Plângere contravenţională. Sentința nr. 1987/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1987/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 1987/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1987
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Judecător M. S.
Grefier - O. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petenta . SRL în contradictoriu cu intimatul I.- BUCUREȘTI, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ dresat la data de 15.04.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru petentă numitul T. C., în calitate de împuternicit, care se legitimează cu CI . nr._, CNP -_ în temeiul delegației depusă la fila 24 din dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 155 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile, obiectul cauzei și procedura de citare la acest termen este legal îndeplinită, întrucât părțile au fost legal citate, după care:
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, estimează perioada de soluționare a cauzei la acest termen.
În conformitate cu dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă instanța pune în discuție admisibilitatea administrării probelor.
Numitul T. C. pentru petentă, având cuvântul, propune proba cu înscrisuri așa cum a propus prin plângerea formulată și depune un set de fotografii făcute în data de 29.06.2015, filele 25-28 din dosar. De asemenea, mai arată că plăcuțele au fost montate după dresarea procesului verbal și, recunoaște de altfel contravenția reținută în sarcina sa. Mai precizează că, deși răspunde de transporturi, fiind manager transport marfă nu a avut cunoștință că trebuiesc montate aceste plăcuțe.
Instanța în conformitate dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă rap. la art. 258, art. 260 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri atât pentru petentă cât și pentru intimată, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Numitul T. C. pentru petentă, având cuvântul, învederează că nu mai are alte cereri sau probe de administrat în cauză, apreciază cauza în stare de judecată și solicită acordarea cuvântului pentru susțineri în fond.
Instanța ia act că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat în cauză, apreciază cauza în stare de judecată, conform art. 394 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Numitul T. C. pentru petentă, având cuvântul în fond, arată că, într-adevăr contravenția a existat, o recunoaște și solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „ avertisment”.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 30.04.2015 și înregistrată sub nr. _ , petenta . S.R.L. cu sediul mun. Constanta, ., nr. 10, jud. C., C.U.I. RO16065111 și ORC- J_, prin reprezentant legal M. T. în calitate de administrator, în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R. București, cu sediul în mun. București, .. 38, Sector 1 a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.04.2015 încheiat de către I.S.C.T.R. Bucuresti, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea "avertisment".
În motivarea plângerii petenta arată că în ipoteza în care instanța de judecată ar aprecia că fapta contravențională ar exista solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment în conf. cu O.G.R. 2/2001, având în vedere gradul de pericol social concret scăzut al faptei contravenționale, faptul că nu s-a produs nici o urmare periculoasa și nici o pagubă nimănui, atitudinea și conduita sinceră și corectă și după momentul întocmirii procesului verbal (și anume, că încearcă să prezinte situația faptică reală, în concret, așa cum s-a petrecut ea).
Mai învederează că, inspectorul I.S.C.T.R. le-a aplicat maximul special
prevăzut de O.G.R. nr. 37/2007 cu modif. și compl. ulterioare pentru această faptă contravențională (în cuantum de 60.000.000 lei vechi), iar ag. constatator a dat dovada în această speță de exces de zel, când în prima fază putea să îi aplice și un "avertisment", în conf. cu OGR. 2/2001 legea contravențiilor.
Mai arată că, pericolul social concret al acestei fapte este extrem de redus,
deoarece masele și dimensiunile maxime admise ale autovehiculului_ sunt înscrise și în certificatul de înmatriculare al acestui vehicul.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și criza economică și financiară care s-a abătut în ultima perioadă de timp nu numai asupra întregii țări dar are repercursiuni și asupra sa în sensul că, cu greu și cu întârzieri mari abia mai poate să achite taxele și impozitele către bugetul de stat (din cauza întârzierilor se plătesc și cu majorări), salariile celor câțiva angajați le plătește cu întârziere, etc., datorita comenzilor la transport care sunt din ce în ce mai rare, așa încât o amenda în cuantum de 6.000 lei ar duce-o către faliment.
Mai arată că art. 7, alin. (3) din O.G.R. 2/2001 (legea contravențiilor) stipulează că, sancțiunea amenzii contravenționale se poate aplica de către instanța de judecata și dacă actul normativ de stabilite a contravenției nu prevede aceasta posibilitate.
Raportat la cele prezentate mai sus solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost ea formulată și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea "avertisment" în conf. cu O.G.R. 2/2001 (legea contravențiilor).
În temeiul art. 223 cu noul c. pr. civ. solicită judecarea și în lipsă.
În drept: noul c. pr. civ., pe O.G.R. 2/2001 (legea contravențiilor).
În susținere a propus proba cu înscrisuri, aflate la filele 5-9, 25-28 din dosar.
La data de 06.05.2015 instanța în baza dispozițiilor art. 201 al.1 Cod procedură civilă a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către intimată, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la data comunicării cererii, în condițiile art. 165 Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și invoca excepții, în afară de cele de ordine publică.
La data de 25.05.2015 intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii, fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea se arată că în data, ora și locul controlului în trafic, a fost depistat autovehiculul nr. de înmatriculare_ deținut spre utilizare de petentă în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport și conduse de șoferul P. R., în timp ce efectua un transport rutier de mărfuri contra cost în trafic național, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat, nerespectarea de către operatorul de transport rutier petent a obligației de a asigura, echiparea autovehiculului cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate, această obligație fiind prevăzută și de art. 134.1. alin. (1) lit. b) din O.M.T.I nr. 980/201l cu modif. și compl. ulterioare. Aceasta, reprezintă contravenția prevăzută de art. 4 pct. 61 din H.G.R. nr. 69/2012 cu modif. și compl. ulterioare, adică: ”nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcute din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora”. Precizează intimata că nu este de acord cu înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, întrucât nu este prevăzută de lege.
În drept: art. 115-118 c. pr. civ. pe O.G. nr. 37/2007 cu modif. și compl. ulterioare, pe Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3821/1985 cu modif. și compl. de Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și Consiliului, precum și pe O.G.R. nr. 2/2001.
În temeiul art. 242, alin. (2) c. pr. civ. solicită judecarea cauzei chiar și în lipsă.
La data de 25.05.2015 petentei i-a fost comunicată întâmpinarea, iar acesta avea obligația de a formula răspuns în termen de 10 zile de la comunicare. Acesta a primit adresa la data de 28.05.2015 conform dovezii de la fila 20 din dosar și nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La data de 11.06.2015, instanța fixat termen de judecată la data de 30.06.2015, cu citarea părților.
În ședința publică din 30.06.2015, instanța conform art. 255 Cod procedură civilă raportat la art. 258, art. 260 Cod procedură civilă, a încuviințat pentru petent, cât și pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că la data de 15.04.2015, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit de I., petenta a fost sancționată contravențional, în temeiul art. 134 indice 1 lit. b din OMTI nr. 980/2011, cu amendă contravențională în cuantum de 6000 lei, întrucât în data, ora și locul controlului în trafic, a fost depistat autovehiculul nr. de înmatriculare_ deținut spre utilizare de petentă în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport și conduse de șoferul P. R., în timp ce efectua un transport rutier de mărfuri contra cost în trafic național, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat, nerespectarea de către operatorul de transport rutier petent a obligației de a asigura, echiparea autovehiculului cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate
Procesul verbal a fost semnat de către petentă, fără obiecțiuni, cu mențiunea” Reprezentatul legal, nefiind de față în momentul întocmirii procesului verbal, nu a putut formula obiecțiuni”.
Ca act administrativ întocmit de organul competent legal și profesional, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de veridicitate, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 249 C.pr.civ.
Existența unei prezumții de veridicitate a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nu intră de plano în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu prezumția de nevinovăție rezultată din caracterul penal al acuzațiilor în materie contravențională. În acest sens, spre deosebire de situația din cauza A. contra României, în care Curtea a sancționat statul român pentru reținerea unei astfel de prezumții în cazul în care agentul constatator nu a constatat direct săvârșirea faptei, conform deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. contra României, analizând o speță asemănătoare celei de față, Curtea a arătat că existența prezumției de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu Convenția, atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a solicita probe în dovedirea nevinovăției sale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat la punctul 30 din decizia de inadmisibilitate anterior menționată (Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04 prezentată de I. P. împotriva României) „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile”.
Aplicabilitatea prezumției de veridicitate presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de lege. Verificând procesul-verbal de contravenție, acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a acesteia, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
Astfel, având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, instanța apreciază că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/ 2001. Petenta a recunoscut fapta săvârșită reținută în sarcina sa, a montat plăcuțele după data întocmirii procesului verbal de către agentul constatator, recunoscând că nu a știut că trebuie montate astfel de plăcuțe, nu mai are abateri în acest sens, fiind prima de acest gen, astfel că sancțiunea avertismentului la acest moment este suficientă pentru ca pe viitor să nu mai repete fapta.
În consecință, instanța urmează să admită plângerea contravențională și să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 6000 lei, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentei asupra respectării pe viitor a dispozițiilor art.4 pct. 61 din HG 69/2012, cu modificările și completările ulterioare, în sensul respectării de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora.
Plângerea a fost legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta T. P. . sediul mun. Constanta, ., nr. 10, jud. C., C.U.I. RO16065111 și ORC- J_, prin reprezentant legal M. T. în calitate de administrator împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimatul I. - INSPECTORATUL TERITORIAL NR. 2 Sud-Est, cu sediul în mun. București, .. 38, Sector 1, la data de 15.04.2015.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 6000 lei aplicată petentei prin procesul verbal sus-menționat, cu sancțiunea Avertisment.
Atrage atenția petentei asupra respectării pe viitor a dispozițiilor art.4 pct. 61 din HG 69/2012, cu modificările și completările ulterioare, în sensul respectării de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere de apel ce va fi depusă la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
JUD. S. M. V. O.
Red. S.M.
Tehnored. VO.
Expl. 5/21.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2140/2015. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 2159/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
