Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1534/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1534/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 1534/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1534/2015
Ședința publică din data de 22 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta .. și pe pârâtul L. S., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru societatea reclamantă consilier juridic A. T., în temeiul delegației nr. 2975/31.03.2015 aflată la fila 3 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul cauzei, după care:
La interpelarea instanței, reprezentanta societății reclamante, învederează că Judecătoria Călărași este instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 C.pr.civ. rap. la art. 107, 94 lit. k) C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Reprezentanta reclamantei depune la dosarul cauzei o cerere de reducere a cuantumului pretențiilor.
Instanța ia act de cererea precizatoare depusă de societatea reclamantă.
Reprezentanta societății reclamante, având cuvântul, propune proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 258 alin. 1 C.proc.civ., instanța încuviințează societății reclamante proba cu înscrisuri, aceasta fiind admisibilă și putând duce la soluționarea cauzei și acordă cuvântul pentru dezbaterea fondului.
Reprezentanta societății reclamante, având cuvântul, pune concluzii de admitere a cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată. Cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de chemare în judecată reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.03.2015, sub nr._ reclamanta S.C. E. S.A. –Sucursala Călărași, a chemat în judecată pe pârâtul L. S. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1525,72 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate pentru perioada 28.06.2012 – 30.12.2014, la plata sumei de 593,73 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între aceasta, în calitate de furnizor și pârât, în calitate de consumator, au existat relații contractuale, în temeiul contractului nr. 4352/01.08.2008.
În baza contractului menționat anterior, reclamanta a emis facturi fiscale pentru perioada 28.06.2012 – 30.12.2014.
A mai menționat reclamanta că facturile sunt scadente în termen de 15 zile, iar beneficiarul serviciilor este obligat să achite contravaloarea lor în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii, în caz contrar putând fi calculate majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, respectiv 0,04% pe zi întârziere până la data de 28.02.2014, respectiv 0,03% începând cu data de 01.03.2014, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului principal pentru fiecare factură în parte
Totodată, reclamanta a menționat că întrucât în perioada 28.06.2012 – 30.12.2014, pârâtul nu a achitat contravaloarea facturilor, respectiv suma de 1525,72lei, acest fapt a generat aplicarea majorărilor de întârziere,conform prevederilor contractuale, cuantumul majorărilor de întârziere fiind de 593,73 lei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025-1032 din Noul Cod de procedura civilă.
În susținerea cererii formulate, reclamanta a depus, în copie, contractul nr. 4352/01.08.2008, facturile emise în baza contractului menționat pentru perioada 28.06.2012 – 30.12.2014 și alte înscrisuri
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
Pârâtul, deși i-au fost comunicate cererea, formularul de răspuns și înscrisurile depuse de reclamantă, nu a completat formularul de răspuns menționat anterior.
La termenul de judecată din data de 22.05.2015, reclamanta a formulat o cerere precizatoare prin care a solicitat obligarea pârâtul la plata sumei de 1327,95 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate în perioada 29.11.2012 – 30.12.2014 și la plata sumei de 524,95 lei reprezentând majorări de întârziere.
În motivarea cererii precizatoare formulate, reclamanta a arătat că pârâtul a achitat suma de 266,55 lei.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr. 4352/01.08.2008 (f. 15), având ca obiect prestarea de către reclamantă a serviciilor de alimentare cu apă potabilă și de canalizare.
În baza contractului menționat reclamanta a emis facturile fiscale anexate prezentei cereri de chemare în judecată.
Instanța observă că raporturile contractuale dintre părți au luat naștere înainte de . Noului Cod Civil. Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, litigiile privind executarea raporturilor contractuale sunt supuse dispozițiilor Codului civil de la 1864.
În drept, potrivit art. 969 Cod civil, contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Instanța reține regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.
Totodată, instanța reține, din economia dispozițiilor art. 1082 cod civil că, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Instanța constată că pârâtul și-a asumat obligația de a achita facturile reprezentând contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, așa cum rezultă din art. 14 alin. 1 din contractul încheiat de părți.
Prin urmare, din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că reclamanta a dovedit existența unei obligații de plată în sarcina pârâtului, iar acesta nu a răsturnat prezumția de culpă ce s-a născut în sarcina sa, neadministrând nicio probă în acest sens.
Instanța consideră că reclamanta a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a unei obligații contractuale asumate de acesta, că datorită neîndeplinirii respectivei obligații i s-a produs un prejudiciu, între neîndeplinirea obligațiilor contractuale și prejudiciul produs existând legătură de cauzalitate.
În consecință, instanța îl va obliga pe pârât la plata sumei de 1327,95 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate în perioada 29.11.2012 – 30.12.2014.
Totodată, instanța apreciază că părțile au inserat în contractul încheiat, prin art. 14 alin. 2, o clauză penală prin care au stabilit anticipat echivalentul prejudiciului suferit de reclamantă în ipoteza executării cu întârziere a obligației asumate de către pârât.
Cum pârâtul nu și-a respectat obligația de a achita contravaloarea facturilor emise, instanța apreciază că reclamanta, a solicitat, în mod întemeiat, obligarea acestuia la plata de majorărilor de întârziere.
De asemenea, instanța, având în vedere centralizatorul depus la dosar (f. 8), precum și dispozițiile art. 14 alin. 2 din contract, constată că reclamanta a calculat în mod corect cuantumul majorărilor de întârziere. Astfel, instanța îl va obliga pe pârât la plata sumei de 524,95 lei reprezentând contravaloarea majorărilor de întârziere calculate.
În concluzie, instanța va admite cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată și îl va obliga pe pârât la plata sumei 1327,95 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate în perioada 29.11.2012 – 30.12.2014 și la plata sumei de 524,95 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului principal.
Totodată, instanța, în temeiul art. 1031 rap. la art. 453 C.proc.civ, îl va obliga pe pârât, în calitate de parte căzută în pretenții, să plătească reclamantei suma de 154 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta S.C. E. S.A., cu sediul în Călărași, ., ., CUI RO17014442, nr. de înmatriculare în registrul comerțului J_, în contradictoriu cu pârâtul L. S., domiciliat în mun. Călărași, ., ..1, ., CNP_.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1327,95 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate în perioada 29.11.2012 – 30.12.2014 și suma de 524,95 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului principal.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 154 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. R.-M. B. L.
Red.N.R.M.
Tehnored. B.L.
Ex.4/15.06.2015
| ← Grăniţuire. Sentința nr. 1544/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1955/2015. Judecătoria... → |
|---|
