Plângere contravenţională. Sentința nr. 3322/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3322/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 6997/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3322
Ședința publică din data de 26.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - O. V.
Grefier – V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transport Rutier - I.S.C.T.R., având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 12.09.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, față de prevederile art.131 alin1 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial.
Instanța respinge excepția lipsa calității de reprezentant al contravenientei, față de împuternicirea depusă la dosarul cauzei fila 6 și respinge ca neîntemiată excepția tardivității având în vedere data comunicării procesului – verbal de contravenție: 16.09.2014 (fila 28), data introducerii plângerii: 01.10.2014 (ștampila poștei de pe plic – fila 19) și termenul de 15 zile calculat pe zile libere.
Considerând proba cu înscrisuri ca fiind admisibilă potrivit legii, pertinentă, concludentă și utilă cauzei, în temeiul art.258 C.p.c. rap. la art.255 alin.1 C.p.c., o încuviințează.
Instanța constată proba cu înscrisuri administrată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale de față ;
Prin plângerea introdusă la această instanță la data de 07.10.2014 și înregistrată sub nr._, petenta ., cu sediul în Oradea, .. 1, ., identificată prin CUI_ și ]_, cont bancar RO22VBBU2511OR190l_, a formulat plângere împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 12.09.2014 întocmit de către agentul constatator din cadrul INSPECTORATULUI DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I.S.C.T.R., C._, cu sediul în București, .. 38, Sector 1, solicitând anularea procesului - verbal de contravenție, înlăturarea amenzii aplicate și restituirea sumei de 2.000 lei achitată cu titlu de amendă în 48 de ore de la data comunicării procesului-verbal de contravenție, așa cum rezultă din chitanța . nr._ și respectiv ordinul de plată nr. l/17.09.20l4. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat.
În motivarea plângerii contravenționale, petenta a arătat că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 12.09.2014, pentru că nu ar fi respectat, în calitate de operator de transport rutier, obligația de a asigura echiparea autovehiculului_ cu plăcuța din care să rezulte dimensiunile maxime admise, obligație prevăzută la art. 134 indice 1 lit. b din OMTI nr. 980/2011 cu modificările și completările ulterioare, a fost sancționată cu amendă în cuantum de 4.000 lei, cu posibilitatea achitării a 2.000 lei în termen de 48 de ore de la comunicarea procesului-verbal de contravenție.
Se mai arată de către petentă că nu se face vinovat de săvârșirea faptei descrise în cuprinsul procesului - verbal contestat, întrucât organul constatator a nesocotit prevederile legislației aplicabile. Astfel, potrivit art. 28 din Ordinul nr. 1567/2013 pentru modificarea și completarea normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 980/2011, art. 134 indice 1 din OMTI nr. 980/2011 se modifică și va avea următorul cuprins: "(7) începând cu data de 1 ianuarie 2014, termenul-limită de la care devine obligatorie dotarea cu plăcuțe se stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte și este a zecea zi calendaristică după data până la care trebuie efectuată prima inspecție tehnică periodică pentru menținerea în circulație, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 2133/2005 pentru aprobarea Reglementarilor privind certificarea încadrării vehiculelor rutiere înmatriculate în normele tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și în categoria de folosință conform destinației, prin inspecția tehnicii periodică - RNTRl, cu modificările și completările ulterioare".
Petenta menționează, așa cum rezultă de altfel din cartea de identitate a vehiculului controlat – mașină produsă în anul 2014, că a fost înscrisă pentru prima dată în circulație la data de 04.08.2014, dată la care a și fost omologat.
În aceste condiții, data primei inspecții tehnice periodice a mașinii, astfel cum este aceasta trecută în certificatul de înmatriculare - de la care se calculează termenul limită de 10 zile pentru montarea plăcuțelor din care să rezulte dimensiunile maxime admise, este 04.08.2015. În aceste condiții, termenul legal până la care este obligată să monteze pe autovehicul plăcuțele anterior menționate este 14.08.2015. Raportat la toate aceste aspecte, este mai mult decât evident că fapta pentru care a fost sancționată nu există, nu i se incumbă nici o culpă pentru lipsa plăcuțelor și, pe cale de consecință, nu pot fi obligată la plata vreunei amenzi în acest sens, impunându-se restituirea amenzii pe care a achitat-o în mod injust.
Pe de altă parte, petenta mai arată, contrar prevederilor art.19 alin.1 și 3 din OG nr.2/2001, potrivit cărora "în cazul în care contravenientul nu se află de față, agentul constatator va face mențiunea despre aceste împrejurări, care trebuie confirmate de cel puțin un martor, iar în lipsa unui martor va preciza motivele care au condus la încheierea lui în acest mod", procesul verbal nu a fost semnat de un martor, neregularitate justificată prin prezența la fața locului doar a agenților constatatori și neputința identificării vreunui martor la fața locului. Astfel, sunt incidente prevederile art. 19 din OG 2/ 2001 care atrag nulitatea procesului-verbal de contravenție din următoarele motive: a) prezența la fața locului doar a unor agenți constatatori nu suplinește cerința imperativă instituită la alin.3 din art.19, iar b) justificarea evocată, în sensul refuzului calității de martor a celorlalți participanți la trafic a devenit un stereotip pentru agenții constatatori, situație de natură să prejudicieze echitatea procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, în condițiile în care, în favoarea oricărui contravenient operează prezumția de nevinovăție (Hot. A. vs. României pronunțată la data de 4.10.2007).
În contextul expus, petenta apreciază că se impune constatarea că procesul-verbal este
afectat de nulitate, neprezentând credibilitate imposibilitatea asigurării unui martor asistent la momentul încheierii procesului-verbal, la o oră rezonabila (18:55) și într-un loc public - drumul național DN21.
Încălcarea prevederilor art.19 alin.1 și 3 din OG nr.2/2001 atrage nulitatea actului numai în condițiile în care părții i s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În cazul de față, pe fondul neregularității constatate, i-a fost produsă o vătămare ce se circumscrie aplicării unei amenzi în cuantum substanțial: 4.000 lei.
În cazul săvârșirii unei contravenții, petenta apreciază că procesul verbal trebuie să conțină anumite mențiuni suplimentare, de natură a permite o descriere corespunzătoare a faptei contravenționale și de a-i da posibilitatea instanței să verifice legalitatea constatărilor agentului constatator. În anumite situații, prin excepție de la prezumția forței probante a acestui înscris, procesul-verbal face dovada asupra stării de fapt numai atunci când este însoțit de anumite dovezi de natură tehnică cu privire la săvârșirea contravenției. Întrucât procesul-verbal este unicul act probator al unei contravenții, este necesar ca în cuprinsul său să fie trecute toate elementele necesare pentru ca judecătorul să poată aprecia legalitatea sa.
În drept: OG nr. 2/2001
În dovedirea plângerii, petenta a depus în copie conform cu originalul următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție contestat, cartea de identitate a autovehiculului, nota cu privire la deficiențele constatate în urma controlului efectuat în trafic, dovada achitării amenzii contravenționale și M.O. nr. 844/2013 (filele 6 -18).
În conformitate cu dispozițiile art. 206 C.proc.civ., s-a procedat la comunicarea cererii principale și a înscrisurilor atașate către intimat, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la primirea respectivei comunicări.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea plângerii petentei și menținerea procesului-verbal ca legal și temeinic întocmit. Se solicită de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
Petenta a invocat pe cale de excepție lipsa calității de reprezentant al contravenientei, întrucât Codul de Procedura Civila stipulează că, daca o cerere de chemare în judecată este efectuată prin apărător, trebuie să se atașeze la dosarul cauzei și împuternicirea avocațială, în original, ori, în cazul de față, calitatea de «contravenientă» o are persoana juridică S.C. A. T. S.R.L. Oradea, iar plângerea contravențională este semnată și ștampilată de către d-na av. Rukaj I., fără a exista o împuternicire avocațială în acest sens.
Art. 161 C. pr. civ. stipulează că, dacă reprezentantul părții nu face dovada calității sale, instanța va anula cererea. Pentru aceste considerente, solicită admiterea acestei excepții și anularea plângerii contravenționale pentru lipsa calității de reprezentant al contravenientei.
Petenta invocă și excepția tardivității depunerii plângerii, întrucât art. 31 din O.G.R. 2/2001 (legea contravențiilor) stipulează că, împotriva unui proces verbal de contravenție se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau a comunicării acestuia. Ori, în cazul de față, procesul verbal a fost comunicat contravenientei în data de 16.09.2014 prin Poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar contravenienta a făcut plângere și a depus-o la Judecătoria Călărași în data de 07.10.2014. Chiar dacă în cuprinsul acestui termen nu intră în calcul nici prima și nici ultima zi, așa cum stipulează C.pr. civ., din data de 16.09.2014 și până în data de 07.10.2014 s-a încălcat termenul legal de 15 zile de la comunicare. Pentru aceste considerente, solicită admiterea acestei excepții și respingerea plângerii ca fiind tardiv introdusă.
Pe fondul cauzei, intimata arată că în data, ora și locul controlului în trafic, a fost depistat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ cu semiremorca_ deținute spre utilizare de petentă în baza Copiei conforme nr._ a licenței de transport și conduse de șoferii G. C. C. și de Felvinczi lozsef, în timp ce efectua un transport rutier de mărfuri contra cost în trafic național conform Avizului de însoțire a mărfii nr. lA72614/l2.09.2014, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculului cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate, această obligație fiind prevăzută și de art. 134.1. alin. (l), lit b)., din O.M.T.I. nr. 980/2011 cu modif. și compl. ulterioare. Aceasta reprezintă contravenția prevăzută de art. 4, pct. 6l din H.G.R. nr. 69/2012 cu modif. și compl. ulterioare, constând în “nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora”.
Intimata consideră că petenta face o confuzie, că încearcă să scape de plata amenzii contravenționale și să inducă în eroare în aplicarea corectă a legii. Astfel, textul de lege redat de petentă în plăngere stipulează că începând cu anul 2014 obligația transportatorilor de ași monta aceste plăcuțe este la 10 zile după data primei înmatriculări pe anul 2014. Ori, în situația de față, prima înmatriculare pe anul 2014 a autovehiculului_ a fost la data de 04.08.2014, conform certificatului de înmatriculare nr. B00425l6OH depus la dosar de către petentă. D. urmare, termenul de 10 zile când petenta era obligata să-și monteze acele placuțe se împlinea în data de 15.08.2014, iar fapta contravențională a fost săvârșită, constatată și sancționată la data de 12.09.2014 conform procesului verbal de contravenție contestat.
Intimata mai arată că data de 04.08.20l5 de care se prevalează petenta în plângere este data “următoarei inspecții periodice”, așa cum se poate constata din rubrica aferentă înscrisă în certificatul de înmatriculare, ori textul de lege invocat de petentă în plângere nu stipulează “de la data următoarei inspecții tehnice”, ci așa cum a arătat este de la ”data primei înmatriculări pe anul 2014 ", ceea ce însemnă cu totul altceva.
Mai mult decât atât, faptul că petenta a achitat amenda contravențională,reprezintă o recunoaștere a săvârșirii faptei.
Agentul constatator a respectat dispozițiile art. 19 alin. 3 din 0GR nr. 2/2001 și întrucât contravenienta persoană juridică S.C. A. T. S.R.L. Oradea nu era de față în trafic, pe D.N. 21, km. 105, loc. Drajna din jud. Călărași, în momentul săvârșirii faptei pentru a semna și ștampila procesul verbal în dreptul rubricii “contravenient” și astfel nu putea formula obiecțiuni conf. art. 16 alin. 7 din O.G.R. 2/2001. La momentul întocmirii acestui act de constatare și sancționare, la fața locului nu a putut fi identificată nici o altă persoană care să își asume calitatea de martor, cu excepția altor agenți constatatori (inspectori I.S.C.T.R., etc.) ce nu pot semna ca martori, conform legii.
Despre aceste aspecte s-a făcut mențiune în cuprinsul procesului verbal de contravenție, în conformitate cu art. 19, alin. (3) din OGR. Nr. 2/2001 (legea contravențiilor), text de lege ce dă voie, fiind permisiv pentru un organ constatator de a întocmi astfel un proces verbal de contravenție, în situații limită, în situații extreme ca cel din această cauză. Mai mult decât atât, singurele motive de nulitate absolută ale unui proces verbal de contravenție sunt cele prevăzute expres și limitativ de art. 17din OGR nr. 2/2001, iar în cuprinsul acestui proces verbal de contravenție nu sunt prezente nici unul dintre aceste motive, sau unul dintre cazurile prevăzute de lege ce înlătură răspunderea contravențională a faptei (forța majoră, cazul fortuit, starea de necesitate, etc.).
Intimata consideră că această contravenție a existat, că procesul verbal de contravenție este un act unilateral de voință conform OGR nr. 2/2001 ce face dovada până la proba contrarie și creează prezumția de adevăr, iar în această speță, contravenienta nu a adus nici o grabă în dovedirea inexistenței contravenției, ci se rezumă umil la simple scuze puerile fără nici o valoare juridică.
Față de aceste considerente, intimata solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal de contravenție . nr._/ 12.09.2014 ca fiind temeinic și legal întocmit.
În drept, intimata își întemeiază întâmpinarea pe disp. art. 205-208 din noul C. pr. civ., pe disp. H.G.R. nr. 69/2012 cu modif. și compl. ulterioare, pe O.M.T.I. nr. 980/2011 cu modif. și compl. ulterioare precum și pe OGR nr. 2/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 206 alin.1 C.proc.civ. întâmpinarea a fost comunicată petentului, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirea respectivei comunicări.
Întrucât petenta a formulat răspuns la întâmpinare, s-a fixat primul termen de judecată la data de 26.11.2014, cu citarea părților.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 12.09.2014, petentei i s-a încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care a fost sancționată contravențional cu suma de 4 000 lei pentru că la controlul efectuat în trafic la data de 12.09.2014 ora 19.45, pe DN 21 km 105, localitatea Drajna, jud. Călărași, s-a verificat auto cu nr. de înmatriculare_ cu semiremorca_ deținute spre utilizare de petentă în baza Copiei conforme nr._ a licenței de transport și conduse de șoferii G. C. C. și de Felvinczi Iozsef, în timp ce efectua un transport rutier de mărfuri contra cost în trafic național conform Avizului de însoțire a mărfii nr. lA72614/l2.09.2014, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculului cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate, această obligație fiind prevăzută și de art. 134.1. alin. (l), lit b)., din O.M.T.I. nr. 980/2011 cu modif. și compl. ulterioare, contravenția fiind prevăzută de art. 4, pct. 6l din H.G.R. nr. 69/2012 cu modif. și compl. ulterioare.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța consideră că situația de fapt reținută de către agentul constatator prin propriile simțuri, corespunde realității fiind recunoscută de petentă.
Art.134^1 din Ordinul MTI nr.980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere prevede că: „(1) În scopul facilitării controlului autovehiculelor, precum și al remorcilor și semiremorcilor tractate de acestea utilizate la efectuarea transporturilor rutiere, întreprinderile de transport în cont propriu sau operatorii de transport rutier au obligația dotării acestora cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului” iar alin.7: „ începând cu data de 1 ianuarie 2014, termenul-limită de la care devine obligatorie dotarea cu plăcuțe se stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte și este a zecea zi calendaristică după data până la care trebuie efectuată prima inspecție tehnică periodică pentru menținerea în circulație”.
Din interpretarea sistematică, istorico - teleologică a dispozițiilor legale și nu literală (neexistând o concordanță deplină între formularea textului legal interpretat și situațiile practice care se încadrează în ipoteza acestuia, ca cea din speță),, ținând seama de finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea normei, instanța reține că automobilele la punerea în circulație sunt obligate să își doteze automobilele cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului iar pentru automobilele care sunt în circulație termenul limită este de este a zecea zi calendaristică după data până la care trebuie efectuată prima inspecție tehnică periodică pentru menținerea în circulație.
Prin urmare norma prev. de alin.7 din art.134^1 din Ordinul MTI nr.980/2011 este o normă tranzitorie aplicabilă automobilelor înmatriculate, aflate în circulație și nu celor noi, care sunt puse în circulație. A interpreta în sens contrar ar însemna pentru automobilele noi suspendarea aplicării dispozițiilor art. 73 alin.1 din O.G. nr.27/2011 privind transporturile rutiere ( dispoziții care prevăd obligația dotării automobilelor cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului), ordonanță care a creat cadrul legal pentru aplicarea directă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier ceea ce evident nu a fost intenția legiuitorului.
Așadar, fapta contravențională există și a fost săvârșită de petentă.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține următoarele:
Principiul proporționalității sancțiunii ce își are originea în art.53 din Constituție impune anumite obligații în sarcina organelor de aplicare a sancțiunilor.
Astfel, în aprecierea gravității faptei trebuie avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei. Primul dintre acestea este, în mod evident, gradul de culpabilitate a contravenientului.
Potrivit disp. art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia care relevă un grad de pericol social redus, de urmarea produsă (nicio urmare) precum și de circumstanțele personale ale contravenientului (intimatul nu a învederat săvârșirea de fapte similare).
Totodată instanța reține că o sancțiune juridică nu trebuie să reprezinte un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Față de cele expuse, instanța constată că sancțiunea aplicată constând în amendă în cuantum de 4 000 lei este disproporționată în raport de criteriile enunțate, că scopul educativ dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins prin aplicarea avertismentului, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală cât și cea specială.
În consecință, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. T. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR și va înlocui sancțiunea aplicată prin procesul verbal . nr._ din data de 12.09.2014 emis de intimat, constând în amendă în cuantum de 4 000 lei, cu avertisment.
În ceea ce privește solicitarea de restituire a sumei de 2000 lei, achitată cu titlu de amendă în 48 de ore de la data comunicării procesului – verbal de contravenție, instanța o va respinge ca inadmisibilă, petenta având la dispoziție o procedură administrativă de restituire a sumei achitate cu titlu de amendă, la data rămânerii definitive a hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. T. S.R.L., cu sediul în Oradea, .. 1, ., împotriva procesului verbal . nr._ din data de 12.09.2014, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în C., ., nr. 2, .. C..
Înlocuiește cu avertisment sancțiunea aplicată prin procesul verbal . nr._ din data de 12.09.2014, emis de intimat.
Respinge ca inadmisibilă, solicitarea de restituire a sumei de 2000 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. V. V. G.
Red. V.O.
Dact. V.G.
Ex. 5/ 15.12.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 7/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3312/2014. Judecătoria... → |
|---|
