Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 1432/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1432/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 1432/2015
Acesta nu este document finalizată
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1432
Ședința publică din data de 13.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - O. V.
GREFIER - V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de creditoarea S.C. N. 91 S.R.L. în contradictoriu cu debitorul Î.I R. D., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat din partea creditoarei av. S. C. și dl. N. V., iar din partea debitoarei adm. R. D. .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se prezența la dosar a cererii pentru lipsă apărare formulată de av. D. L. apărătorul debitoarei, după care;
Instanța acordă cuvântul pe cererea pentru lipsă apărare formulată de av. D. L. apărătorul debitoarei .
Av. S. C. pentru creditoare, având cuvântul, solicită respingerea cererii pentru lipsă apărare formulată de av. D. L. apărătorul debitoarei, întrucât la termenul anterior acesta nu a avut obiecțiuni în ceea ce privește stabilirea acestui termen.
Reprezentantul legal al debitoarei, lasă la aprecierea instanței.
Instanța respinge ca neîntemeiată, cererea de amânare pentru lipsă apărare formulată de av. D. L. – apărătorul debitoarei întrucât nu este probată față de disp. art. 222 C.p.c., existența unei situații excepționale și a unui motiv temeinic.
La interpelarea instanței, reprezentantul legal al debitoarei recunoaște semnăturile și ștampila aplicate pe facturile fiscale existente la dosar și precizează că în perioada 2012 – 2014 a achitat creditoarei suma de 4 miliarde lei, dar constatând că mai este dator, la verificările efectuate în contabilitate a constat că între facturi și avize există diferențe, în sensul că nu corespund cantitățile livrate, dar nici prețul acestora. Mai arată că a primit marfa fără facturi și uneori și fără avize.
Reprezentantul legal al creditoarei – dl. N. V. precizează că a comunicat debitoarei situații cu soldurile anuale și cu mărfurile ridicate, dar aceasta nu a avut obiecțiuni, fiindu-i comunicate acesteia prin poștă.
Av. S. C. și reprezentantul debitoarei, având cuvântul, precizează că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat.
Instanța constatând probele administrate, că nu mai sunt cereri de formulat sau incidente de soluționat, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile deschise asupra fondului și acordă cuvântul pentru susținerea cererilor și apărărilor formulate în proces.
Av. S. C. pentru creditoare, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul ca debitoarea să fie obligată să-i achite debitul datorat în baza contractelor încheiate între părți și a facturilor fiscale însușite de debitoare prin semnătură și ștampilă. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul legal al debitoarei, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă, având în vedere diferențele existente între facturi și avize, respectiv între cantitățile livrate și prețul acestora.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.03.2015 sub nr._, creditoarea S.C. N. "91 SRL, cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași, înregistrată la O.R.C. Călărași sub numărul J_, având CUI RO_, a chemat în judecată pe debitorii Întreprinderea Individuală R. D., cu sediul în comuna D., ., având CUI RO_ și R. D., CNP_, domiciliat în comuna D., ., solicitând emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitorii să fie obligați să-i achite suma de 134.765 lei reprezentând contravaloare debit datorat în baza relației comerciale dintre părți derulată în baza contractelor nr. 342/05.09.2012 și nr. 516/16.09.2013, a penalităților contractuale pentru fiecare sumă solicitată de la data scadenței la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că a avut o relație comercială stabilită în baza contractelor încheiate cu debitorii, sub nr. 342/05.09.2012 și nr. 516/16.09.2013, în baza cărora a livrat mai multe produse conform facturilor fiscale emise și menționate în tabelul referitor la situația penalităților.
Creditoarea mai arată că suma a fost recunoscută de către pârâți și cu ocazia concilierii încheiată la data de 04.03.2015, când aceștia s-au angajat să o achite, garantând achitarea obligației contractuale asumate.
Mai arată creditoarea că debitul constă în produse pe care le comercializează, respectiv
semințe, îngrășăminte, tratamente, etc., așa cum sunt menționate în facturile fiscale menționate în tabelul realizat pentru stabilirea calculului penalităților, cu mențiunea că pentru o parte din facturile fiscale penalitățile contractuale sunt în cuantum de 0,2%/zi întârziere, potrivit clauzelor contractuale, conform art. 9.2. din contractul nr. 342/05.0.9.2012, iar pentru facturile fiscale emise în baza contractului nr. 516/16.09.2013 penalitățile sunt în cuantum de 0,4%, potrivit art. 6.1. din contract.
Menționează că suma datorată în cuantum de 152.833 lei cuprinde și trei facturi fiscale care, deși livrate, sunt scadente în cursul lunii iulie 2015, motiv pentru care acestea nu au fost introduse în cauză.
Referitor la cuantumul penalităților conform tabelului, creditoarea arată că acesta este efectuat până la data de 31.03.2015, urmând a se dispună și achitarea în continuare a acestor penalități până la data achitării efective a debitului, pentru fiecare sumă solicitată și cuprinsă de la data scadentei la data plății efective.
În conformitate cu prevederile art. 1014 C.pr.civ, creditoarea arată că a comunicat somația, prin care le-a pus în vedere debitorilor, ca în termen de 15 zile de la data primirii acestora, să procedeze la achitarea sumei în cauză, dar aceștia nu au achitat suma datorată până în prezent, deși a făcut și alte demersuri în acest sens.
În privința competenței, după valoarea obiectului cererii introductive, creditoarea arată că a avut în vedere dispozițiile art. 98 alin. 2 C.p.c., în raport de care, pentru stabilirea valorii obiectului cererii, nu se vor avea în vedere accesoriile, dobânzile, etc.
In drept: 1013-1024 C.pr.civ.
În susținerea acțiunii, creditoarea a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a atașat în copie certificată contractele nr. 342/05.09.2012 și nr. 516/16.09.2013, facturile fiscale, notă de prezentare și calculul penalităților contractuale, somații cu confirmare de primire (filele 9 - 33).
Debitorii au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii creditoarei ca fiind nefondată. Pe cale de excepție au invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Călărași de a soluționa prezenta cauză, întrucât suma solicitată și cuantificată prin documentele depuse la dosar de către creditoare depășește valoarea prag de 200.000 lei stabilită de art. 94 alin. 1 lit. i din Codul de Procedură Civilă, sumă ce rezultă din adresa nr. 161 din data de 26.08.2014 emisă de către ., astfel competența în soluționarea prezentei cauze revine Tribunalului Călărași, deși suma pentru care se solicită emiterea ordonanței de plată este în cuantum de 414.372 lei așa cum rezultă din Certificatul de Informare nr. 1 din data de 04.03.2015 emis de către Biroul de Mediator S. S. - R., anexat la dosar.
Se mai invocă și excepția lipsei calității procesuale pasive a domnului R. D. motivat de faptul că cele două contracte comerciale au fost semnate și însușite de către Întreprinderea Individuală R. D. și nu de către persoana fizică R. D.. Astfel, prin introducerea în prezenta cauză a domnului R. D., în calitate de parte procesuală pasivă, se încearcă o majorare a patrimoniului întreprinderii Individuale R. D. prin suplimentarea patrimoniului de afecțiune așa cum este stabilit de art. 2 lit. j din OUG 44/2008 cu patrimoniul personal, R. D. neavând nici o calitate în cele două contracte comerciale.
Se invocă și excepția prematurității introducerii prezentei cererii prin nerespectarea dispozițiilor art. 1.014 din Codul de Procedură Civilă, creditoarea nerespectând pe de o parte obligația emiterii unei somații prin care să li să pună în vederea obligația de a achita în termen de 15 zile suma ce o consideră a fi datorată, iar pe de altă parte această cerere este introdusă înainte de împlinirea termenului de 15 zile privind dreptul nostru de a ne conforma plății presupusului debit. Cererea privind emiterea unei ordonanțe de plată a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 11.03.2015.
Pe fondul cauzei, arată că între facturile emise de către creditoare și avizele de însoțire a mărfii există mari deosebiri, în sensul că aceste facturi au fost emise anterior avizelor de însoțire a mărfii și nu corespund cantităților de produse livrate și nici ca preț. Mai mult de atât, au fost emise facturi dar nu există avize de livrare a mărfii achiziționate, fapt pentru care a solicitat creditoarei printr-o adresă să-i comunice atât o parte din facturile invocate în cererea de chemare în judecată, cât și avizele de livrare a mărfii, deși pe anumite facturi, exemplare anexate la întâmpinare, există modificări ce se disting clar, fiind adăugate față de forma inițială, dar și alte produse pe care nu le-a solicita a fi achiziționate și care nu au fost niciodată livrate, fapt pentru care a formulat plângere penală.
În susținerea întâmpinării au fost depuse în copie certificată următoarele înscrisuri (filele 43 – 62):
- factura nr. 1353 din data de 03.06.2013 este în sumă de 29.707 lei iar din avizele de
însoțire a mărfii nr. 797 din 14.05.2013 și nr. 599 din data de 05.04.2013 rezultă o cu totul altă sumă de plată și anume 1.919 lei.
- factura nr. 1356 din data de 04.06.2013 are specificată suma de 73.340 lei dat din avizele de livrare a produselor nr. 832 din data de 21.05.2013, nr. 815 din data de 16.06.2013, nr. 786 din data de 13.05.2013 si 863 din data de 29.05.2013 însumate ajung la suma de 16.995,80 lei, existând o diferență de preț de 56.344,20 lei.
- factura nr. 1360 din data de 05.06.2013 are specificată suma de 58.809 lei iar din avizul de însoțire a mărfii nr. 688 din data de 22.04.2013 este menționată suma de 16.740 lei, existând o diferență de preț de 42.069 lei.
- factura nr. 1409 din data de 17.09.2013 sunt menționate o . 3 produse în sumă totală de 13.100 lei iar în avizul de însoțire a mărfii nr. 704 din data de 16.08.2013 se regăsesc alte produse, fiind specificat un produs ce nu apare în aviz dar este facturat.
- factura nr. 1512 din data de 06.11.2013 sunt menționate o . produse în valoare
totală de 58.931 lei iar din avizele de însoțire a mărfii nr. 983 din data de 16.09.2013 si 700 lei din data de 14.08.2013, anterioare facturii se regăsesc produse ce nu ne-au fost livrate dar au fost facturate.
Față de aceste aspecte, apreciază că sumele nu sunt nici certe și nici exigibile deoarece există un dubiu asupra corectitudinii facturilor a căror valoare creditoarea o solicită a fi achitată și totodată nu există nici un termen scadent pentru a se efectua plata acestora, pe unele facturi fiind menționat vag un termen cuprins între două - trei luni sau la recoltat.
În drept, art. 205 - 208 din Codul de Procedură Civilă.
La primul termen de judecată din data de 15.04.2015, instanța a respins excepția de necompetență materială a Judecătoriei Călărași, invocată de pârâți prin întâmpinare, întrucât din înscrisurile existente la dosar rezultă că sumă pretinsă este cea exigibilă, respectiv suma de 134.765 lei, față de motivele invocate califică excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, ca fiind excepția inadmisibilității acțiunii și o respinge având în vedere somație existentă la dosarul cauzei din data de 06.08.2014, coroborat cu susținerile pârâtului și față de disp. art.22, 23 și 26 din O.U.G. nr.44/2008 conform cărora I.I. R. D. este comerciantul persoană fizică R. D., că în cauză contractul și facturile sunt emise de I..I R. D., dar și că I.I. răspunde cu patrimoniul de afectațiune atunci când acesta este constituit și în continuare cu propriul patrimoniul, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului R. D. și a dispus scoaterea acestuia din cauză.
La termenul din data de 15.04.2015, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a debitorului R. D. (fila 67).
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Ca urmare a admiterii la termenul din data de 15.04.2015 a excepției lipsei calității procesual pasive a debitorului R. D., instanța va respinge cererea creditoarea S.C. N. "91 SRL, formulată în contradictoriu cu debitorul R. D., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Între părți s-au încheiat contractele nr. 342/05.09.2012 și nr. 516/16.09.2013, având ca obiect vânzarea – cumpărarea unor produse agricole (filele 13- 16).
Contractele sunt însușite de către debitoare prin semnătură și ștampilă.
În baza contractului între părți s-au derulat relații comerciale concretizate în emiterea de facturi fiscale.
Facturile fiscale sunt însușite de către debitoare prin semnătură și/sau ștampilă (filele 17 – 26) și înregistrate în contabilitate, aspect necontestat de către debitor (ședința publică din data de 13.05.2015).
Din înscrisurile contabile de la filele 86 – 87 coroborat cu susținerile debitorului (în ședința publică din data de 13.05.2015) rezultă că acesta a efectuat plata parțială a facturilor emise de către creditoare.
Potrivit art. 1013 C.p.c procedura ordonanței de plată se desfășoară la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, care rezultă dintr-un contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau alt înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Astfel, în primul rând creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, fără a prezenta relevanță, în principiu, izvorul acestei obligații, fiind însă necesar ca această obligație să fie asumată prin contract constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege.
În al doilea rând, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, respectiv existența ei să fie neîndoielnică, să rezulte din chiar înscrisul constatator al creanței, conform art.662 alin.2 C.pr.civ., cuantumul acesteia să fie determinat prin înscrisul care o constată sau, cel puțin, să fie determinabil prin înscrisul respectiv sau prin alte înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau, după caz, sunt opozabile debitorului, conform art.662 alin.3 C.pr.civ., iar obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată potrivit art.662 alin.4 C.p.c..
Din coroborarea contractelor nr. 342/05.09.2012 și nr. 516/16.09.2013 și a facturilor fiscale depuse la dosarul cauzei la filele 17 - 21 însușite expres de debitoare prin semnătură și/sau ștampilă rezultă că, creditoarea și-a respectat obligațiile asumate, lucru care nu se poate afirma și despre debitoare.
Este adevărat că dispozițiile legale dă posibilitatea instanței să respingă o cerere de emitere a unei ordonanțe de plată dacă se contestă creanța, însă susținerile debitoarei sunt fără susținere juridică și faptică.
De altfel, apărările debitoarei sunt contradictorii, deoarece pe de o parte recunoaște că a semnat facturile fiscale, le-a înregistrat în contabilitate (beneficiind și de deducere de TVA) dar pe de altă parte afirmă că ulterior, după ce a făcut plăți parțiale a realizat că de fapt nu i s-a livrat cantitatea de marfă facturată, aducând în susținere doar câteva avize de însoțire a mărfii, care nu coincid cu facturile fiscale.
Dar nu există nicio dispoziție legală care să oblige ca marfa să fie însoțită de aviz de însoțire și factură fiscală, putând fi însoțită doar de factură fiscală. Evident în cazul în care nu există factură fiscală marfa este însoțită de aviz de însoțire, dar livrările efectuate pe bază de aviz de însoțire pot fi cumulate pe o singură factură (Legea nr.82/1991).
Totodată, instanța observă că excepția de neexecutare a contractului nu a fost invocată de către debitoare, pe parcursul derulării contractului, anterior chemării în judecată, ci doar după ce a fost chemat în judecată.
În plus, potrivit art.277 alin.2 C.p.c. cu denumirea generică înscrisurile întocmite de către profesioniști, înscrisurile nesemnate dar utilizate în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său.
În consecință, debitoarea datorează creditoarei contravaloarea serviciilor prestate și neachitate, lucru recunoscut și însușit prin aplicarea semnăturii și/sau ștampilei pe contractele nr. 342/05.09.2012 și nr. 516/16.09.2013 și facturile fiscale depuse la dosarul cauzei (achitate parțial sau neachitate), aspect ce dă caracter de certitudine creanței reprezentând contravaloarea debitului principal în cuantum de 134 765 lei.
Totodată creanța este lichidă, în înțelesul dispozițiilor legale anterior enunțate, valoarea ei fiind determinată prin însuși actul de creanță reprezentat de către facturile fiscale.
În ceea ce privește exigibilitatea, instanța constată față de data scadenței înscrisă pe facturi, că aceasta este împlinită.
Așadar, deși procedura sumară și urgentă a ordonanței de plată presupune în principiu o creanță necontestată, simpla contestarea formală ca în speță nu este suficientă deoarece aceasta ar însemna că procedura ordonanței de plată să devină întotdeauna ineficientă, orice debitor putând face ineficace procedura de recuperare a sumelor datorate prin simpla negare a celor solicitate.
Pentru motivele expuse, instanța constată că, în conformitate cu art. 249 C.p.c., creditoarea a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile pe care o are împotriva debitoarei în cuantum de 134 765 și în condițiile impuse de art. 1013 C.p.c..
În conformitate cu art.1021 alin.3 C.p.c., instanța va stabili un termen de plată de 15 zile pentru creanța datorată.
În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu, cel al obligării debitoarei la plata de penalități de întârziere,instanța reține următoarele:
Clauza penală este stabilită convențional în contractul nr. 516/16.09.2013, care prevede la pct.6.1 că pentru întârzierea plății după termenul scadent, furnizorul poate solicita beneficiarului să plătească suma de 0,4% pentru fiecare zi calendaristică de întârziere.
În cauză, creditoarea nu a prezentat modul de calcul al penalitățile de întârziere, respectiv, numărul de zile calendaristice de întârziere pentru fiecare factură, cu atât mai mult cu cât în speță sunt efectuate plăți parțiale, cu toate că sarcina probei îi revenea conform art.249 C.p.c..
În consecință, instanța va respinge acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.
Pentru considerentele expuse, instanța, va admite în parte cererea creditoarei S.C. N. "91 SRL, formulată în contradictoriu cu debitoarea Î.I. R. D. și va soma debitoarea să achite creditoarei în termen de 15 zile suma de 134 765 lei reprezentând debit neachitat exigibil .
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 1031 alin.1 C.p.c. coroborat cu art.453 C.p.c, partea care pierde procesul, urmează a fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată iar cealaltă parte să formuleze cerere în acest sens.
În consecință, instanța va obliga pe debitor la plata cheltuielilor de judecată aferente cererii, în cuantum de 200 lei constând în taxa judiciară de timbru (fila 3).
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea creditoarea S.C. N. "91 SRL, formulată în contradictoriu cu debitorul R. D., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Admite în parte cererea creditoarei S.C. N. "91 SRL, cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași, formulată în contradictoriu cu debitorul Î.I. R. D., cu sediul în com. D., ..
Somează debitorul să achite creditoarei în termen de 15 zile, suma de 134 765 lei reprezentând debit neachitat exigibil.
Respinge solicitarea de obligare la plata penalităților contractuale de întârziere, ca neîntemeiată.
Obligă debitorul Î.I. R. D. la plata către creditoare a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare, în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel, se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
ORPIȘAN V. V. G.
Red.O.V.
Dact.V.G.
Ex.4/ 08 .06.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Succesiune. Sentința nr. 1794/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
