Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2619/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2619/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 2619/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 2619/2015
Ședința camerei de consiliu din 22.09. 2015
Completul compus din:
P. – N. L.-P.
Grefier – Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile formulate de reclamanta S.C. E. S.A. Călărași, împotriva pârâtei C. G., având ca obiect cererea de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu s-a prezentat pentru reclamantă consilier juridic T. A., în temeiul delegației de reprezentare nr.3041/02.04.2014, lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile și obiectul cauzei:
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 C.pr.civ. rap. la art. 1027 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța deschide cercetarea procesului și conform art.238 C.pr.civ. estimează durata necesară pentru soluționarea prezentei cauze ca fiind la acest termen.
La interpelarea instanței, reprezentanta reclamantei arată că nu solicită administrarea altor probe în afara celor aflate la dosarul cauzei și că nu mai are alte probe de administrat în cauză.
În temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., admite pentru reclamantă proba cu înscrisurile atașate formularului de cerere și, întrucât pârâtul nu a formulat întâmpinare, în temeiul art.1030 alin. 2 C.pr.civ., urmează să se pronunțe în baza actelor aflate la dosarul cauzei.
Conform art. 244 și 392 C.pr.civ. socotindu-se lămurită, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 09.06.2015 sub nr._, reclamanta S.C. E. S.A. a chemat în judecată pe pârâtei C. G., solicitând obligarea acestuia la plata obligației principale de 1150,95 lei (pct. 3.1.1 din cerere) reprezentând contravaloarea facturilor neachitate și dobânzi contractuale în cuantum egal cu dobânda neplata obligațiilor către bugetul de stat începând de la scadența fiecărei facturi până la momentul plății debitului principal (pct.3.3 din cerere). A solicitat și restituirea cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa de timbru în cuantum de 50 lei (pct. 3.4 din cerere).
În motivarea cererii (pct. 4.1 din cerere) se arată în esență că, prin contractul nr. 4193/TR.2/15.07.2001 s-a obligat să furnizeze pârâtei apă potabilă și servicii de canalizare, iar pârâtul s-a obligat să achite contravaloarea facturilor de apă și canalizare.
Conform cererii, facturile emise de reclamantă sunt scadente la 15 zile de la emitere, beneficiarul fiind obligat să le achite în 30 zile de la aceeași dată, în caz contrar reclamanta fiind îndreptățită să calculeze penalități de întârziere la nivelul celor stabilite pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare prevăzută de art. 120 alin. 7 din Codul de procedură fiscală, fără ca acestea să depășească debitul principal.
A arătat că pârâtul a fost notificat să achite facturile restante.
În motivarea cererii reclamanta a invocat un prejudiciu în valoare totală de 1150,95 lei, compus din suma de 704,90 lei, servicii prestate și facturate în perioada 31.01._14 și din suma de 446,05 lei, majorări de întârziere pentru neachitarea în termen.
A mai arătat că fiecare factură lunară neachitată în termen generează majorări de întârziere până la data achitării integrale.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025-1032 C.pr.civ., art. 969 și 1073 C.civ.1864, art. 1350 și 1516 C.civ., art. 31 alin. 7 și 8 din Legea 241/2006 și art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală.
Nu a solicitat dezbaterea orală a cauzei.
În dovedirea cererii au fost anexate următoarele înscrisuri în copie xerox: situația facturilor restante la 23.03.2015, fișa sintetică la 23.03.2015, notificare către pârât din 24.03.2015, contractul nr.4193/TR.2/15.07.2001 și facturile neachitate.
Pârâtul, cu toate că i-au fost comunicate cererea, formularul de răspuns și înscrisurile depuse de reclamantă, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecată pentru a formula apărări.
În cauză, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate de reclamantă la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 15.07.2001 între reclamantă și numita C. G. a fost încheiat contractul nr.4193/TR.2, având ca obiect furnizarea/prestarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă și de canalizare.
Conform art. 5 și 14 din contract, furnizorul se obligă să factureze și să încaseze lunar contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă și să aplice penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru creanțele bugetare, iar conform art. 6 debitorul se obligă să achite integral și la termen contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare din subsol și apartamente.
Din facturile acceptate de pârâtă (f.21-43), instanța reține că pârâta a beneficiat în perioada 31.01._14, de furnizarea apei potabile în valoare de 704,90 lei.
Pârâta nu a susținut sau dovedit că a contestat vreuna dintre facturile emise de reclamantă.
De asemenea, nu a susținut sau dovedit că a achitat aceste facturi și nici alt mod de stingere a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate de reclamantă.
Întrucât facturile în care sunt menționate dobânzi nu cuprind și detaliile modului de calcul al acestora, instanța constată lipsite de relevanță probatorie mențiunile din facturi referitoare la cuantumul dobânzilor.
În drept, întrucât contractul a fost încheiat la data de 15.07.2001, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, iar conform art.102 alin.1 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”, la soluționarea pe fond a prezentei cauze instanța va avea în vedere normele legale în vigoare la data încheierii contractului.
Conform dispozițiilor art. 969-970 C.civ.1864, obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege între părțile contractante.
Cum pârâtul nu a dovedit că ar fi contestat facturile emise de reclamantă, instanța constată că acesta și-a însușit implicit prestarea serviciului asumat de reclamantă prin contract cu privire la cantitățile și valorile înscrise în facturi, recunoscând astfel îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de reclamantă.
Având în vedere interdependența și reciprocitatea obligațiilor rezultate din contractul sinalagmatic cu executare succesivă încheiat de părți, întrucât reclamanta și-a îndeplinit obligațiile sale contractuale, pârâtului îi revenea sarcina ca la termenele și în condițiile stabilite prin contract să își îndeplinească obligația proprie de plată a contravalorii facturilor emise de reclamantă.
Sub aspect probator, conform prevederilor art. 249 C.pr.civ., întrucât reclamanta a dovedit în fața instanței îndeplinirea obligațiilor contractuale, îi revine pârâtului sarcina de a proba stingerea obligației corelative, fie prin plată, fie prin alt mod prevăzut de lege pentru stingerea obligațiilor.
Cum pârâtul nu a făcut nicio probă în acest sens și nici nu a dovedit vreo cauză străină, exoneratoare, în acord cu disp. art. 1082 C. civil 1864, fiind prezumat astfel în culpă contractuală, instanța reține că acesta, deși a beneficiat de furnizarea apei potabile în valoare de 677,29 lei, nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale emise de reclamantă, fapt pentru care, în acord cu prevederile contractuale anterior enumerate, se reține că pârâtul se află în culpă contractuală și are obligația de a acoperi prejudiciul rezultat din neexecutarea contractului.
La suma reprezentând debit principal, reclamanta a susținut că i se cuvin penalități de întârziere în cuantum 446,05 lei până la data de 23.03.2015.
Din analiza contractului instanța constată că, într-adevăr, pentru întârzierea plății reclamanta are dreptul să perceapă majorări de întârziere conform art. 14 alin. 2 din contract, care prevede că penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale și se datorează începând cu prima zi după data scadenței, fără a depăși cuantumul debitului.
Având în vedere faptul că cererea de față se judecă conform procedurii cererilor de valoare redusă, că reclamanta nu a depus o calculație detaliată a penalităților raportate la fiecare factură în parte, cu indicarea tuturor elementelor pe care le-a luat în calcul la stabilirea sumei penalităților pretinse și că instanța nu poate administra o probă cu expertiza pentru a verifica cuantumul penalităților propuse de reclamantă, față de dispozițiile art. 1029 alin. 9 C.pr.civ., instanța urmează să o oblige pe pârâtă la plata penalităților de întârziere fără a indica cuantumul acestor penalități, ci doar modul de calcul, urmând ca, în cazul contestării de către pârât acestea să fie stabilite în cadrul procedurii de executare silită, conform dispozițiilor art. 628 C.pr.civ.
În același sens ar fi soluția instanței și dacă ar face o analiză sumară a situației facturilor restante (f.12) din care se constată că la data emiterii primei facturi invocate (nr._) reclamanta solicită deja majorări de întârziere în sumă de 15,13 lei, fără a invoca și face dovada unor prestații anterioare neachitate de pârâtă. Pe baza acestor argumente instanța constată că sumele înscrise în facturile emise de reclamantă cu titlu de penalități (dobânzi) sunt calculate eronat sau cuprind și penalități aferente neexecutării unor obligații de plată rezultate din facturi anterioare perioadei analizate în cauza de față, pentru care nu s-a formulat o cerere și nu s-au propus dovezi.
De altfel, în cadrul procedurii simplificate a cererilor de valoare redusă, astfel cum reiese din formularul de cerere aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 359/C din 29 ianuarie 2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2013, se pot solicita contravaloarea obligațiilor principale (pct.3.1 din formular), dobânzi stabilite ca procent din obligația principală (pct. 3.3 din formular) și cheltuieli de judecată (pct. 3.4 din formular). În consecință, având în vedere formularul de cerere, caracterul preponderent scris al procedurii și restricțiile în materia probelor, se constată că în cadrul acestei proceduri, atunci când creanța invocată nu este determinată, ci doar determinabilă, instanța este învestită doar cu stabilirea existenței creanței și precizarea modului de calcul, urmând ca determinarea cuantumului să se facă conform dispozițiilor incidente în cazul executării silite.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, urmând a obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 704,90 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și facturate în perioada 31.01._14.
Urmează a obliga pârâta la plata dobânzilor contractuale penalizatoare la nivelul dobânzii pentru neplata obligațiilor către bugetul de stat, aplicate la valoarea fiecărei facturi începând de la scadența obligației de plată până la achitarea integrală, fără ca suma reprezentând dobânzi penalizatoare să depășească valoarea fiecărei facturi.
Conform dispozițiilor art. 1031 C.pr.civ. ce prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și ținând cont de solicitarea reclamantei în acest sens, instanța va obliga pârâta și la plata cheltuielilor de judecată cauzate de prezenta cauză, respectiv suma de 50 lei, reprezentând taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. E. S.A, cu sediul în Călărași, ., ., CUI RO16730672, nr. de înmatriculare în registrul comerțului J_, cont bancar RO59RNCB_0001, împotriva pârâtei C. G., CNP-_, domiciliată în Călărași, ., ., ., jud.Călărași.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 704,90 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și facturate în perioada 31.01._14.
Obligă pârâta la plata dobânzilor contractuale penalizatoare la nivelul dobânzii pentru neplata obligațiilor către bugetul de stat, aplicate la valoarea fiecărei facturi începând de la scadența obligației de plată până la achitarea integrală, fără ca suma reprezentând dobânzi penalizatoare să depășească valoarea fiecărei facturi.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentată de taxa de timbru.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L.-P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored. Ș.J.Expl.5/20.10.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2621/2015. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
