Plângere contravenţională. Sentința nr. 234/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 234/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 234/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 234/2015
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier L. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei privind pe petentul P. F. și pe intimatul I. Călărași, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța, în temeiul art.131 alin. 1 C.pr.civ. rap la art.32 din OG 2/2001, având în vedere locul săvârșirii faptei contravenționale, constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cauze.
Instanța, în temeiul disp.art. 258 alin.1 C. proc. civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba video, aceste probe fiind admisibile și putând duce la soluționarea cauzei.
În temeiul disp. art. 244 C. proc. civilă, instanța, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată terminată cercetarea procesului și retine cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.11.2014, sub nr. de dosar_ /2013, petentul P. F. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/14.11.2014, întocmit de un agent constatator din cadrul I. Călărași.
În motivarea plângerii formulate, petentul a susținut, în esență, că nu este vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa. Astfel, petentul a precizat că în timp ce se deplasa pe . municipiul Călărași, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, la trecerea de pietoni din apropierea intersecției cu bulevardul C. V. a oprit pentru a acorda prioritate de trecere unui pieton, iar în momentul respectiv agenții de poliție ce se aflau într-un autoturism parcat perpendicular cu mașina sa au pornit semnalele acustice și luminoase.
Petentul a arătat că, pentru a le permite acestora să se deplaseze, a înaintat după trecerea de pietoni și a oprit cât mai aproape de marginea drumului, neavând posibilitatea de a deplasa autoturismul în spate. Ulterior, petentul a precizat că a fost oprit și sancționat contravențional.
De asemenea, petentul a menționat că actul de sancționare contravențională este nelegal întrucât este ilizibil, iar agentul constatator a aplicat sancțiunea suspendării permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile și nu sancțiunea suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile așa cum impun dispozițiile legale incidente.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. O.U.G. 195/2002.
În susținerea plângerii contravenționale petentul a depus, în copie, procesul verbal contestat și alte înscrisuri.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoarea de 20 lei.
Intimatul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, în raport de contravenția săvârșită, agentul constatator a procedat, în mod legal, la încadrarea juridică a faptei contravenționale și la aplicarea sancțiunii contravenționale. De asemenea, intimatul a mai arătat și că, procesul verbal contestat, a fost încheiat cu respectarea disp. art. 16 și 17, nefiind incident niciun caz de nulitate al acestuia.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile O.G. 2/2001, dispozițiile O.U.G. 195/2002, pe dispozițiile H.G. 1391/2006 și pe dispozițiile Codului de procedură civilă.
În susținerea întâmpinării formulate, intimatul a depus, în copie, fișa de abateri contravenționale a petentului, CD-ul cu înregistrarea comiterii faptei contravenționale și alte înscrisuri.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și proba video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/14.11.2014 s-a dispus sancționarea contravențională a petentului, reținându-se în sarcina sa că, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare pe sensul său de mers, fapta fiind prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b) O.U.G. 195/2002.
Petentul a semnat procesul verbal contestat, la rubrica „alte mențiuni” agentul constatator consemnând că petentul susține că s-a dat la o parte pentru a face loc mașinii de poliție.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, instanța consideră că susținerile petentului nu sunt întemeiate.
Astfel, instanța consideră că procesul verbal de constatare a contravenției a fost redactat de agentul constatator într-o modalitate suficient de lizibilă, instanța având posibilitatea de a verifica temeinicia și legalitatea actului de sancționare.
Totodată, chiar dacă agentul constatator a consemnat, în mod eronat, că permisul de conducere se suspendă pentru o perioadă de 30 de zile, instanța consideră acest fapt o simplă eroare materială care nu este de natură a produce petentului o vătămare care să nu poată fi acoperită decât prin anularea procesului verbal contestat, fiind evident că, în fapt, dreptul de a conduce se suspendă pentru o perioadă de 30 de zile.
Așadar, analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din O.G. nr.2/2001, privind modalitatea de întocmire și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul de sancționare, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Având în vedere aspectele enunțate anterior, instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost percepută în mod direct de agentul constatator, procesul verbal bucurându-se de prezumția menționată anterior.
Instanța constată că prezumția de veridicitate a procesului verbal nu este întărită de niciun alt mijloc de probă.
Astfel, din înregistrarea video instanța constată că autoturismul în care se afla agentul constatator se pune ușor în mișcare înainte ca autoturismul petentului să apară în fața acestuia, existând posibilitatea ca agenții constatatori să dorească să urmărească un alt conducător auto care nu acordase prioritate de trecere, anterior, unui pieton.
De asemenea, instanța apreciază că există posibilitatea ca mașina de poliție să fi avut pornite semnalele acustice și luminoase, petentul fiind astfel nevoit să-i acorde acesteia prioritate de trecere chiar dacă pe trecerea de pietoni se afla un pieton angajat în traversarea străzii.
Concluziile menționate anterior sunt confirmate și de faptul că, la rubrica „alte mențiuni” a procesului verbal contestat, agentul constatator a consemnat că petentul susține că s-a dat la o parte pentru a face loc mașinii de poliție.
În consecință, prin raportare la probele administrate în prezenta cauză și la susținerile formulate de petent prin plângerea contravențională, instanța apreciază că nu se poate pronunța, cu certitudine, cu privire la temeinicia situației de fapt reținute de agentul constatator, existând un dubiu cu privire la aceasta.
Astfel, instanța nu poate aprecia cu certitudine, dincolo de orice dubiu rezonabil, dacă fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa.
În concluzie, întrucât dubiul reținut de instanță cu privire la situația de fapt profită petentului, instanța va admite plângerea acestuia și va anula procesul verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. F., cu domiciliul în mun. Călărași, ., ..2, ., având C.N.P._ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Călărași, cu sediul în municipiul Călărași, ., județ Călărași.
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/14.11.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. N. L. B.
Red.N.R.M.
Thred.B.L.
Ex.4/16.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3345/2015. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
