Pretenţii. Sentința nr. 437/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care;

Procedând la verificarea din oficiu a competenței, în temeiul art. 131 C. proc. civ. rap. la art. 107 C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.

În temeiul art. 258 C. proc. civ., instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, apreciind că este legală, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.

Nemaifiind alte probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.

I N S T A N T A,

Deliberând asupra acțiunii civile de față constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 05.12.2014 sub nr._, reclamanta .. a chemat în judecată pe pârâta ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ V. A. I. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2169,47 lei, reprezentând contravaloare vânzare marfă, și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la scadența fiecărei facturi și până la achitarea integrală a debitului cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că între părți au existat relații comerciale de vânzare-cumpărare și au fost emise mai multe facturi fiscale acceptate la plată de către pârâtă, anexate cererii de chemare în judecată, și neachitate de aceasta, deși a fost notificată prin intermediul executorului.

În drept, a fost invocat art. 1270 C.civ.

Deși legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță la judecata cererii.

În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:

Între părți s-au derulat relații contractuale în formă simplificată, în cadrul cărora reclamanta a livrat către pârâtă mărfuri în valoare totală de 2169,47 lei, fiind emise facturile fiscale nr.:_/09.10.2012,_/26.10.2012,_/18.12.2012,_/04.10.2012,_/04.10.2012,_/08.11.2012, facturi însușite de pârâtă prin ștampilare și achitate parțial.

În drept, potrivit art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.

Instanța reține regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.

Totodată, instanța reține, din economia dispozițiilor art. 1350 cod civil că, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește existența unei cauze exoneratoare de răspundere dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 1351 și urm. Cod civil.

Instanța constată că, prin ștampilare și prin necontestarea lor, pârâta și-a asumat obligația de a achita facturile reprezentând marfa livrată.

Prin urmare, din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că reclamanta a dovedit existența unei obligații de plată în sarcina pârâtei, iar aceasta nu a răsturnat prezumția de culpă ce s-a născut în sarcina sa, neadministrând nicio probă în acest sens.

Instanța consideră că reclamanta a făcut dovada neîndeplinirii de către pârâtă a unei obligații contractuale asumate de acesta, că datorită neîndeplinirii respectivei obligații i s-a produs un prejudiciu, între neîndeplinirea obligațiilor contractuale și prejudiciul produs existând legătură de cauzalitate.

În consecință, instanța o va obliga pe pârâtă la plata sumei de 2169,47 lei, reprezentând contravaloare facturi vânzare marfă, la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la scadența fiecărei facturi și până la achitarea integrală a debitului, și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 157 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, conform art. 453 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta .., cu sediul în Slobozia, ., jud. Ialomița, având J_ și CUI RO_, în contradictoriu cu pârâta ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ V. A. I., cu sediul în Călărași, .. 2, ., ., având F_ și CUI RO_.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2169,47 lei, reprezentând contravaloare facturi vânzare marfă, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la scadența fiecărei facturi și până la achitarea integrală a debitului.

Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 157 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Călărași.

Pronunțată în ședință publică, 06.02.2015.

P. GREFIER

T. C. A. V. N.

Red. TCA

Dact VN

Exemp.4/25.02.2015