptul că măsurarea vitezei a fost efectuată de un operator radar atestat pentru lucrul cu aparatul radar și aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu și a fost efectuată cu cinemometrul de control rutier tip radar AUTOVISION . 224 montat pe autospeciala de poliție rutieră cu nr. de înmatriculare MAI_ cu verificarea metrologică în termen.
În concluzie, pentru motivele expuse, instanța constată că procesul-verbal atacat este nu numai legal, dar și temeinic întocmit.
Analizând cererea subsidiară a petentului, instanța reține că, în conformitate cu prev. art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, după ce a stabilit legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanța investită cu soluționarea plângerii contravenționale se pronunță asupra sancțiunilor aplicate.
Astfel, conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.” Din formularea textului de lege rezultă că instanța, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, are posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, să reindividualizeze sancțiunile aplicate prin procesul-verbal.
Pentru a reindividualiza sancțiunea aplicată, instanța trebuie să țină cont de criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, care statuează „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, dar și de cele ale art. 7 alin. 2 și 3 din OG 2/2001 conform cărora „Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”
Având în vedere prevederile legale anterior menționate, se constată că, ori de câte ori legea prevede sancțiunea amenzii pentru o faptă dată, fără a prevedea și posibilitatea aplicării sancțiunii constând în „Avertisment”, instanța poate înlocui sancțiunea aplicată prin procesul-verbal cu avertismentul atunci când, aplicând criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, constată că fapta concretă săvârșită de contravenient prezintă o gravitate redusă.
Analizând fapta petentului prin prisma criteriilor de individualizare a sancțiunilor expuse anterior, instanța constată că sancțiunile, atât cea principală, cât și cea complementară au fost corect aplicate și individualizate de agentul constatator.
În acest sens, instanța are în vedere faptul că petentul nu a relevat nicio împrejurare de fapt care să conducă la concluzia că fapta săvârșită, care întrunește în abstract toate elementele constitutive ale contravenției, nu realizează pericolul social vizat de norma de incriminare, raportat la circumstanțele concrete în care a fost săvârșită.
Analizând circumstanțele legate de săvârșirea faptei astfel cum au fost relevate de probatoriul analizat, instanța constată că fapta petentului a fost săvârșită în condițiile unui trafic aglomerat, la efectuarea unei manevre de depășire a unui alt autovehicul, în interiorul unei localității, toate aceste aspecte fiind de natură să releve un pericol sporit al faptei de depășire a vitezei maxime de deplasare.
Mai mult decât atât, sub aspectul circumstanțelor personale ale petentului, instanța reține din istoricul abaterilor petentului de la normele care reglementează traficul rutier, că acesta a săvârșit într-un interval de numai o lună 4 abateri de la regimul circulației rutiere, dintre care 3 la regimul de viteză pe drumurile publice. Analizând istoricul abaterilor pe o perioadă mai îndelungată, instanța constată că pe parcursul perioadei pentru care s-a ținut evidența încălcărilor, abaterile petentului au crescut în gravitate.
În concluzie, instanța constată că rolul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale în cazul de față nu poate fi realizat decât prin executarea efectivă atât a sancțiunii principale, cât, mai ales, a sancțiunii complementare, întrucât simpla avertizare a petentului sau doar sancționarea sa cu amendă nu sunt de natură a induce petentului un comportament de conformare la normele legale care reglementează traficul rutier.
Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 27.11.2013 este legal și temeinic, iar sancțiunea principală și cea complementară au fost legal aplicate și temeinic individualizate, astfel încât, pe cale de consecință, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul G. S.-C. cu domiciliul în mun. Călărași, ., ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI, cu sediul în mun. Călărași, ., jud. Călărași, CUI_, împotriva procesului-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 27.11.2013.
Menține ca legal și temeinic întocmit procesul-verbal atacat.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică de la 24.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.5/11.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 272/2014.... | Cereri. Sentința nr. 196/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
