Pretenţii. Sentința nr. 3325/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30 octombrie 2015, iar în urma deliberării avute a pronunțat următoarea soluție:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 6.08.2015, sub nr._, reclamanta Asociația de D. Intercomunitară Ecomanagement Salubris Călărași a solicitat obligarea pârâtei . Local al comunei I., la plata sumei de 13.700 lei, reprezentând cotizația aferentă anilor 2010-2015, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta arată, în esență, că pârâta este unul dintre membrii fondatori ai Asociației de D. Intercomunitară Ecomanagement Salubris și, conform art. 11 lit. b) teza a II-a din Statutul Asociației, începând cu anul 2009 Adunarea Generală a Asociaților va aproba cuantumul cotizației în funcție de necesități.

Reclamanta a mai precizat că pentru anii 2010-2012 cotizația anuală a fost stabilită la suma de 2500 lei, pentru anul 2013 la suma de 2200 lei, iar pentru anii 2014-2015 la suma de 2000 lei. deși pârâta a fost notificată în repetate rânduri pentru plata cotizației, aceasta nu și-a îndeplinit obligația de plată asumată prin actul constitutiv.

În drept, au fost invocate art. 7, 11, 22 și 23 din Statutul Asociației, art. 194 și urm. C.proc.civ.

Pârâta, deși legal citată, nu au formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță la judecarea cererii.

În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește debitul scadent în perioada 2010-2011, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 11 lit. b) din Statutul asociației de dezvoltare intercomunitară de utilități publice pentru serviciul de salubrizare Ecomanagement Salubris, asociații au obligația să plătească cotizația anuală, plata urmând să se facă în primul trimestru al anului.

Așadar, scadența obligației anuale de plată a cotizației a fost cel mai târziu la data de 31 martie a fiecărui an (31.03.2010, 31.03.2011 s.a.m.d.).

Potrivit art. 6 alin.5 C.civ., dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după . (1.10.2011).

În consecință, pentru obligațiile născute la data de 31.03.2010 și 31.03.2011, anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, este aplicabil art.3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, care prevede că termenul general de prescripție este de 3 ani, iar potrivit art. 7 alin.1 din același act normativ, Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. Totodată, potrivit art. 18 din Decretul amintit, excepția prescripției avea caracter de ordine publică, putând fi invocată din oficiu de instanță.

Având în vedere că acțiunea a fost depusă la instanță la data de 6.08.2015, instanța constată că s-a împlinit termenul general de prescripție de 3 ani pentru debitul în sumă de 5000 lei, solicitat cu titlu de cotizație anuală pentru anii 2010 și 2011, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada întreruperii ori suspendării acestui termen. În ceea ce privește notificările transmise pârâtei, instanța apreciază că acestea nu au întrerupt prescripția atât timp cât nu au fost făcute prin intermediul unui executor judecătoresc, în acord cu dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia: Prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel în folosul căruia curge prescripția; b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare.

Pentru aceste motive instanța va respinge ca prescrisă cererea de chemare în judecată cu privire la debitul în sumă de 5000 lei, reprezentând cotizația anuală pentru anii 2010 și 2011.

Analizând fondul cauzei în raport de înscrisurile aflate la dosar, instanța reține următoarele:

Astfel cum rezultă din statutul asociației de dezvoltare intercomunitară de utilități publice pentru serviciul de salubrizare Ecomanagement Salubris, însușit de către pârâtă prin semnătura Primarului și ștampilare, aceasta și-a exprimat acordul pentru a se asocia împreună cu alte 55 de comune și orașe în cadrul Asociației de dezvoltare intercomunitară de utilități publice pentru serviciul de salubrizare Ecomanagement Salubris, în scopurile prevăzute la art. 4 din statut.

Prin art. 11 lit. b) din statutul Asociației, pârâta, în calitate de asociat, s-a obligat să plătească cotizația anuală, astfel cum este aprobată de Adunarea Generală a Asociaților, plata urmând să se facă în primul trimestru al anului.

Prin hotărârile nr. 30/2.03.2015, nr. 22/18.12.2013, nr. 18/13.12.2012 și nr. 8/7.12.2011 s-au stabilit cotizațiile anuale ale membrilor asociați pentru anii 2015, 2014, 2013 și, respectiv 2012.

În aceste condiții, instanța are în vedere că potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea. În speță, reclamanta a făcut așadar dovada existenței creanței în cuantum de 8700 lei, reprezentând cotizația anuală aferentă anilor 2012-2015 pe care pârâta o datorează în calitate de asociat.

Pârâta nu au făcut dovada că debitul a fost stins prin plată sau prin alte moduri de stingere a obligațiilor, deși îi incumba sarcina acestei probe, și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.

Față de considerentele expuse și de art. 1270 C.civ., potrivit căruia contractul valabil încheiat are putere de lege între părți, instanța apreciază că pretențiile reclamantei referitoare la sumele datorate de pârâtă sunt întemeiate.

În consecință, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8700 lei, reprezentând cotizație anuală aferentă anilor 2012, 2013, 2014 și 2015.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 2 C.proc.civ., pârâta va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 540 lei reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă sumelor pentru care cererea a fost admisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția prescripției invocată din oficiu.

Respinge ca prescrisă cererea de chemare în judecată, cu privire la debitul în sumă de 5000 lei, reprezentând cotizație anuală pentru anii 2010 și 2011.

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația de D. Intercomunitară Ecomanagement Salubris Călărași, cu sediul în Călărași, ., nr.1, cam. 7, jud. Călărași, împotriva pârâtei ., cu sediul în ..

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8700 lei, reprezentând cotizație anuală aferentă anilor 2012, 2013, 2014 și 2015.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 540 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Călărași.

Pronunțată în ședință publică, 30.10.2015.

Președinte, Grefier,

T. C. A. Ș. E.

Red. TCA

Dact.S.E.

4ex/17.11.2015