Ordin de protecţie. Sentința nr. 1809/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1809/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 3253/202/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr.1809
Ședința camerei de consiliu de la 16.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D. E.
GREFIER D. M.
Ministerul Public P. de pe lângă Judecătoria Călărași reprezentat de procuror A. D. C.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta M. V. C. și în contradictoriu cu pârâtul M. I. V. ,având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal s-au prezentat reclamanta,asis. de av. S. C. și pârâtul,asis. din oficiu de av. G. M.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se instanței că la dosar reclamanta a depus acte - filele 51- 62,după care:
Instanța înmânează apărătorului pârâtului copie de pe notele explicative depuse de reclamantă,precum și filele 57-58 din dosar.
Av. S. C. pentru reclamantă, având cuvântul, depune sentința civilă de divorț și învederează că înțelege să-și restrângă acțiunea în sensul că solicită emiterea unui ordin de protecție doar cu privire la reclamantă, nu și pentru copil.
Arată că la acest termen a prezentat martorii, respectiv mama reclamantei I. Agneza și V. S.,angajata societății . SRL.
Av. G. M pentru pârât,având cuvântul, se opune audierii martorilor propuși de reclamantă,având în vedere disp. art. 315 al.3 C.p.c ce stipulează faptul că nu pot fi audiate persoanele aflate în legături de interese cu vreuna dintre părți,ori în speță martora V. este angajata firmei administrată de mama reclamantei.
Av. S. C. pentru pârât, având cuvântul, învederează instanței că persoanele propuse a fi audiate, pot fi ascultate ca martori ,fiind cele mai apropiate de persoana reclamantei și care pot reda situația reală, iar în conf. cu art. 316 C.p.c rudele pot fi audiate în prezenta cauză.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită a se lua act că nu sunt aplicabile disp. art. 315 al. 3 C.p.c ,nefiind dovedită legătura de interese dintre martora V. și reclamantă, în legătură cu prezenta cauză,iar audierea mamei acesteia este permisă conform art. 316 C.p.c, având în vedere raporturile de familie existente între părți.
Instanța, în baza art. 316 C.p.c., admite audierea martorilor propuși de reclamantă, având în vedere că dispozițiile acestuia, instituie o derogare în ceea ce privește audierea rudelor, atunci când se urmărește dovedirea unor aspecte ce țin de raporturile de familie ,iar în ceea ce o privește pe martora V., angajată în cadrul . SRL, apreciază că nu se poate prezuma că aceasta are o legătură de interese, cu reclamanta ,legată de obiectul cauzei,doar pentru că este un prepus al firmei administrată de mama acesteia, iar în plus, declarația acesteia urmează a fi coroborată și cu celelalte probe administrate.
Av. G. pentru pârât având cuvântul, arată că la acest termen are prezent un martor, în persoana mamei pârâtului, solicitând audierea ei.
În baza art. 321 C.pr.civ. procedează la audierea martorilor prezenți, declarațiile date sub prestare de jurământ, fiind consemnate în procese verbale separate atașate la dosar.
Av. S. C pentru reclamantă, av.G. pentru pârât, reprezentantul Parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte probe de administrat sau cereri de formulat în cauză.
Instanța luând act că nu mai sunt alte probe de administrat sau cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Av. S. C. pentru reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost restrânsă, urmând a se observa că din întreg materialul probator administrat a reieșit cu certitudine temeinicia cererii formulate, în sensul că au existat mai multe evenimente ce i-au creat reclamantei o stare de temere și că după evenimentul din luna februarie, situația s-a perpetuat, ea fiind urmărită prin oraș. În plus, așa cum au relatat și martorii, pârâtul a avut un comportament violent față de reclamantă, chiar în sediul instanței, după unul din termenele de judecată, dar și în momentul în care a venit să-și viziteze copilul.De asemenea a mai menționat că temerile reclamantei sunt justificate, câtă vreme în posesia pârâtului se află o armă și tocmai pentru a preveni pe viitor alte scene de violență solicită a se institui un ordin de protecție față de ea, având în vedere că între părți s-a pronunțat divorțul, aflat în apel, cu termen la data de 24.09.2015. Fără cheltuieli de judecată.
Av. G. M. pentru pârât, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă, nefiind întrunite condițiile legii speciale. A menționat că din nici o probă nu reiese faptul că pârâtul ar fi exercitat violențe asupra reclamantei, toți martorii audiați învederând faptul că nu a avut un comportament violent nici în timpul căsătoriei, dar nici după despărțire. Cu privire la situațiile învederate de reclamantă arată că nu s-au întâmplat nimic, aceasta neavând nici o dovadă că a fost agresată în trafic, martorii audiați au relatat doar spusele ei,nefiind de față . Singura persoană prezentă într-una din situații, respectiv când pârâtul a mers să-și vadă fetița, a fost mama pârâtului, solicitând a fi cenzurată declarația martorei V., angajata societății administrată de mama ei.
Concluzionând arată că în cauză nu s-a demonstrat în nici un fel . față de reclamantă, astfel că solicită respingerea cererii de instituire a ordinului de protecție, cu cheltuieli de judecată. Depune note scrise .
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingere a acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege,întrucât în cauză nu s-au demonstrat acte de violență, dar nici starea de pericol.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față;
Prin cererea introdusă la această instanță la data de 28.05.2015 și înregistrată sub nr._ ,reclamanta M. V. C., CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor la Cabinet av. S. C. I., cu sediul în Călărași,., . a chemat în judecată pe pârâtul M. I. V. , CNP_, domiciliat în Călărași,. 48, ., jud. Călărași, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia de a păstra față de ea și de minora A. M.,născută la data de 18.11.2011,dar și față de reședința și locul ei de muncă, situate în Călărași, M. Agneza – Complex Farfuria și M. Agneza 2-.. 3 ,o distanță minimă de 20 m, interzicerea oricărui contact cu ele ,precum și obligarea lui de a preda poliției arma deținută.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul,iar din relațiile de familie a rezultat minora A. M.,născută la data de 18.11.2011 . A mai menționat că prin sentința civilă nr. 761 din 6.03.2015 pronunțată de Judecătoria Călărași, aflată în prezent în apel, s-a dispus desfacerea căsătoriei, stabilindu-se ca autoritatea părintească cu privire la minoră să se exercite în comun, iar locuința minorei să fie la ea .A mai învederat că începând din decembrie 2014 pârâtul ,având în vedere solicitarea ei de exercitare exclusivă a autorității părintești, a început să o urmărească prin oraș,motiv pentru care, simțindu-se în pericol, a depus plângere la poliție . A mai arătat că în februarie 2015 a bruscat-o în trafic, a urmărit-o până în fața magazinului Agneza, însă ea a fugit, când a văzut că se îndreaptă furios spre ea și a formulat din nou plângere la poliție .A mai precizat că în zilele de 13-15 mai, a urmărit-o din nou în trafic, înghesuind-o cu mașina în bordură,iar la data de 16 mai, când a venit la domiciliul ei pentru a lua fetița, nervos că aceasta nu vrea să-l însoțească, a forțat poarta, pe care ea intenționa să o închidă încercând să intre în curte, acțiune care le-a speriat atât pe ea, cât și pe fiica ei, fiind nevoite să meargă la psiholog .A mai adăugat că acest comportament agresiv al pârâtului, manifestat prin violență fizică și psihică este de natură să-i creeze o stare permanentă de teamă, motiv pentru care solicită admitere prezentei cereri, așa cum a fost formulată.
În drept a invocat prev. art. 23, art. 3-6 din Leg. 217/2003 R.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv un raport de expertiză psihologică extrajudiciară, copia unei plângeri penale,copia sentinței de divorț și a solicitat admiterea probei cu doi martori, depunând copii CI ale acestora, dar și două înregistrări pe suport CD cu evenimentele din februarie, respectiv mai 2015.
A mai depus cereri precizatoare, respectiv filele 32,33,60-62,prin care explică semnificația imaginilor de pe suporturile CD depuse la dosar,precum și modul de derulare al evenimentelor .
La termenul din data de 16.06.2015 reclamanta și-a restrâns acțiunea, precizând că înțelege să solicite ordin de protecție doar în ceea ce o privește.
Pârâtul, prezent în instanță la termenul din 10.06.2015 și asistat de un apărător din oficiu, a depus la dosar întâmpinare,prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei,precizând că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 23 din Leg. 217/2003, întrucât niciodată nu și-a agresat fizic sau verbal fosta soție sau fiica. A menționat că după căsătoria cu reclamanta,la aprox. 1 an și 3 luni,solicitat de părinții acesteia,s-a angajat la firma lor, . S.R.L., unde a lucrat continuu câte 12-14 ore pe zi,iar în același timp s-a achitat corespunzător și de îndatoririle familiale ,însoțindu-și socrul în străinătate la tratament și sprijinindu-și soția pe perioada sarcinii dar și ulterior.A mai învederat că despărțirea s-a datorat discuțiilor legate de faptul că era nemulțumit de retribuția primită,că a fost practic dat afară din domiciliu,nefiindu-i permis să-și ia toate bunurile personale,iar în plus, i se interzice să-și vadă fiica sub diverse pretexte . A mai adăugat că singurul contact cu minora l-a avut la data de 16.05.2015, când reclamanta i-a trântit poarta în față și că arma pe care o deține în mod legal a fost achiziționată la sugestia fostei sale soacre, motivat de faptul că ar fi în pericol. A mai învederat că din comportamentul său nu reiese că ar reprezenta vreun pericol pentru reclamantă sau fiica lui și că niciodată nu le-a amenințat.
A solicitat în apărare proba cu acte ,repunând la dosar sentința de vizitare minor, dovezi de plată a pensiei de întreținere, o plângere penală formulată împotriva reclamantei, fotografii și 1 martor,opunându-se audierii martorilor solicitați de reclamantă, întrucât sunt angajați ai mamei acesteia, respectiv bona copilului .
A mai depus de asemenea note scrise prin care învederează că înregistrările pe suport CD depuse de reclamantă, fac dovada faptului că nu a fost nici un moment agresiv cu aceasta .
Instanța, la termenul din 10.06.2015, a încuviințat probele solicitate de părți,iar la data de 16.06.2015 în baza art. 316 C.p.c.,a admis audierea martorilor propuși de reclamantă, având în vedere că dispozițiile acestuia, instituie o derogare în ceea ce privește audierea rudelor, atunci când se urmărește dovedirea unor aspecte ce țin de raporturile de familie ,iar în ceea ce o privește pe martora V., angajată în cadrul . SRL ,a apreciat că nu se poate prezuma că aceasta are o legătură de interese, cu reclamanta,legată de obiectul cauzei,doar pentru că este un prepus al firmei administrată de mama acesteia, iar în plus, declarația acesteia urmează a fi coroborată și cu celelalte probe administrate.
Martora I. Agneza, audiată la cererea reclamantei, a învederat că
nu a fost martoră la nici unul din incidentele invocată de fiica ei în cerere ,însă i-a povestit că într-o seară pârâtul i-a tăiat calea cu mașina ,fiind cât pe ce să intre probabil într-o bordură,ea s-a speriat și nu a mai coborât în fața magazinului lor,așa cum intenționa, ci și-a continuat deplasarea întrucât văzuse că el și-a parcat mașina vis-a-vis, lângă sediul administrației financiare. A mai arătat că fiica sa nu i s-a plâns niciodată și nici nu știe să fi existat violențe fizice sau verbale în timpul căsătoriei, însă după divorț îi este teamă să se urce în mașină și să plece de acasă cunoscându-i prietenii pârâtului,care unii sunt interlopi, deși acesta nu a amenințat-o din câte știe ea. A mai precizat că episodul mai sus menționat nu s-a încheiat prin plecarea fiicei sale,din fața magazinului, aceasta a revenit acasă, l-a luat și pe tatăl ei și s-au reîntors către magazinul Agneza ,iar în momentul în care se apropiau ,pe . magazinul V., aceasta l-a sesizat din nou pe pârât urmărind-o, de data aceasta din mașina de serviciu,fiind staționat. În ceea ce privește episodul de acasă, a menționat că fiica sa i-a relatat că discuțiile s-au purtat la poartă, că fetița nu a vrut să-și urmeze tatăl, moment în care pârâtul s-ar fi enervat, a amenințat-o că o să-i plătească pentru asta, iar atunci aceasta, probabil speriată a încercat să închidă poarta, el a opus rezistență însă într-un final a reușit să închidă poarta cu cheia. A mai adăugat că și în alte rânduri fiica sa i-a spus că a mai fost urmărită în trafic de pârât,dar și că după unul din termenele de judecată acesta a vrut să o lovească. A mai precizat că la domiciliul lor, la solicitarea pârâtului, au venit cei de la arme și muniții, ocazie cu care au constatat că atât arma, cât și permisul și muniția lipsesc ,iar cutia în care trebuia păstrată avea o cheie în broască,iar un alt rând în interior.A mai precizat că din câte știe pârâtul își purta arma în portieră.
Martora V. S., audiată tot la cererea reclamantei, a precizat că a fost angajată la . SRL, până în urmă cu 2 săptămâni întrucât urmează să plece din localitate deoarece se va căsători. A mai arătat că de aprox. 2 ani de zile are o relație de prietenie cu reclamanta dezvoltată la locul de muncă, eu fiind casieră la societatea administrată de mama acesteia,unde și ea este angajată, că nu știe să fi existat între cei doi soți vreo violență fizică sau verbală, nici în timpul căsătoriei și nici ulterior, însă reclamanta i-a spus că pârâtul o urmărește prin oraș și i-a povestit că atunci
când a fost să-și vadă fiica a bruscat poarta și i-ar fi vorbit urât, în sensul că a
amenințat-o cu ceva de genul – „lasă că o să vezi tu-”. A mai precizat că în seara în care a avut loc incidentul din fața magazinului Agneza, respectiv pe 15.02, fiind la casierie l-a văzut pe pârât prin geamuri când s-a parcat vis-a-vis de palatul finanțelor, deși era o distanță de aprox. 100 m.,iar ulterior reclamanta i-a povestit că îi este teamă de el și că a mai avut un incident în trafic în care a fost nevoită să intre în bordură pentru a nu o lovi. A mai adăugat că această frică a reclamantei este generată de faptul că pârâtul avea niște cunoștințe mai dubioase, care a auzit că s-ar ocupa cu cămătăria și pe care le-a văzut și personal la societate.
Martora M. G., audiată la cererea pârâtului ,a precizat că pe parcursul căsătoriei părților nu a avut cunoștință de faptul că ar exista neînțelegeri sau nemulțumiri între părți, că a aflat cu câteva zile înainte de a se
despărți ,de la mama reclamantei, că lucrurile nu merg bine și că se ceartă foarte des, că se jignesc reciproc, ocazie cu care i-a propus să se întâlnească și cu copiii și să discute însă nu s-a mai materializat nici o întâlnire pentru că reclamanta nu a fost de acord. A mai învederat că, după divorț, părțile nu au mai putut comunica, reclamanta nu a respectat programul de vizitare al fetiței de către tată, care a văzut-o decât de 3 ori în 7 luni, în primele două săptămâni de după divorț ,doar câte 20 min, în domiciliul ei, și apoi în luna mai, când a fost și ea de față, dar nora nu a văzut-o întrucât a rămas în mașină, mașina fiind parcată lângă curtea vecinului ei. A mai precizat că fiul ei, în timpul discuției ,a stat aplecat ,la nivelul copilului, în fața porții, iar în momentul în care reclamanta i-a trântit poarta dintr-un instinct de autoapărare a întins mâinile, însă nu a opus efectiv rezistență, ci doar s-a sprijinit de poartă. A mai adăugat că fetița nu a vrut să vină, iar pârâtul a fost foarte supărat, însă nu a arătat acest lucru în nici un fel, dar s-a ridicat peste gardul vecinului și a strigat la ea spunându-i că o iubește, aspecte pe care le-a văzut de la aprox. 4-5 m. A mai învederat că în prezent arma este în imobilul ei, într-o cutie metalică încuiată, că pârâtul a plecat cu arma la el, pentru că o purta asupra lui și ea a fost
achiziționată la sugestia mamei reclamantei ,întrucât la firmă se gestionau valori bănești.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarea situație de fapt: în urma relației de căsătorie dintre reclamantă și pârât a rezultat minora A. M.,născută la data de 18.11.2011. Prin sentința civilă nr. 761 din 6.03.2015 ,pronunțată de Judecătoria Călărași, aflată în prezent în apel, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, stabilindu-se ca autoritatea părintească cu privire la minoră să se exercite în comun,iar locuința minorei să fie la reclamantă,pârâtul având drept de vizitare a ei, conform programului stabilit în cuprinsul acesteia.
Prin prezenta acțiune,așa cum a fost restrânsă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului de a păstra față de ea, dar și față de reședința și locul ei de muncă, situate în Călărași, M. Agneza – Complex Farfuria și M. Agneza 2-.. 3 ,o distanță minimă de 20 m, interzicerea oricărui contact cu ea,precum și obligarea lui de a preda poliției arma deținută,motivat de faptul că acesta ar urmări-o în trafic și ar fi fost și violent.
Pârâtul a arătat că nu sunt reale susținerile reclamantei și că nu și-a amenințat niciodată sub nici o formă fosta soție .
Deși reclamanta a încercat să-și dovedească afirmațiile, totuși probatoriul administrat în cauză nu a fost suficient pentru a se putea stabili cu certitudine, dincolo de orice dubiu, că pârâtul ar prezenta vreun pericol pentru viața și integritatea acestuia.
Conform art. 23 din Leg. 217/2003 R persoana a cărei viață ,integritate fizică sau psihică este pusă în pericol,printr-un act de violență, din partea unui membru al familiei poate solicita în scopul înlăturării stării de pericol emiterea unui ordin de protecție.
În speță,toți martorii audiați au învederat că nu au cunoștință ca pârâtul să fi exercitat vreodată violențe fizice sau psihice împotriva reclamantei, nici în timpul căsătoriei ,nici după desfacerea acesteia. Reclamanta a afirmat că ar fi fost urmărită în trafic ,în câteva rânduri, de pârât, o dată fiind chiar nevoită să intre în bordură pentru a-l evita, însă nu a putut proba aceste aspecte, pe care martorii audiați la cererea sa, le cunoșteau doar de la ea și pe care pârâtul le-a negat.
Nici înregistrările pe suport CD depuse la dosar de aceasta nu sunt relevante întrucât imaginile din fața magazinului Agneza, surprinse de camerele de luat vederi, nu permit identificarea mașinii ,despre care reclamanta afirmă că i-ar aparține fostului ei socru și care ar fi urmărit-o și nici nu se poate vedea persoana care o conduce, ci doar că o mașină a oprit pe . administrația financiară,iar după un timp a plecat.
Instanța nu a reținut nici declarația martorei V.,care afirmă că, din interiorul magazinului, de la casa de marcat unde se afla, ar fi văzut afară,unde era întuneric, la o distanță de aprox. 100 m., că mașina i-ar aparține pârâtului și că acesta s-ar fi aflat în ea,apreciind că aceste susțineri sunt nereale și făcute cu unicul scop de a întări afirmațiile reclamantei.
Nici imaginile de la locuința reclamantei nu dovedesc că pârâtul ar fi fost violent față de aceasta,fiind însă vizibil că discuția purtată,în prezența copilului,nu a fost de natură să le sperie pe nici una dintre ele,câtă vreme nu au făcut nici un gest de a fugi în interiorul curții .Se observă la un moment dat că reclamanta întâmpină o oarecare greutate în a închide poarta,fiind posibil ca pârâtul să fi opus rezistență de cealaltă parte, însă faptul că reușește să o închidă denotă că nu a existat o intenție fățișă a acestuia de a o împiedica să o închidă, pentru că în caz contrar nu ar fi reușit ,el având în mod evident mai multă forță.În plus, martora audiată la cererea lui, ce a văzut incidentul de la aprox. 4-5 m, a precizat că el a stat tot timpul jos ,la nivelul copilului, cu care a discutat și că în momentul în care reclamanta a dat să închidă poarta, văzând că vine spre el, a ridicat mâinile într-un gest reflex de a o menține deschisă, după care i-a strigat fetiței, de la gardul vecinului că o iubește.
Nici celelalte afirmații ale reclamantei legate de faptul că ar mai fi fost urmărită în trafic în câteva rânduri de pârât, nu au putut fi dovedite ,iar faptul că acesta deține o armă,în mod legal sau că ar avea prieteni despre care se afirmă din zvon public,că ar fi interlopi, nu sunt suficiente argumente pentru instituirea unui ordin de protecție, câtă vreme nu s-a demonstrat în ce măsură pârâtul reprezintă vreo amenințare pentru fosta sa soție, în lipsa dovezilor din care să rezulte acte de violență fizică sau verbală. Este cert că pe fondul tensiunilor create de despărțirea părților, relațiile dintre acestea nu sunt bune momentan,că au mai existat dispute între cei doi,de genul celei petrecute la locuința reclamantei ,sau în holul instanței ,însă acestea nu sunt relevante sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru admiterea acțiunii conform art. 23 din leg. 217/2003 R.
Pentru aceste motive, instanța văzând dispozițiile legale mai sus arătate, urmează a respinge acțiunea, așa cum a fost restrânsă.
Onorariu apărător din oficiu în sumă de 300 lei, urmează a fi avansat către BA Călărași ( av. G. M. ) din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea așa cum a fost restrânsă, formulată de reclamanta M. V. C., CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor la Cabinet av. S. C. I., cu sediul în Călărași,., .. B, . împotriva pârâtului M. I. V. , CNP_, domiciliat în Călărași,. 48, ., jud. Călărași.
Onorariu apărător din oficiu în sumă de 300 lei, va fi avansat către BA Călărași ( av. G. M. ) din fondurile Ministerului de Justiție .
Cu recurs în 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința, azi 16.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. D. ELENADINESCU M.
Red. ED/Dact.DM
4 ex./17.06.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1857/2015.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
