Pretenţii. Sentința nr. 3166/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3166/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 14-11-2014 în dosarul nr. 4947/202/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3166
Ședința publică de la 14 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –T. C. A.
GREFIER –V. N.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta I. A. V. împotriva pârâților G. A. SA și C. E..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 7.11.2014, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acea dată, instanța având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru 14.11.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
I N S T A N T A,
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 24.07.2014, reclamanta I. A. V. a chemat în judecată pârâta G. A. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 25.000 euro daune morale și 20.000 lei daune materiale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași nr. 3531/P/2012, învinuita C. E. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, reținându-se că la data de 29.09.2012, numita C. E., în timp ce se afla la volanul autoturismului marca Daewoo Matiz, a efectuat o manevră de mers înapoi și viraj la dreapta fără să se asigure și a accidentat-o pe reclamantă, care a avut nevoie de 50-55 zile de îngrijiri medicale. S-a mai arătat că instanța penală a achitat-o pe pârâta C. E., iar latura civilă a fost lăsată nesoluționată.
Reclamanta a precizat și că daunele morale sunt motivate de suferința fizică și psihică cauzată de accident, de numărul mare de zile de îngrijiri medicale și de faptul că nu s-a putut recupera complet în urma accidentului, putând să își folosească membrele în proporție de 70%. De asemenea, a precizat că vârsta înaintată nu îi permite să se gospodărească singură, având în permanență nevoie de ajutor pentru activitățile zilnice.
În privința daunelor materiale, reclamanta a învederat că suma solicitată reprezintă cheltuielile efectuate în decursul celor 80-90 de zile de îngrijiri medicale, ce au constat în: tratamente medicale, transport la spital, plata unei persoane pentru a efectua menajul precum și alte cheltuieli.
În drept, a invocat art. 19 alin.1 rap. la art. 27 C.proc.pen.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, sentința penală nr. 82/24.02.2014 pron. de Jud. Călărași în dos. nr._ .
La data de 22.08.2014, pârâta . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că singura răspunzătoare de producerea accidentului rutier din data de 29.09.2012 este reclamanta, care a traversat prin loc nepermis.
În apărare, pârâta a mai precizat că, în măsura în care se va reține și culpa conducătorului auto C. E., gradul de culpă este unul minim, raportat la împrejurările în care s-a produs accidentul.
În privința cuantumului daunelor materiale, s-a arătat că acestea nu sunt dovedite cu documente justificative, iar daunele morale trebuie stabilite în acord cu jurisprudența în materie, cu nivelul economic și cu rolul lor compensatoriu, fără a constitui o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
În drept, au fost invocate art. 72 din OUG nr. 195/2002, art. 167 lit. d din HG nr. 1391/2006, Ordinul 14/2011 al CSA, art. 205 C.proc.civ.
Potrivit art. 54 alin.1 din Legea 136/1995, instanța a introdus în cauză persoana vinovată de producerea accidentului, respectiv C. E., în calitate de intervenient forțat.
În ședința publică din data de 3.10.2014, intervenientul forțat C. E. a depus la dosar un punct de vedere, prin care a precizat că este de acord cu acțiunea, însă sumele solicitate de reclamantă ar trebui cenzurate, în funcție de gradul de culpă al conducătorului auto și al persoanei vătămate.
În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martorii propuși de reclamantă: M. O. și Chiraches M., ale căror declarații sunt consemnate și atașate la dosar (filele 52-53).
La solicitarea instanței, a fost atașat dosarul penal nr._ al Jud. Călărași.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin considerentele sentinței penale nr. 82/24.02.2014 pronunțată în dosarul penal nr._ al Jud. Călărași, s-a reținut că, la data de 29.09.2012 intervenienta C. E., în timp ce se afla la volanul autoturismului marca Daewoo Matiz, a efectuat o manevră de mers înapoi și viraj la dreapta fără să se asigure și a accidentat-o pe reclamanta I. A. V.. Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cadrul judecării cauzei penale, intervenienta a recunoscut săvârșirea faptei sus-menționate, a cărei veridicitate nu a fost contestată nici în prezenta cauză.
Așadar, instanța reține că, la data de 29.09.2012, în timp ce conducea un autoturism, intervenienta forțată C. E. a efectuat o manevră de mers înapoi și viraj la dreapta prin care a accidentat-o pe reclamantă, producându-i acesteia vătămări corporale ce au necesitat, conform completării la certificatul medico-legal nr. 3408/A_ (aflat la fila 25 în dos. nr._ ), 80-90 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit art. 1357 alin.1 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar alin. 2 prevede că autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Instanța constată existența faptei ilicite a intervenientei forțate ca fiind conducerea autoturismului și efectuarea manevrei de mers înapoi și viraj dreapta pe un segment de drum prevăzut cu linie continuă, astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 13-20 d.u.p.). Prin această acțiune, intervenienta a încălcat dispozițiile art. 77 alin.2 din HG nr. 1391/2006, care interzic încălcarea marcajului longitudinal format dintr-o linie continuă simplă, astfel că este dovedită vinovăția acesteia în producerea accidentului precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul ce va fi arătat în continuare.
Cu toate acestea, instanța reține că reclamanta, prin traversarea drumului național prin loc nepermis, a încălcat art. 72 alin.3 din OUG nr. 195/2002, conform căruia: Traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic.
Luând în considerare această împrejurare, instanța constată că și reclamanta este răspunzătoare pentru propria accidentare, însă, luând în considerare împrejurările concrete în care s-a produs accidentul, respectiv efectuarea manevrei de intervenientă fără a se asigura în mod corespunzător dar și comportamentul imprevizibil al reclamantei, instanța va reține culpa concurentă a victimei I. A. V. în producerea accidentului, apreciind că atât reclamanta, cât și intervenienta sunt în mod egal răspunzătoare de producerea evenimentului din data de 29.09.2012.
În ceea ce privește prejudiciul material produs reclamantei, instanța constată că la dosar reclamanta a depus o . înscrisuri medicale, însă dovezi concrete de efectuare a cheltuielilor în cuantum de 20.000 lei nu există, fiind depuse doar două chitanțe de plată a sumei de 20 lei. Spre deosebire de daunele morale, care sunt apreciate în mod global, proba daunelor materiale nu poate fi făcută doar în baza aprecierii unor martori, fiind necesare, în acest caz, înscrisuri care să dovedească cheltuielile efectiv realizate de reclamantă în urma faptei ilicite a intervenientei forțate. Este incontestabil că toate investigațiile medicale necesare recuperării în urma accidentului au necesitat cheltuieli din partea reclamantei, însă în lipsa unor mijloace de probă, cuantumul acestora nu poate fi determinat de instanță și nu poate fi acordat astfel cum a fost solicitat, suma nefiind lichidă.
Potrivit Certificatului medico-legal nr. 3408/A2/705/22.10.2012 s-a stabilit că reclamanta I. A. V. a suferit leziuni produse prin lovire cu și de corpuri dure ce nu i-au pus în primejdie viața și necesită 50-55 zile de îngrijiri medicale (fila 29 d.u.p.), iar prin completarea la acest certificat (fila 25 dos._ ) s-a statuat că sunt necesare 80-90 zile de îngrijiri medicale.
Art. 1391 C.civ., având denumirea marginală Repararea prejudiciului nepatrimonial, prevede în alin.1 că, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.
Instanța constată că reclamanta era pensionară și anterior accidentului, modificările survenite în viața familială și socială vizând exclusiv capacitatea de autoîngrijire și de gospodărire. Având în vedere că despăgubirea acordată cu titlu de daune morale trebuie să fie proporțională cu suferințele produse și să nu reprezinte o sursă de îmbogățire fără justă cauză a reclamantei, instanța apreciază că suma de 25.000 euro solicitată este vădit disproporționată cu suferințele cauzate reclamantei.
Sub acest aspect, la stabilirea daunelor morale ce vor fi acordate reclamantei, trebuie luată în considerare și culpa concurentă a victimei la producerea acestor vătămări, stabilită de instanță în considerentele de mai sus, motiv pentru care instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită la a obține o despăgubire pecuniară care să compenseze suferința fizică și psihică îndurată în sumă de 25.000 lei, un cuantum în măsură să asigure acesteia o satisfacție morală echitabilă.
Având în vedere că la data producerii accidentului, intervenienta forțată C. E. deținea polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./19/A19/PD nr._ (fila 73 d.u.p.), dar și dispozițiile art. 49 și art. 50 alin.1 din Legea nr. 136/1995, instanța va obliga pârâta . la plata către reclamantă a sumelor de 40 lei, reprezentând daune materiale și 25.000 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 453 alin.2 C.proc.civ., instanța va acorda reclamantei parțial cheltuielile de judecată reprezentând onorariul apărătorului, având în vedere soluția de admitere în parte a cererii, astfel că va obliga pârâta . și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat în cuantum de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta I. A. V., domiciliată în com. Unirea, ., jud. Călărași, cu sediul ales în Călărași, ..9, jud. Călărași, CNP_, împotriva pârâtei G. A. SA, J_, CUI_, cu sediul ales în Călărași, ., parter, jud. Călărași, și în contradictoriu cu intervenienta forțată C. E., domiciliată în com. Unirea, ., jud. Călărași, cu sediul ales în Călărași, ., ., .. Călărași, CNP_.
Obligă pârâta . la plata către reclamantă a sumelor de: 40 lei daune materiale și 25.000 lei daune morale.
Respinge cererea ca neîntemeiată pentru celelalte sume.
Obligă pârâta . la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.11.2014.
P. GREFIER
T. C. A. V. N.
Red. TCA
Dact VN
Exemp. 5/08.12.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 618/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1092/2014. Judecătoria... → |
|---|
