Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 455/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 455/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 455/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 455
Ședința publică de la 10.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Judecător S. M.
Grefier – V. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei privind pe reclamanta S.C. A. T. .. și pe pârâtul A. T., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul cauzei, precum și faptul că la dosarul cauzei societatea reclamantă a depus o cerere de probatorii, cu mențiunea că prin aceeași cerere a solicitat judecarea cauzei în lipsă, fila 42 din dosar, după care:
Instanța, în temeiul dispozițiile art.131 alin. 1 C.proc.civ. raportat la prevederile art. 107 și art. 94 lit. j C.proc.civ. constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cauze raportat la obiectul acțiunii și la domiciliul pârâtului.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, estimează perioada de soluționare a cauzei la acest termen.
Instanța, în temeiul art. 258 alin. 1 C.proc.civ., încuviințează pentru reclamantă, proba cu înscrisurile de la dosar, proba menționată fiind admisibilă și putând duce la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța, în temeiul disp. art. 394 C.proc.civ. declară terminată cercetarea procesului, consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.11.2014, sub nr._ reclamanta S.C. A. T. S.R.L., cu sediul în Călărași, .-4, județul Călărași, înmatriculata la Registrul Comerțului sub nr. J/_, având CUI R_, reprezentata legal prin administrator, F. C. a chemat în judecată pe pârâtul A. T., domiciliat în Călărași, ., ., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1699,08 lei reprezentând: suma de 1598 lei contravaloarea chiriei datorate de acesta, conform art. 3 al.1 din contractul de locațiune nr. 8/11.06.2014 și suma de 109,08 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere datorate de pârât ca urmare a neachitării debitului principal, calculate pentru perioada iulie 2014 – septembrie 2014, conform art. 3 din contractul de locațiune nr. 8/11.06.2014, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că între ea și debitor s-au desfășurat relații comerciale în baza contractului de locațiune nr.8/11.06. 2014, iar obiectul contractului l-a reprezentat transmiterea de către ea a dreptului de folosință asupra autoturismului marca Chevrolet Aveo, cu numărul de înmatriculare_ de culoare Gri, an de fabricație 2012, dotat cu instalație GPL, contractul fiind încheiat pe o perioadă de 12 luni, începând cu data de 12.06. 2014.
Precizează faptul că, debitorul era obligat să-i plătească conform art.3 alin.1 din contract o suma cu titlu de chirie în cuantum de 60 lei pe zi, de luni până sâmbăta (fără ziua de duminică) conform anexei nr. 2 la contract, obligație nerespectată de către acesta, iar pentru perioada iunie 2014 – iulie 2014 în care pârâtul a folosit autoturismul, a fost acumulat un sold în cuantum de 1.598,00 lei chirie neachitată. Având în vedere faptul că locatarul-pârât nu a respectat obligația prevăzută în contract de a plăti chiria în cuantumul stabilit, în temeiul art. 1350 si art.1777 cod civil solicită obligarea acestuia la plata sumei de 1.531,44 lei, reprezentând prejudiciu produs prin neplata chiriei.
De asemenea, conform art.3 alin 3 din contract se stipulează că în caz de întârziere a plății chiriei, locatarul va suporta penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, astfel că, în temeiul art. 1535 si art. 1539 Cod civil, sunt îndreptățiți a solicita penalitățile pentru chiria restanta, datorate de pârât pe perioada iulie 2014 - septembrie 2014, în valoare de 109,08 lei.
Mai arată că prin adresa nr.2556/21.07. 2014, pârâtul a fost invitat la sediul societății în vederea clarificării situației contractuale pe cale amiabila, însă nu a dat curs invitației, motiv pentru care s-au văzut nevoiți să se adrese cu prezenta cerere instanței de judecată.
Se mai arată că, potrivit procesului - verbal de predare primire din data de 23.07. 2014, înregistrat sub nr. 2625, pârâtul a predat mașina societății. Debitul în suma de 1.590,00 lei a fost recunoscut de pârâtul A. T. prin Angajamentul de Plată nr. 2624/23.07.2014, prin care se obligă să achite contravaloarea acestuia în termen de 30 de zile, angajament nerespectat până în prezent.
Pentru cele ce preced, motivate în fapt și în drept, solicită admiterea cererii
așa cum a fost formulată și să se dispună obligarea pârâtului la plata sumelor menționate precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În drept: art. 1350 C. civil și urm, art.1535, art.1539 si art.1777 C. civil și art.453 C.p. Civilă.
În susținerea cererii a propus proba cu înscrisuri aflate la filele 6- 26 din dosar.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 05.11.2014, în cadrul procedurii de regularizare, reclamantei i s-a comunicat cu adresa de la fila 27 din dosar să achite diferența de taxă de timbru în sumă de 7,7 lei, sub sancțiunea anulării cererii, relații comunicate la data de 12.11.2014.
La data de 13.11.2014 instanța în baza dispozițiilor art. 201 al.1 Cod procedură civilă a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la data comunicării cererii, în condițiile art. 165 Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și invoca excepții, în afară de cele de ordine publică.
La data de 28.11.2014, plicul care conține cererea de chemare în judecată a fost restituită cu mențiunea „ destinatar mutat din localitate”, respectiv sat. R., ..10, .
La data de 04.12.2014, instanța a dispus emiterea unei adrese către reclamantă pentru a comunica domiciliul actual al pârâtului, relații comunicate la data de 12.12.2014 (f. 35 din dosar).
La data de 14.12.2014 instanța în baza dispozițiilor art. 201 al.1 Cod procedură civilă a dispus recomunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la data comunicării cererii, în condițiile art. 165 Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și invoca excepții, în afară de cele de ordine publică, însă pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La data de 20.01.2015, instanța a fixat termen de judecată, cu citarea părților la data de 10.02.2015.
La acest termen instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate la dosarul cauzei, ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 11.06.2014, părțile au încheiat un contract de locațiune (f.10-15) având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra autoturismului marca Chevrolet Aveo, cu numărul de înmatriculare_ .
Instanța reține că, în temeiul art. 3 alin. 1 din contractul menționat, pârâtul și-a asumat obligația de a plăti reclamantei pentru închirierea autoturismului menționat o chirie zilnică în cuantum de 60 lei, de luni până sâmbăta.
De asemenea, în baza aceluiași articol, pârâtul și-a asumat obligația ca, în caz de întârziere a efectuării plății chiriei, să achite reclamantei penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere din valoarea chiriei datorate.
Instanța observă că raporturile contractuale dintre părți au luat naștere după . Noului Cod Civil. Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 5 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prezentul litigiu va fi soluționat în baza dispozițiilor Noului Cod Civil.
În drept, potrivit art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Instanța reține regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.
Totodată, instanța reține, din economia dispozițiilor art. 1350 Cod civil că, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât acesta nu dovedește executarea obligației sau existența unei cauze exoneratoare de răspundere dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 1351 și urm. Cod civil.
Instanța constată că pârâtul și-a asumat, prin semnarea contractului de locațiune, obligația de a achita contravaloarea chiriei stabilite pentru închirierea autoturismului marca Chevrolet Aveo, cu numărul de înmatriculare_ . Mai mult,potrivit procesului - verbal de predare primire din data de 23.07. 2014, înregistrat sub nr. 2625, pârâtul a predat mașina societății, iar debitul în suma de 1.590,00 lei a fost recunoscut de acesta prin Angajamentul de Plată nr. 2624/23.07.2014, prin care se obligă să achite contravaloarea acestuia în termen de 30 de zile, angajament nerespectat până în prezent.
Prin urmare, din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că reclamanta a dovedit existența unei obligații de plată în sarcina pârâtului, iar acesta nu a răsturnat prezumția de culpă ce s-a născut în sarcina sa, neadministrând nicio probă în acest sens.
Instanța consideră că reclamanta a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a unei obligații contractuale asumate de acesta, că datorită neîndeplinirii respectivei obligații i s-a produs un prejudiciu, între neîndeplinirea obligațiilor contractuale și prejudiciul produs existând legătură de cauzalitate.
În concluzie, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de societatea reclamantă și îl va obliga pe pârât la plata sumei de 1598 lei reprezentând contravaloarea chiriei datorate de acesta pentru perioada iunie 2014 – iulie 2014.
De asemenea, prin raportare la dispozițiile art. 3 din contractul încheiat de părți, având în vedere că pârâtul nu a achitat contravaloarea chiriei datorate, instanța consideră că societatea reclamantă a calculat în mod corespunzător contravaloarea penalităților de întârziere datorate (f.6), acesta urmând a fi obligat și la achitarea sumei de 109,08 lei reprezentând penalități de întârziere.
Totodată, instanța, ca o consecință a soluției dispuse, în temeiul art. 453 C.proc.civ, îl va obliga pe pârât, în calitate de parte căzută în pretenții, să plătească reclamantei suma de 131,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. A. T. .. cu sediul în Călărași, .-4, județul Călărași, înmatriculata la Registrul Comerțului sub nr. J/_, având CUI R_, reprezentata legal prin administrator, F. C., în contradictoriu cu pârâtul A. T., domiciliat în Călărași, ., . ., CNP_.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma totală de 1699,08 lei reprezentând: suma de 1598 lei contravaloarea chiriei datorate de acesta conform contractului de locațiune nr. 8/11.06.2014 pentru perioada iunie 2014 – iulie 2014 și suma de 109,08 lei reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 131,7 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere de apel ce se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică, azi 10.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
JUD. S. M. V. O.
Red. S.M.
Tehnored. VO
Expl. 4/ 19.02.2015
| ← Succesiune. Sentința nr. 2159/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 458/2015.... → |
|---|
