Plângere contravenţională. Sentința nr. 1836/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1836/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 1991/202/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1836/2015
Ședința publică de la 17 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE –N. L. P.
GREFIER-Ș. J.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul N. C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Călărași împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 08.03.2015.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.06.2015, fiind consemnate în încheierea de la acel termen care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 17.06.2015, când
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.03.2015 sub nr._, petentul N. C. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 08.03.2015.
În motivarea plângerii, petentul a invocat ca motive de nulitate a procesului-verbal faptul că a fost oprit pe raza județului Ialomița de către un agent de poliție din cadrul I. Călărași și faptul că temeiul de drept în baza căruia a fost sancționat nu a fost individualizat corespunzător în procesul-verbal.
Petentul a susținut și faptul că situația de fapt este neclară întrucât s-a menționat ca loc al săvârșirii contravenției localitatea C. B., dar în procesul-verbal s-a reținut că fapta a fost săvârșită în afara localității.
A mai arătat petentul că a considerat că drumul pe care se deplasa la momentul săvârșirii contravenției este un drum european, întrucât până la momentul la care a fost oprit nu a întâlnit nicio semnalizare a categoriei de drum.
În susținerea considerentelor formulate în plângere, petentul a atașat acesteia, în copie, procesul-verbal . nr._.
La solicitarea instanței cererea a fost legal timbrată (f.20).
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a descris fapta constatată și procedura de constatare a contravenției. A mai arătat că procesul-verbal întrunește cerințele de formă prevăzute de art. 16 din OG 2/2001 și 180-181 din HG 1391/2002, iar proba video cuprinde toate datele înregistrate de aparatul radar necesare constatării contravenției. De asemenea, intimatul a descris procedura de constatare a faptei și textele legale în baza cărora a fost sancționat petentul și a arătat că faptele descrise au fost constatate conform legii.
Cu privire la individualizarea sancțiunii, intimatul a arătat că agentul constatator a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege și că nu se justifică aplicarea avertismentului în raport de circumstanțele faptei.
A mai arătat că depășirea limitei legale de viteză reprezintă una dintre principalele cauze de producere a accidentelor de circulație
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205 Cod procedură civilă.
La întâmpinarea formulată, intimatul a atașat istoricul abaterilor petentului de la regimul circulației rutiere, graficul de patrulare, buletinul de verificare metrologică, atestatul operatorului radar și înregistrarea video a faptei.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
În temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ, considerând că pot duce la dezlegarea pricinii, instanța a admis și administrat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba cu înregistrarea video efectuată de camera atașată echipamentului radar, iar pentru petent, proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 08.03.2015, s-a constatat săvârșirea de către petentul N. C., a contravenției constând în încălcarea prev. de art. 50 alin. 1 din HG 1391/2006, faptă sancționată de art. 99 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. a din O.U.G. 195/2002 constând în faptul că la data de 08.03.2015, ora 16.04, a condus autoturismul marca OPEL cu nr. de înmatriculare_ pe DN2, km 98, în zona localității C. B., fiind înregistrat cu viteza de 107 km/h în afara localității.
În procesul-verbal s-a menționat că viteza a fost măsurată cu aparatul radar . montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI34762.
Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentului sancțiunea principală constând în 2 puncte amendă contravențională în sumă de 195 lei și sancțiunea complementară constând în 2 puncte de penalizare.
Petentul a semnat procesul-verbal de constatare a contravenției în care s-au consemnat obiecțiunile acestuia în sensul că nu a avut viteza menționată.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator, este confirmată de copia aflată la dosarul cauzei de pe înregistrarea video efectuată cu mijloacele tehnice instalate pe autospeciala de poliție rutieră.
Pe înregistrare, la secunda 22 se observă un autoturism marca OPEL care se deplasează pe DN21, în zona intersecției cu drumul de acces la localitatea C. B., cu viteza de 107 km/h. Lăsând înregistrarea video să ruleze se observă că autoturismul marca OPEL are numărul de înmatriculare_ .
Din înregistrarea video rezultă faptul că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ circula într-o zonă în care nu se aflau imobile de locuit.
Conform înscrisurilor depuse la dosar de intimat, aparatul radar ., montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_ cu care a fost constatată fapta avea verificare metrologică valabilă.
Petentul nu a contestat faptul că la momentul constatării contravenției se afla la volanul autoturismului indicat.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 249 C.pr.civ. Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale.
Verificând din oficiu și pe baza criticilor petentului procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași la data de 15.01.2015 sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001, art. 109 din OG 195/2002 și art. 180-181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG 1391/2006.
Chiar dacă este corectă susținerea petentului privind faptul că în actul de constatare nu a fost indicată litera de la art. 50 alin. 1 din OUG 195/2002 care stabilește expres obligația încălcată, prin precizarea categoriei drumului (DN21 – drum național) și a tipului de autovehicul (autoturism), este ușor de identificat faptul că referirea din procesul-verbal s-a făcut la textul de la litera a și la viteza maximă de 90 km/h, valabilă pe orice categorie de drum în afara localităților (cu excepțiile prevăzute de lege). În condițiile în care această omisiune nu se poate încadra în dispozițiile art. 17 din OG 2/2001 (lipsa completă a mențiunii privind actul normativ care sancționează contravenția), iar lipsa unui element de la art. 16 din OG 2/2001 neprevăzut de art. 17 din același act normativ ar putea atrage anularea actului doar în condițiile existenței unei vătămări concretizată în imposibilitatea instanței de a identifica și analiza faptele contravenționale imputate, instanța constată că în cauză nu s-a produs nicio vătămare prin omisiunea agentului constatator care să fie de natură a atrage anularea procesului-verbal.
Cu privire la criticile privind locul săvârșirii contravenției și eventuala necompetență a agentului constatator de a sancționa această contravenție, instanța constată că petentul nu a indicat nici un text legal care să limiteze competența teritorială a organelor de poliție de a constata și sancționa contravenții. Ca atare, având în vedere că potrivit graficului de patrulare (f.30), agentul constatator se afla în timpul serviciului, iar conform disp. art. 109 alin. 1 din OUG 195/2002, avea competența de a constata contravenții la regimul rutier, se constată că critica petentului este neîntemeiată. Dincolo de aceste aspecte de legalitate, instanța reține că fapta a fost săvârșită pe DN21, în zona localității C. B. care se află pe raza administrativ-teritorială a județului Călărași, iar nu în județul Ialomița. Ca atare, critica petentului este și nefondată.
Analizând sancțiunile aplicate instanța constată că atât sancțiunea principală, cât și cea complementară corespund cu descrierea faptei și cu textele legale reținute de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal.
În consecință, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost legal întocmit.
Analizând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, pe baza probatoriului administrat în cauză, instanța constată că intimatul a dovedit prin mijloacele de probă prevăzute de lege faptul că petentul a circulat cu viteza de 107 km/h în localitate, viteza fiind măsurată prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, astfel încât situația de fapt reținută prin procesul-verbal de agentul constatator corespunde realității.
Examinând prin prisma acestei constatări susținerile petentului privind faptul că a considerat că circulă pe un drum european, instanța reține următoarele aspecte:
Conform dispozițiilor art. 50 alin. 1 lit. a din OUG 195/2002, vitezele maxime de deplasare în afara localității pentru autoturisme sunt:
- 130 km/h pe autostrăzi;
- 100 km/h pe drumuri expres sau drumuri europene;
- 90 km/h pe celelalte categorii de drumuri.
Din modalitatea de reglementare se constată că legiuitorul a instituit o regulă (90 km/h) și două excepții (130 km/h și 100 km/h). Ca atare, conducătorul auto nu poate să susțină că nesemnalizarea drumului i-ar da dreptul să considere că acesta s-ar încadra în categoria drumurilor europene, ci trebuie să pornească de la premiza că, în lipsa oricărei semnalizări, drumul se încadrează în categoria generală pentru care viteza maximă de deplasare este de 90 km/h. Ca atare, situația invocată de petent, respectiv faptul că a considerat că drumul este încadrat în categoria de drumuri europene, nu poate conduce la înlăturarea vinovăției acestuia pentru săvârșirea contravenției.
Mai mult decât atât, susținerea petentului privind lipsa semnalizării este nereală, având în vedere că de la ieșirea de pe autostrada A2 și până la locul în care a fost oprit există cel puțin 3 indicatoare de presemnalizare pentru intersecții, iar pe fiecare dintre acestea, alături de indicatorul către municipiul Slobozia se găsește simbolul categoriei de drum național ( fig140, fig. 142 din Anexa 2 la HG 1391/2006), în interiorul căruia este înscrisă cifra 21 prin care se identifică DN21.
În consecință, procesul-verbal este nu numai legal, dar și temeinic întocmit.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.” Din formularea textului de lege rezultă că instanța, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, are posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, să reindividualizeze sancțiunile aplicate prin procesul-verbal.
Analizând fapta petentului prin prisma criteriilor de individualizare a sancțiunilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanța constată că petentul nu a relevat instanței nicio circumstanță sau împrejurare referitoare la fapta săvârșită, care să conducă la concluzia că fapta concretă nu realizează pericolul social abstract vizat de norma de incriminare.
Având în vedere și istoricul abaterilor petentului de la normele ce reglementează circulația rutieră, instanța constată că rolul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale în cazul acestuia poate fi realizat doar prin executarea efectivă a sancțiunilor aplicate, astfel că nu este justificată înlocuirea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal cu sancțiunea constând în „Avertisment”.
Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 08.03.2015 este legal și temeinic, iar sancțiunea principală și cea complementară au fost legal aplicate și temeinic individualizate, astfel încât, pe cale de consecință, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul N. C., CNP-_, domiciliat în B., ..13C, ., în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ., jud.Călărași, Cod unic ce înregistrare_.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 08.03.2015.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată conform art. 396 alin. 2 C.pr.civ., prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, la 17.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored. Ș.J.
Expl. 5/06.07.2015
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 1849/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
