Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 2727/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2727/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 2727/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2727/2015
Ședința publică din data de 25 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea . DE SMDA INSOLVENCY SPRL PRIN DNA C. S. și pe debitoarea R. A., ca obiect ordonanță de plată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2015 fiind consemnate în încheierea pronunțată la data menționată, ce face parte integrantă din prezenta sentință când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.09.2015, când în urma deliberării a pronunțat următoarea soluție:
I NS T A N Ț A
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.07.2015, sub nr._, societatea creditoare S.C. U. S.A. a solicitat instanței să dispună obligarea debitoarei R. A. la plata sumei de 767,1 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 27.06.2011 – 31.05.2014, la plata sumei de 604,32 lei reprezentând penalități de întârziere și la plata, în continuare, a penalităților de întârziere de la data de 18.06.2015 până la data achitării debitului principal.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat, în esență, că a încheiat cu debitoarea contractul de prestări de servicii nr._/30.07.2009, debitoarea nerespectându-și obligația contractuală de a achita contravaloarea facturilor menționate anterior, facturi emise în baza contractului indicat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013 și urm. C.proc.civ.
În susținerea cererii formulate, creditoarea a depus, în copie, contractul de prestări de servicii nr._/30.07.2009, facturile fiscale emise în perioada 27.06.2011 – 31.05.2014 și alte înscrisuri.
În temeiul art. 77 din Legea 85/2006, cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Debitoarea nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
La termenul de judecată din data de 18.09.2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive cu privire la factura fiscală emisă la data de 27.06.2011 și a reținut cauza în pronunțare, atât în vederea soluționării excepției prescripției extinctive, cât și în vederea soluționării fondului cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepției prescripției extinctive și, în subsidiar, cu privire la fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul privitor la prescripția extinctivă nr. 167/1958, aplicabil în prezenta cauză în baza disp. art. 201 din Legea 71/2011, termenul de prescripție extinctivă este de 3 ani.
Art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 prevede că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Prin raportare la data de scadență a facturii fiscale emise la data de 27.06.2011, la data la care a fost emisă somația prev. de art. 1014 alin. 1 C.proc.civ. și la dispozițiile legale menționate anterior, instanța va admite excepția prescripției extinctive cu privire la facturile indicate și va respinge cererea de chemare în judecată formulată de creditoare cu privire la facturile fiscale menționate ca prescrisă.
În ceea ce privește fondul cauzei deduse judecății, instanța constată că între părți s-a încheiat contractul de prestări de servicii nr._/30.07.2009, având ca obiect prestarea activităților și serviciilor de salubritate de către societatea creditoare.
În temeiul art. 6 alin. 2 din contractul încheiat, debitoarea și-a asumat obligația de a achita contravaloarea facturilor emise de societatea reclamantă, implicit inclusiv contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 04.10.2011 – 31.05.2014.
În baza contractului menționat societatea creditoare a emis facturile fiscale anexate cererii de chemare în judecată.
În drept, procedura ordonanței de plată este reglementată de dispozițiile art. 1014 – 1025 C.proc.civ, aceasta aplicându-se creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Societatea creditoare susține că debitoarea nu și-a respectat obligația de plată a contravalorii facturilor emise, sens în care a somat-o pe aceasta să plătească suma datorată, în conformitate cu dispozițiile art. 1015 C.proc.civ.
Instanța constată că obligația de plată a contravalorii facturilor emise rezultă dintr-un contract civil, respectiv contractul nr._/30.07.2009, asumat de ambele părți prin semnare.
Potrivit art. 662 alin. (2) – (4) C.proc.civ, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul său este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui și este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În temeiul disp. art. 1019 alin. 3 C. proc. civ., având în vedere că debitoarea nu a formulat întâmpinare, instanța apreciază această atitudine procesuală ca fiind o recunoaștere a pretențiilor societății creditoare.
Întrucât prin semnarea contractului debitoarea și-a asumat obligația de a achita contravaloarea facturilor fiscale emise de societatea creditoare, contravaloarea acestora putând fi determinată prin raportare la dispozițiile contractuale incidente, respectiv dispozițiile art. 8 din contractul încheiat de părți, văzând dispozițiile legale menționate anterior și atitudinea procesuală a debitoarei, instanța consideră că suma solicitată de societatea creditoare reprezintă o creanță certă și lichidă.
Din interpretarea dispozițiilor art. 10 alin. 1 din contractul încheiat și din cuprinsul facturilor fiscale menționate rezultă că debitoarea avea obligația de a achita valoarea acestora în termen de cel mult 15 zile de la data emiterii facturii.
Astfel, în raport de data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată și de datele de scadență ale facturilor fiscale, instanța consideră că suma pretinsă de societatea creditoare reprezintă o creanță exigibilă.
Prin urmare, instanța apreciază că toate condițiile impuse de art. 1014 C.proc.civ sunt îndeplinite.
Totodată, întrucât debitoarea nu a achitat în termenul de scadență contravaloarea facturilor, în raport de dispozițiile art. 10 alin. 2 din contractul încheiat de părți, instanța consideră că societatea creditoare a solicitat, în mod întemeiat, obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere.
În ceea ce privește cuantumul penalităților de întârziere, instanța nu va putea avea în vedere cuantumul precizat de creditoare, respectiv 0,1%/pe zi de întârziere, întrucât nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare a fost modificat de mai multe ori de la data încheierii contractului nr._/30.07.2009.
În consecință, instanța va admite, în parte, cererea de chemare în judecată și o va obliga pe debitoare la plata către creditoare a sumei de 739,92 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 04.10.2011 – 31.05.2014 și la plata penalităților de întârziere în cuantum egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare, ce se vor calcula începând cu prima zi de după data de scadență a fiecărei facturi până la data achitării debitului principal, fără ca valoarea totală a penalităților să poată depăși cuantumul debitului, în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției extinctive cu privire la factura emisă la data de 27.06.2011.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de creditoare cu privire la factura menționată ca prescrisă.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea S.C. U. S.A., cu sediul în municipiul București, ., sector 6 în contradictoriu cu debitoarea R. A., cu domiciliul în municipiul Călărași, ., .. C, ..
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 739,92 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada 04.10.2011 – 31.05.2014 și la plata penalităților de întârziere în cuantum egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare, ce se vor calcula începând cu prima zi de după data de scadență a fiecărei facturi până la data achitării debitului principal, fără ca valoarea totală a penalităților să poată depăși cuantumul debitului, în termen de 20 de zile de la comunicare.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, cererea în anulare se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R.-M. N. L. B.
Red. R.M.N.
Thred. B.L.
Ex.4/07.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2937/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1739/2015.... → |
|---|
