Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2633/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2633/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 3239/202/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2633/2015
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. A.
Grefier I. B.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta S.C. R. S.A. în contradictoriu cu pârâtul, N. G., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședință părțile nu s-au prezentat.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 155 și urm. C.proc.civ.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile și obiectul cauzei, după care:
Conform dispozițiilor art. 131 C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Analizând, prin prisma dispozițiilor art. 255 alin.1 C.proc.civ., proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă, instanța o apreciază ca fiind admisibilă potrivit legii, concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, motiv pentru care, o încuviințează ca atare.
Constatând probele administrate, că nu mai sunt cereri de formulat sau incidente de soluționat, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.05.2015 sub nr._ reclamanta S.C. R. S.A., cu sediul în C., . - 24, jud. C., CUI RO1890420, nr. de înmatriculare în registrul comerțului J_, cont bancar RO36RNCB_0001, a chemat în judecată pe pârâtul, N. G., domiciliat în localitatea B., ., nr.7, jud. Călărași, CNP_, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 149,20 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate pentru perioada august 2014 – septembrie 2014, la plata sumei de 0,66 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor emise în perioada august 2014 – septembrie 2014, la plata în continuare a penalităților de întârziere până la data achitării debitului principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între aceasta, în calitate de furnizor și pârât, în calitate de consumator, au existat relații contractuale, în temeiul contractului nr. 1511/27.03.2012.
În baza contractului menționat anterior, reclamanta a emis facturi fiscale pentru perioada august 2014 – septembrie 2014.
A mai menționat reclamanta că facturile sunt scadente în termen de 15 zile, iar beneficiarul serviciilor este obligat să achite contravaloarea lor în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii, în caz contrar putând fi calculate penalități de întârziere.
Totodată, reclamanta a menționat că întrucât pârâtul nu a achitat, după data de scadență, contravaloarea facturii emise în perioada august 2014 - septembrie 2014, acest fapt a generat aplicarea penalităților de întârziere, conform prevederilor contractuale, cuantumul acestora fiind de 0,66 lei.
Precizează reclamanta că prin notificarea nr. 649/05.02.2015 prin Biroul Executorului Judecătoresc Dusu D., debitorul a fost pus de drept în întârziere și totodată, somat ca în termen de 15 zile de la data primirii notificării, să achite creanța în sumă de 179,86 sau să solicite plata eșalonată a debitului.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025-1032 din Noul Cod de procedura civilă.
În susținerea cererii formulate, reclamanta a depus la dosar în copie, contractul nr. 1511/27.03.2012, facturile emise în baza contractului menționat pentru perioada august 2014 – septembrie 2014 și alte înscrisuri (filele nr. 8-28).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 50 lei.
Pârâtul, deși i-au fost comunicate cererea, formularul de răspuns și înscrisurile depuse de reclamantă, nu a completat formularul de răspuns menționat anterior și nu a depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr. 1511/27.03.2012 (f. 10-13), având ca obiect prestarea de către reclamantă a serviciilor de alimentare cu apă potabilă și de canalizare.
În baza contractului menționat reclamanta a emis facturile fiscale anexate prezentei cereri de chemare în judecată.
Instanța observă că raporturile contractuale dintre părți au luat naștere după . Noului Cod Civil. Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 5 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prezentul litigiu va fi soluționat în baza dispozițiilor Noului Cod Civil.
În drept, potrivit art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Instanța reține regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.
Totodată, instanța reține, din economia dispozițiilor art. 1350 cod civil că, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea obligației de plată sau existența unei cauze exoneratoare de răspundere dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 1351 și urm. Cod civil.
Instanța constată că pârâtul și-a asumat obligația de a achita facturile reprezentând contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, așa cum rezultă din art. 13 alin. 2 din contractul încheiat de părți.
Prin urmare, din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că reclamanta a dovedit existența unei obligații de plată în sarcina pârâtului, iar acesta nu a răsturnat prezumția de culpă ce s-a născut în sarcina sa, neadministrând nicio probă în acest sens.
Instanța consideră că reclamanta a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a unei obligații contractuale asumate de acesta, că datorită neîndeplinirii respectivei obligații i s-a produs un prejudiciu, între neîndeplinirea obligațiilor contractuale și prejudiciul produs existând legătură de cauzalitate.
În consecință, instanța îl va obliga pe pârât la plata sumei de 149,20 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizat de către reclamantă pentru perioada august 2014 – septembrie 2014.
Totodată, instanța apreciază că părțile au inserat în contractul încheiat, prin art. 13 alin. 2, o clauză penală prin care au stabilit anticipat echivalentul prejudiciului suferit de reclamantă în ipoteza executării cu întârziere a obligației asumate de către pârât.
Cum pârâtul nu și-a respectat obligația de a achita contravaloarea facturilor emise, instanța apreciază că reclamanta, a solicitat, în mod întemeiat, obligarea acestuia la plata de majorărilor de întârziere. Astfel, instanța îl va obliga pe pârât să plătească reclamantei penalități de întârziere până la data achitării debitului principal.
De asemenea, având în vedere că pârâtul nu a achitat, după data de scadență, contravaloarea facturilor, instanța va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 0,66 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturii emise în perioada august 2014 – septembrie 2014.
În concluzie, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. R. S.A. și îl va obliga pe pârât la plata sumei de 149,20 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate de reclamantă pentru perioada august 2014 – septembrie 2014, la plata sumei de 0,66 lei reprezentând penalități de întârziere, aferente facturilor emise și la plata, în continuare, a penalităților de întârziere până la data achitării debitului principal.
Totodată, instanța, în temeiul art. 1031 rap. la art. 453 C.proc.civ, îl va obliga pe pârât, în calitate de parte căzută în pretenții, să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. R. S.A. cu sediul în C., . - 24, jud. C., CUI RO1890420, nr. de înmatriculare în registrul comerțului J_, cont bancar RO36RNCB_0001, împotriva pârâtului N. G., domiciliat în localitatea B., ., nr.7, jud. Călărași, CNP_.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a următoarelor sume: 149,20 lei reprezentând c/val. apă/canal aferentă perioadei august 2014 – septembrie 2014; 0,66 lei, reprezentând penalități de întârziere precum și la plata în continuare a penalităților, până la achitarea integrală a debitului.
Obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. I. B. I.
Red. A.I.
Tehnored. B.I.
Expl. 4/29.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2240/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2812/2015. Judecătoria... → |
|---|
