Plângere contravenţională. Sentința nr. 632/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 632/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 8800/202/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.632
Ședința publică de la 24.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – N. L. P.
GREFIER -Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul R. V., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit de intimatul I.P.J. Călărași-S.R. la data de 21.11.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru petent av. D. F.-O., în temeiul împuternicirii avocațiale nr.02/2015, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 157 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, după care;
Având în vedere că s-a depus delegația de reprezentare a petentului de către av.D. F.-O., instanța constată acoperită lipsa de procedură cu petentul.
Procedând la verificarea competenței conform art. 131 C.pr.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial conform art. 94 pct. 4 C.pr.civ. rap. la art. 32 alin. 1 din OG 2/2001.
Instanța deschide cercetarea procesului și conform art.238 C.pr.civ. estimează durata necesară pentru soluționarea prezentei cauze ca fiind la acest termen.
Instanța dispune începerea cercetării procesului.
La interpelarea instanței, av.D. F.-O. pentru petent, propune proba cu înscrisuri, respectiv cele aflate la dosar.
Instanța conform dispozițiilor art. 254 al.4 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri propusă de petent și proba cu înscrisuri și înregistrare video pentru intimat, având în vedere că administrarea probelor nu duce la amânarea judecății, ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Instanța procedează la vizionarea în condiții de contradictorialitate a înregistrării video.
La interpelarea instanței, av.D. F.-O. pentru petent, precizează că nu mai are alte probe de administrat în cauză.
Conform art. 244 și 392 C.pr.civ. socotindu-se lămurită, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Av.D. F.-O. pentru petent, solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, urmând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției ca fiind nelegal și netemeinic.
De asemenea, solicită a se constata că din înregistrarea video rezultă că în momentul în care petentul a depășit și traversat marcajul pietonal nu se afla nici un pieton pe partea carosabilă angajat în traversare. Totodată există îndoiala ca cele două persoane să fi fost pe partea carosabilă, însă nu se observă marcajul pietonal.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept instanța, conform art. 394 C.pr.civ., dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea având ca obiect plângere contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.11.2014 sub nr._, petentul R. V. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 21.11.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 21.11.2014 a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 360 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile întrucât s-a reținut în sarcina sa că a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare CC-_-AM pe Bld. N. T. și la trecerea de pietoni din zona Școlii Generale nr. 5 nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii.
Petentul a criticat legalitatea procesului-verbal cu motivarea că în descrierea situației de fapt nu s-a arătat că pietonul se afla în traversarea străzii prin loc marcat și semnalizat.
De asemenea, a criticat și procedura de constatare, arătând că nu i-a fost prezentată sau comunicată înregistrarea video. A mai arătat că lipsa înregistrării video atrage nulitatea procesului-verbal.
Cu referire la temeinicia constatării, petentul a arătat că la momentul la care a trecut de marcajul care semnaliza trecerea de pietoni, nu erau angajați pietoni în traversare pe sensul său de mers.
În drept, a invocat disp. OG 2/2001 și art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei testimoniale și a proba cu înscrisuri. A atașat copii de pe procesul-verbal atacat, dovada de circulație . nr._ și cartea de identitate.
Cererea a fost legal timbrată.
La solicitarea instanței de a preciza datele necesare citării martorilor, petentul a renunțat la proba testimonială (f.16).
Intimatul a depus întâmpinare (f.19), prin care a solicitat instanței respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul reluat descrierea faptei contravenționale din procesul-verbal, temeiurile de drept în baza cărora a fost constatată contravenția și procedura de constatare. A arătat că fapta a fost înregistrată video cu camera atașată aparatului radar, iar procesul-verbal îndeplinește toate cerințele de legalitate prev. de art. 16-17 din OG 2/2001.
În privința sancțiunii aplicate, intimatul a arătat că nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertismentul, având în vedere că agentul constatator a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege și că neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare constituie una dintre cauzele principale ale producerii accidentelor de circulație.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205 Cod procedură civilă.
La întâmpinare intimatul a atașat înregistrarea video și istoricul abaterilor petentului de la legislația rutieră.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
În temeiul art. 254 alin. 1 și 258 C.pr.civ, pe fondul cauzei, instanța a admis și administrat la cererea petentului proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și la cererea intimatului proba video și proba cu înscrisurile atașate întâmpinării.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 21.11.2014 s-a reținut în sarcina petentului încălcarea prev. de art. 135 lit. h din H.G. 1391/2006, faptă sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că la data de 21.11.2014, ora 10.31, a condus autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare CC-0431-AM pe Bld. N. T. și la trecerea pentru pietoni din zona Șc. Gen. Nr. 5 nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii.
Pentru această faptă i-a fost aplicată petentului sancțiunea principală constând în 4 puncte amendă în valoare de 360 lei, sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 zile și a fost luată măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.
În completarea situației de fapt reținute, agentul constatator a arătat că fapta petentului a fost fixată prin înregistrare video cu camera atașată aparatului radar montat pe autospeciala de poliție MAI_.
Petentul a semnat procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii atât în rubrica destinată luării la cunoștință, cât și alături de mențiunea că nu are obiecțiuni.
Concomitent cu reținerea permisului de conducere în vederea suspendării, petentului i-a fost eliberată dovada de circulație . nr._ cu drept de circulație 15 zile.
Proba video aflată la dosarul cauzei prezintă o înregistrare din data de 21.11.2014 între orele 10.31.25 – 10.32.05 efectuată în zona trecerii de pietoni aflată pe Bld. N. T. la intersecția cu Bld. Republicii. La momentul efectuării înregistrării, traficul era aglomerat și se desfășura în condiții de ploaie și carosabil ud.
La secunda 12 se observă un autovehicul marca VW de culoare albă care se deplasează pe bld. N. T. cu o viteză relativ ridicată în raport de condițiile de trafic (fapt relevat de viteza cu care se desfășoară pe înregistrare manevra a schimbare a direcției de mers pentru trecerea de pe o bandă pe alta). La momentul în care ajunge în zona trecerii de pietoni din fața Școlii Gimnaziale „N. T.”, înainte de depășirea marcajului pietonal frânează brusc, după care își continuă deplasarea depășind trecerea de pietoni. Pe înregistrare nu se observă partea stângă a străzii, respectiv prima bandă a sensului de mers pe care circula petentul. Imediat după ce petentul depășește marcajul, se observă o persoană de sex masculin aflată în traversare care intră de pe banda I pe banda II a sensului de mers pe care se deplasa petentul.
La secunda 26 se observă și numărul de înmatriculare al autovehiculului, respectiv CC-0431-AM.
Petentul nu a negat că a condus autovehiculul care apare pe înregistrare.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ întocmit de organul competent, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție judecătorească de validitate și temeinicie rezultând din competența legală și profesională a agentului constatator, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 249 C.pr.civ.
Existența unei prezumții de validitate a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nu intră de plano în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu prezumția de nevinovăție rezultată din caracterul penal al acuzațiilor în materie contravențională, caracter rezultat dintr-o jurisprudență constantă a acestei instanțe. În acest sens, spre deosebire de situația din cauza A. contra României, în care Curtea a sancționat statul român pentru reținerea unei astfel de prezumții în cazul în care agentul constatator nu a constatat direct săvârșirea faptei, conform deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. contra României, analizând o speță asemănătoare celei de față, Curtea a arătat că existența prezumției de validitate a procesului-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu Convenția, atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a solicita probe în dovedirea nevinovăției sale. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat la punctul 30 din decizia de inadmisibilitate anterior menționată (Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04 prezentată de I. P. împotriva României) „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile”.
Aplicabilitatea prezumției de legalitate și temeinicie presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
Verificând procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 21.11.2014 sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001, art. 109 din OG 195/2002 și art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin HG 1391/2006.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a acesteia, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
Instanța, analizând critica petentului privind nemenționarea faptului că pietonul se afla în traversare pe o trecere de pietoni, instanța o constată evident neîntemeiată față de împrejurarea că în descrierea situației de fapt se arată expres că fapta a fost săvârșită la trecerea pentru pietoni din zona Șc. Gen. Nr. 5.
Este la fel de neîntemeiată susținerea nelegalității procedurii de constatare întemeiată pe faptul că petentului nu i-a fost prezentată înregistrarea video, în condițiile în care nu există niciun text legal care să impună agentului constatator să prezinte contravenientului probe de vinovăție la momentul constatării faptei.
Analizând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanța reține că petentul, cu toate că a contestat faptul că a săvârșit contravenția imputată, nu a prezentat nicio probă în sprijinul afirmațiilor sale.
În primul rând, pentru a analiza temeinicia procesului-verbal, instanța reține că fapta imputată petentului a fost percepută direct, prin propriile simțuri de agentul constatator, iar pentru contravenția reținută în sarcina petentului legea nu instituie condiții speciale referitoare la modalitatea de constatare (cum ar fi obligativitatea utilizării unor mijloace tehnice).
Conform celor menționate anterior, procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale, ca act administrativ încheiat de organul competent, se bucură nu numai de o prezumție de legalitate, dar și de o prezumție de veridicitate în anumite condiții. Astfel, constatările directe ale organului constatator cu privire la săvârșirea faptei sunt considerate veridice până la proba contrarie, iar sarcina probei îi revine petentului.
Față de aceste motive, instanța constată că efectuarea constatării faptei prin observarea directă de către agentul constatator conferă situației de fapt consemnate în procesul-verbal o prezumție de veridicitate.
Întrucât petentul, deși a avut posibilitatea, nu a produs nicio probă care să conducă la invalidarea situației de fapt consemnate în procesul verbal, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de veridicitate a acestuia. Mai mult decât atât, proba video administrată în cauză nu infirmă, ci, mai degrabă, confirmă realitatea celor constatate și consemnate de agentul de poliție.
Astfel, sintetizând elementele de fapt reținute din analiza înregistrării video, instanța constată că probele administrate relevă că la momentul la care pietonul se angajase deja în traversare și se afla pe banda I, autovehiculul condus de petent se afla înainte de marcajul pietonal. Petentul, observând pietonul, a încercat să frâneze pentru a-i acorda prioritate, dar din cauza vitezei, a carosabilului ud și a caracteristicilor autovehiculului pe care îl conducea, nu a reușit să oprească și și-a continuat deplasarea fără a acorda prioritate pietonului.
La această concluzie contribuie și faptul că petentul a semnat fără obiecțiuni procesul-verbal de constatare a contravenției în care este descrisă situația de fapt similar celei rezultate din analiza instanței.
Pentru considerentele anterior menționate, instanța constată că procesul-verbal este legal întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de agentul constatator.
Cu privire la individualizarea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal, conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.” Din formularea textului de lege rezultă că instanța, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal are posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, să reindividualizeze sancțiunile aplicate.
Pentru a reindividualiza sancțiunile aplicate, instanța trebuie să țină cont de criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, care statuează „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, dar și de cele prev. de art. 5 alin. 5 și 6 din OG 2/2001, conform cărora „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei.”
Aplicând la cauza de față, instanța reține cu titlu preliminar că agentul constatator a avut în vedere principiile anterior menționate la întocmirea procesului-verbal și, pe cale de consecință, a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege pentru fapta reținută.
Din probatoriul analizat, se constată că petentul nu a dovedit, iar instanța nu a identificat nicio împrejurare de natură a conduce la concluzia că fapta de a nu acorda prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare, în condițiile concrete în care a fost săvârșită de petent, ar fi lipsită de pericolul social vizat de norma legală de sancționare.
Astfel, instanța reține din analiza împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta că traficul era aglomerat și se desfășura în condiții de ploaie și carosabil ud, că petentul se deplasa cu viteză relativ ridicată raportat la aceste condiții și că acesta conducea un autovehicul voluminos, greu de controlat în astfel de condiții.
Instanța mai reține în contextul circumstanțelor personale și faptul că petentul deținea permis de conducere de mai puțin de o lună și cu toate că ar fi trebuit să fie conștient de limitele aptitudinilor sale de a conduce autovehicule, a condus imprudent într-o zonă aglomerată, cu trafic pietonal și auto ridicat.
În aceste condiții, sancțiunile aplicate, constând în amendă, alături de suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă determinată, sunt de natură a constitui un avertisment la adresa petentului, pentru a-l determina pe acesta să respecte regulile de circulație, evitând astfel consecințele pe care le poate avea față de ceilalți participanți la traficul rutier repetarea unei fapte precum cea pentru care petentul a fost sancționat.
Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 21.11.2014 a fost legal și temeinic întocmit, iar sancțiunile au fost legal aplicate și temeinic individualizate și, pe cale de consecință, urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul R. V., CNP-_, domiciliat în Călărași, ., ., ., jud.Călărași, în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ., jud.Călărași..
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 21.11.2014.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red.N.L.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.5/20.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 706/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 657/2015.... → |
|---|
