Plângere contravenţională. Sentința nr. 2377/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2377/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 2377/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2377
Ședința publică de la 08 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – N. L. P.
GREFIER -Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petenta S.C. DUVEBECK L. S.R.L., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. – Inspectoratul Teritorial nr. 2 la data de 15.05.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 157 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, după care;
Procedând la verificarea competenței conform art. 131 C.pr.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial conform art. 94 pct. 4 C.pr.civ. rap. la art. 32 alin. 1 din OG 2/2001.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului petentei pe care urmează să o respingă ca neîntemeiată, având în vedere că la cerere a fost atașată delegația avocațială a avocatului petentei (f.4) semnată și ștampilată de reprezentantul legal al acesteia.
Instanța deschide cercetarea procesului și conform art.238 C.pr.civ., estimează durata necesară pentru soluționarea prezentei cauze ca fiind la acest termen.
În temeiul art. 254 alin. 1 și 258 alin. 1 C.pr.civ. rap la art. 255 C.pr.civ. și art. 292 C.pr.civ., încuviințează administrarea pe fondul cauzei a probei cu înscrisuri propusă de petentă și pentru intimat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, pe care le constată admisibile și utile justei soluționări a cauzei.
Conform art. 244 C.pr.civ., socotindu-se lămurită, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea având ca obiect plângere contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.06.2015 sub nr._, petenta S.C. DUVEBECK L. S.R.L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună înlocuirea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. – Inspectoratul Teritorial nr. 2 la data de 15.05.2015 cu sancțiunea constând în avertisment și restituirea amenzii plătite.
În motivare, petenta a arătat că nu era în culpă cu privire la existența inspecției tehnice periodice și nici cu privire la existența plăcuței din care rezultă masele și dimensiunile maxime admise pe care a achiziționat-o cu mai multe luni în urmă. A mai arătat că disp. art. 4 pct. 61din HG 69/2012 obligă operatorul la „echiparea” autovehiculului cu plăcuță și nu face distincția dintre echipare și afișare.
A mai arătat, în esență, că nu îi revine culpa pentru săvârșirea faptei, întrucât și-a îndeplinit obligațiile, fapta fiind imputabilă conducătorului auto.
Petenta a susținut și că fapta de care este acuzată constituie o contravenție cu grad redus de pericol social.
În drept a invocat disp. OG 2/2001.
În susținerea considerentelor plângerii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a atașat plângerii copii de pe procesul-verbal atacat, dovada comunicării, dovada plății amenzii, contractul de muncă cu acte adiționale, fișa postului, actul de identitate, permisul de conducere și certificatul de pregătire profesională ale conducătorului auto.
Cererea a fost legal timbrată (f.3).
Cererea a fost semnată prin avocat, iar la cerere a fost atașată delegația avocațială (f.4).
Intimatul I. a formulat întâmpinare (f.28-31) prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului petentei. Pe fondul cauzei a solicitat instanței respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a reluat descrierea faptei constatate prin procesul-verbal atacat și a reiterat temeiurile de drept în baza cărora a fost constatată contravenția.
Intimatul a arătat că petenta nu a făcut nicio dovadă a montării plăcuțelor înainte de momentul controlului, dovadă ce ar fi constat în înscrisuri eliberate la momentul montării de RAR.
A susținut că petenta și-a recunoscut culpa prin plata amenzii.
De asemenea, a susținut că procesul-verbal îndeplinește toate condițiile de legalitate prev. de art. 17 din OG 2/2001 și a arătat că nu este de acord cu înlocuirea amenzii cu avertisment.
În drept, intimatul a invocat prevederile 205-208 C.pr.civ, HG 69/2012, OMTI 980/2011 și OG 2/2001.
În susținerea întâmpinării a atașat fișa cu datele operatorului de transport (f.33) și lista cu istoricul sancțiunilor aplicate petentei (f.34).
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare (f.39) prin care a arătat, în răspuns la susținerile intimatului, că a avut o singură abatere similară constatată prin procesul-verbal . nr._/08.07.2014 și că în plângerea contravențională formulată împotriva acestui proces-verbal sancțiunea cu amenda a fost înlocuită cu avertisment.
A atașat decizia civilă nr. 596A/2014 pronunțată de Tribunalul B. la 24.04.2015 (f.40-44).
La răspunsul la întâmpinare petenta a atașat o nouă delegație avocațială (f.38).
La termenul din 08.09.2015 instanța a pus în discuție excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului petentei pe care urmează să o respingă având în vedere că la dosarul cauzei există delegația avocațială semnată și ștampilată de reprezentantul petentei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. – Inspectoratul Teritorial nr. 2 la data de 15.05.2015, întocmit în urma controlului efectuat în trafic pe . mun. Călărași, la data de 15.05.2015, ora 15.28, s-a reținut că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ utilizat de petentă nu era echipat cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile maxime admise/autorizate, faptă ce constituie o încălcare a prevederilor art. 4 pct. 61 din HG 69/2012, sancționată de art. 7 alin. 1 din HG 69/2012.
Prin același proces-verbal, agentul constatator a aplicat pentru contravenția constatată sancțiunea principală cu amenda în cuantum de 4000 lei.
În procesul-verbal, agentul constatator a menționat faptul că la întocmirea actului nu a fost de față reprezentantul legal al petentei pentru a formula obiecțiuni și că nu a putut fi identificat nicio persoană care să poată avea calitatea de martor asistent.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la fapta imputată petentei, instanța reține că aceasta recunoaște prin plângere că plăcuțele nu erau montate la exteriorul autovehiculului.
Susținerea petentei referitoare la faptul că acestea s-ar fi aflat la bordul autovehiculului, dar nu ar fi fost „afișate” este evident neîntemeiată, având în vedere faptul că aceste plăcuțe nu sunt înmânate operatorilor de transport, ci sunt montate de reprezentanții RAR în conformitate cu dispozițiile art. 134 ind. 1 alin. 3 și 4 din OMTI 980/2011 („Plăcuța în care sunt înscrise dimensiunile vehiculului respectă cerințele prevăzute în anexa nr. 46 și se aplică de Regia Autonomă "Registrul Auto Român" într-un loc accesibil în apropierea plăcuței producătorului. Dimensiunile care se înscriu de Regia Autonomă "Registrul Auto Român" sunt cele determinate în urma efectuării măsurătorilor pe vehicul.”)
De altfel, petenta, deși susține că a achiziționat aceste plăcuțe, nu a prezentat nicio dovadă în acest sens.
Pentru aceste motive, având în vedere și faptul că lipsa plăcuțelor cu dimensiunile și masele maxime admise a fost constatată personal de agentul constatator, iar petenta nu a produs în fața instanței nicio probă în sensul susținerilor sale că ar fi deținut aceste plăcuțe, instanța constată că la momentul controlului efectuat de inspectorii din cadrul I. la data de 15.05.2015 autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ utilizat de petentă în calitate de operator de transport nu era echipat cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile maxime admise/autorizate, faptă ce întrunește elementele constitutive ale contravenției prev. de art. art. 4 pct. 61 din HG 69/2012.
Referitor la susținerea petentei privind faptul că nu i-ar putea fi imputată fapta săvârșită de conducătorul auto, instanța constată în primul rând că montarea plăcuțelor respective de către RAR constituie o obligație care îi revine în calitate de operator de transport care operează autovehiculul. În condițiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, era imposibil ca aceste plăcuțe să se afle la bordul autovehiculului, dar să nu fie montate (această operațiune fiind efectuată de angajații RAR), nu se poate reține că lipsa acestora s-ar fi datorat culpei conducătorului auto.
Dincolo de acest aspect, având în vedere că legea instituie expres obligația operatorului de transport de a asigura echiparea autovehiculul cu plăcuțe, o eventuală culpă a unui angajat al petentei nu este opozabilă organului de constatare, urmând a fi avută în vedere doar în raportul dintre angajat și angajator.
Văzând și faptul că procesul-verbal întrunește toate cerințele de formă prevăzute expres de disp. art. 17 din OG 2/2001 care ar putea fi invocate din oficiu de instanță și că petenta nu a invocat niciun alt motiv de nelegalitate a actului de constatare, instanța constată că procesul-verbal este legal și temeinic sub aspectul constatării contravenției.
Analizând amenda aplicată sub aspectul individualizării sancțiunii, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, prin prisma criteriilor stabilite de art. 7 și 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanța constată că aceasta corespunde cu pericolul social concret al faptei, și că susținerile petentei nu sunt de natură a conduce la concluzia că fapta concretă săvârșită este în mod vădit lipsită de pericol social pentru a se dispune înlocuirea amenzii cu avertisment.
Cu privire la posibilitatea instanței de a aplica sancțiunea avertismentului în situația în care această sancțiune nu este prevăzută de actul normativ care incriminează o anumită contravenție, contrar susținerilor intimatului, instanța constată că o astfel de posibilitate este prevăzută expres de art. 7 alin. 3 din OG 2/2001. Această normă, prin modul în care este redactată, chiar dacă se regăsește în actul normativ de drept comun în materia contravențiilor, are caracter special față de toate celelalte norme care instituie sancțiuni contravenționale, iar aplicarea ei este înlăturată doar în acele cazuri în care legiuitorul a prevăzut expres că nu se poate aplica sancțiunea constând în „Avertisment” (de exemplu, art. 26 alin. 6 din Legea 50/1991 care exclude aplicarea avertismentului pentru contravențiile reglementate de acest act normativ).
În circumstanțierea pericolului social al faptei concrete imputate petentei, instanța are în vedere faptul că prin art. 134 ind. 1 din Ordinul Ministrului Transporturilor 980/2011, text introdus prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1576/2013, începând cu 01.01.2014, s-a introdus în sarcina operatorilor de transport obligația de a dota vehiculele de transport marfă cu plăcuțe pe care sunt înscrise masele și dimensiunile maxime autorizate ale acestora.
Fapta imputată petentei a fost constatată la peste 1 an de la data intrării în vigoare a actului normativ care instituie obligația, perioadă în care autovehiculul utilizat de petentă a circulat fără a respecta cerințele legale.
Petenta nu poate invoca necunoașterea legii având în vedere faptul că a fost sancționată anterior, la 08.07.2014, pentru aceeași contravenție, astfel cum rezultă din decizia civilă nr.596/A pronunțată de Tribunalul B. la 24.04.2015 în dosarul_/197/2014 (f.40-44).
De altfel, analizând decizia menționată anterior se constată că prin aceasta s-a dispus înlocuirea sancțiunii cu amenda aplicată cu sancțiunea constând în avertisment în condițiile în care s-a constatat că agentul constatator nu a dovedit o „recidivă” contravențională, ceea ce nu mai este valabil în cauza de față.
Astfel, se constată că petenta, la peste 1 an de la constatarea unei contravenții anterioare similare și la mai puțin de o lună după ce s-a dispus înlocuirea amenzii cu avertisment, a săvârșit o faptă similară, ceea ce relevă faptul că decizia Tribunalului B. de înlocuire a sancțiunii nu a servit scopului preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale. Față de această circumstanță, având în vedere disp. art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 și faptul că petenta a săvârșit și alte abateri de la normele ce reglementează obligațiile operatorilor de transport rutier (f.34), instanța constată că fapta petentei realizează în concret pericolul social vizat de legiuitor prin instituirea contravenției prev. de art. 4 pct. 61 din HG 69/2012.
În analiza cererii petentei de înlocuire a sancțiunii, instanța nu poate lua în considerare afirmațiile acesteia privind gradul de pericol social redus al contravenției constând în neîndeplinirea obligației de a dota autovehiculele cu plăcuțe din care să reiasă dimensiunile și masele maxime admise/autorizate, având în vedere faptul că legiuitorul a considerat că o astfel de faptă prezintă pericol social abstract, iar instanța nu se poate substitui legiuitorului în a aprecia asupra pericolului social abstract al unei fapte contravenționale.
Față de argumentele expuse, instanța constată că petenta nu a relevat niciun motiv pentru care fapta imputată, care întrunește în abstract toate elementele constitutive ale contravenției constatate, ar fi în mod evident lipsită de pericolul social avut în vedere de legiuitor la instituirea normei de incriminare a contravenției.
În consecință, instanța constată că procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. – Inspectoratul Teritorial nr. 2 la data de 15.05.2015 a fost legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea a fost legal aplicată și temeinic individualizată, astfel că urmează să respingă plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului petentei invocată de intimat.
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. D. L. S.R.L.,înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr.J_, având C. RO_, cu sediul în C., ., jud.B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, cu sediul în procesual ales în C., ., nr.2, ..C..
Menține ca legal și temeinic întocmit procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. – Inspectoratul Teritorial nr. 2 la data de 15.05.2015.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.5/02.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2375/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2368/2015. Judecătoria... → |
|---|
