Contestaţie la executare. Sentința nr. 1135/2015. Judecătoria CÂMPENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1135/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 1135/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPENI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. Nr. 1135/2015
Ședința publică din 8 Decembrie 2015
Completul compus din:
JUDECĂTOR: D. V. C.
GREFIER: M. C. – M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe contestatoarea debitoare R. M. domiciliată în Abrud, ., ., ., jud. A. cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat S. C. Ș. din S., .. 23, jud. A. în contradictoriu cu intimata creditoare S. S. prin reprezentant legal Kruk România SRL cu sediul în București, .. 51 etajele 5, 6, 7, sector 3, având ca obiect contestație la executare
La pronunțarea hotărârii se constată lipsa părților .:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 24 noiembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta sentință și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării în cauză.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub dosar nr._ contestatoarea R. M. în contradictoriu cu intimata S. S.A.R.L. prin reprezentant legal KRUK ROMÂNIA S.R.L., a solicitat ca pe calea contestației la executare să se dispună:
- să se constate prescris dreptul creditoarei de a obține executarea silită a titlului executoriu pe care pretinde că îl are împotriva contestatoarei;
- să se dispună anularea încheierilor prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite având nr. 220/2015, 221/2015 și 222/2015 pronunțate în data de 25.02.2015 de Judecătoria Cîmpeni;
- să se dispună anularea tuturor formelor de executare silită începute în cadrul dosarului execuțional nr. 269/2014 a B.E.J. M. V.;
- să se dispună obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivare arată că a încheiat cu Banca Comercială Română S.A., în data de 06.03.2008, un contract de credit bancar pentru persoane fizice, înregistrat sub nr._. În luna decembrie a anului 2010, a solicitat băncii o reeșalonare a plăților dar, în data de 10.01.2011, a fost informată că această solicitare a fost respinsă.
Ulterior, a aflat că B.C.R. S.A. a cesionat contractul de credit încheiat
cu subsemnata către S. S.A.R.L., dar fără ca acest fapt să-i fie adus
oficial la cunoștință de către cedent sau de către cesionar, așa cum prevăd
dispozițiile art. 1393 din Vechiul cod civil și art. 71 din O.U.G. 50/2010
privind contractele de credit pentru consumatori. în această situație apreciază
că acest contract de cesiune de creanță nu îi este opozabil, iar calitatea sa
de debitor apreciază că rămâne doar față de B.C.R. S.A.
Arată că, în data de 24.03.2014, a primit o somație din partea B.E.J M. V. din Sibiu prin care era înștiințată că acesta a deschis, în data de 10.02.2014, dosarul execuțional nr. 269/2014 și că împotriva sa s-a declanșat urmărirea silită în baza titlului executoriu descris mai sus, prin înființarea popririi asupra veniturilor din pensie.
Împotriva acestui act de executare silită a formulat contestație la executare, înregistrată la Judecătoria Sibiu în dosarul cu nr._, principalul motiv invocat fiind cel al prescripției dreptului societății creditoare de a mai cere executarea silită. Prin sentința civilă nr. 747/2015, pronunțată în data de 13.02.2015, instanța a admis contestația la executare ca întemeiată, a constatat prescris dreptul de a cere executarea silită și a anulat actele și formele de executare începute în dosarul execuțional nr. 269/2014 al B.E.J. M. V..
În ciuda acestui fapt, în data de 22.04.2015, i-au fost comunicate două somații imobiliare din care reiese că împotriva sa s-a început executarea silită de către creditoarea S. S.A.R.L., în dosarul execuțional nr. 269/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc M. V. și că, în cazul în care nu se va conforma acestor somații, se va proceda la urmărirea silită a două imobile aflate în proprietatea sa.
Deși se menționează în cuprinsul acestor somații că sunt însoțite de copii ale încheierii de încuviințare a executării, a titlului executoriu și a unui exemplar din procesul-verbal prin care s-au stabilit cheltuielile de judecată, în realitate plicul primit conținea doar aceste două somații imobiliare, fără alte acte.
Astfel, cu toate că există o sentință pronunțată prin care se constată prescris dreptul societății creditoare de a cere executarea silită și sunt anulate actele și formele de executare începute în dosarul execuțional nr. 269/20.14, executorul judecătoresc care a deschis acest dosar de executare continuă să efectueze acte de executare silită împotriva debitoarei.
Invocând dispozițiile alin.(2) din art. 712 C.p.c. (Condiții de admisibilitate a contestației la executare) care prevăd că, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, va folosi ca principal temei al contestației la executare prescripția dreptului creditorului de a obține executarea silită.
Această stare de fapt a prescripției, reglementată de art. 705 C., este o neregularitate a procedurii de executare silită care, odată îndeplinită, face să se stingă dreptul material la acțiune al creditorului. în această situație, creditorul nu va mai putea obține executarea silită a debitorului cu concursul forței coercitive a statului.
Astfel, art. 705 C. prevede că dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani și că termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită.
Așa cum a fost informată din documentele depuse în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Sibiu, dreptul intimatului creditor de a obține executarea silită s-a născut în data de 05.01.2011, dată la care, în calitate de cesionar, a preluat creanța de la creditorul inițial. Astfel, termenul de prescripție s-a împlinit în data de 05.01.2014, conform art. 181 C..
Conform dispozițiilor art. 663 C., executarea silită pornește doar la cererea creditorului care se depune la biroul executorului judecătoresc.
Dispozițiile art. 664 îl obligă pe acesta ca, de îndată ce primește cererea de executare, să o înregistreze și să dispună deschiderea dosarului de executare silită.
Învederează faptul că, în cazul de față, executarea silită a început în data de 10.02.2014, așa cum reiese din ștampila de intrare la biroul executorului judecătoresc aplicată pe cererea de executare, precum și din încheierea nr. 269/18.03.2014 a executorului judecătoresc, prin care se confirmă faptul că cererea a fost primită în data de 10.02.2014.
Apreciază că această dată este ulterioară datei la care s-a împlinit termenul prescripției.
Odată cu împlinirea acestui termen, conform art. 706 C., se consideră stins dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Solicită să se constate că este împlinit termenul de prescripție și, astfel, este stins dreptul creditorului de a obține executarea silită, iar titlul executoriu și-a pierdut puterea executorie.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 705, 706, 711-719 din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata S. S.a.R.L., prin reprezentant legal KRUK ROMANIA S.R.L. (fosta S.C. KRUK 4, INTERNATIONAL S.R.L.), a solicitat respingerea contestație la executare invocând excepția netimbrării contestației la executare.
Conform dispozițiilor art. 10 alin. 2 din OUG nr. 80/2013: „În cazul contestației la executarea silita, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contesta sau la valoarea debitului urmărit, cand acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată." În cazul in care instanța va constata, la prima zi de înfățișare, ca la dosar nu exista dovada timbrării contestației in concordanta cu prevederile art. 10 alin 2, coroborat cu art. 3 alin. 1 din OUG nr. 80/2013, solicită respingerea ca netimbrata.
De asemenea s-a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocând dispozițiile art. 82 alin. 1 Cod Proc. Civ., potrivit cărora daca instanța constata lipsa dovezii calității de reprezentant, va oferi un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor, iar in cazul in care acestea nu se acoperă, cererea va fi anulata.
În cazul in care instanța constată că nu au fost îndeplinite cerințele în ceea ce privește dovada calității de reprezentant, solicită anularea cererii în conformitate cu art. 82 alin. 1 Cod Proc. Civ.
În motivare arată că, în data de 11.01.2011 a fost încheiat Contractul de Cesiune de Creanțe Nr. J 51, prin BANCA COMERCIALA R. S.A., in calitate de cedent a cesionat, transmis si vândut către S. S.a.R.L., creanța pe care cedentul o deținea pana la acel moment împotriva debitoarei.
Cesiunea de creanța este o modalitate de transmitere a obligațiilor în forma convențională, prin care un creditor - numit cedent - transmite o creanța a sa unei alte persoane - numit cesionar - debitorul creanței fiind obligat fata de cesionar odată cu îndeplinirea formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni, fără a i se cere consimțământul, conform prevederilor ce se regăsesc in cuprinsul dispozițiilor Art. 1566 - 1586 din Codul Civil. Cesiunea de creanța a fost notificata astfel cum este prevăzut de art. 1393 din Codul Civil, societatea noastră trimițând către debitorul contestator notificare privind încheierea contractului de cesiune între părți. Depune în acest sens, notificarea transmisa reclamantului si dovada comunicării acesteia din data de 25.01.2011.
Susține că, cesiunea de creanțe a fost înscrisă în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare in conformitate cu dispozițiile Titlului VI - „Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare" - din LEGEA nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, sub nr. 2011-_-BMI - pentru cesiunea către S. S.aR.L. - cesiunea drepturilor fiind definitiva și irevocabilă.
Lipsa notificării sau a acceptării cesiunii de creanța de către debitoarea cedata nu are nici o influenta asupra validității acestei operațiuni juridice, iar in ceea ce privește opozabilitatea, trebuie analizata exclusiv din perspectiva subiectului/subiecților de drept cărora li se poate realiza plata in mod valabil, dar si a celorlalte modalități de stingere a creanței cedate in raporturile cu cedentul sau/ si cesionarul.
Învederează faptul că, în cazul în care debitoarea cedată nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creanței ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operațiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declanșata de cesionarul devenit creditor, pentru ca nu ar justifica existenta unui interes legitim in derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligația pe care si-a asumat-o fata de creditorul inițial.
În alta ordine de idei, cesiunile drepturilor de creanța îndeplinesc condiția de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanție în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare, in cauza, fiind realizata aceasta formalitate, potrivit înscrisurilor depuse la dosar.
Totodată, debitoarea a luat la cunoștința despre cesiuni in mod cert cel puțin odată cu comunicarea de către executorul judecătoresc a somației de executare silita iar atâta timp cat rolul comunicării notificării privind cesiunea de creanța este ca debitoarea cedata sa cunoască noul creditor căruia ii va face in continuare o plata valabila, consideră ca nu a fost adusa contestatoarei o vătămare care sa nu poată fi înlăturata decât prin anularea actelor de executare efectuate in cadrul procedurii de executare silita.
În ceea ce privește invocarea prescripției dreptului de a mai putea solicita rambursarea împrumutului restant, precizează faptul că, contestatoarea a fost pusa în întârziere in conformitate cu prevederile art. 2537 alin. 4 Cod Civil,potrivit cărora „Prescripția se întrerupe prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere.", iar de la data întreruperii se șterge prescripția începuta înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere și începe sa curgă o noua prescripție conform art. 2541, alin.l si 2 Cod Civil.
Arată ca de la data cesiunii de creanța s-au depus nenumărate demersuri pentru soluționarea amiabila a dosarului, transmițându-se în acest sens nenumărate notificări către contestatoare.
Consideră că a dat dovada de toata bunăvoința in a o ajuta pe debitoarea R. M. la achitarea debitului si totuși aceasta a continuat tergiversarea procedurilor.
Invocă dispozițiile art. 705 alin 1 teza I din noul Cod de procedura civila potrivit cărora „dreptul de a obține executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel", rezultând ca termenul general de prescripție de 3 ani se aplica dreptului de executare silita a oricărui titlu executoriu referitor la drepturi creanța, drepturi reale mobiliare si obligațiilor nepatrimoniale.
Creanța deținută împotriva debitoarei reclamante provine din nerespectarea obligațiilor contractuale asumate prin încheierea contractului de credit nr._ din data de 06.03.2008 emis de Banca Comerciala R. S.A., cu rambursarea in 120 de rate lunare, până la data 26.02.2018, conform condițiilor contractuale agreate de părți.
Consideră că, in cazul creanței deținute împotriva contestatoarei trebuie sa fie avute in vedere prestațiile succesive - rate scadente si neplătite la termen, conform prevederilor Art. 2503 alin. 2 din Codul civil (Art. 12 din Decretul nr. 167/1958), conform cărora in atare situație dreptul la acțiune cu privire aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebita. Apreciază că în speța d e față sunt aplicabile dispozițiile art. 2503 alin 2 din Codul civil si art. 12 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora "in cazul cană un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebita".
Apreciază că termenul de prescripție a dreptului va curge de la data stabilita in contract pentru ultima rata, si anume 26.02.2018, chiar si in ceea ce privește ratele anterioare neplătite, cum s-a pronunțat Tribunalul Suprem - secția civila prin Decizia 1927 din 1975, Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia 2216/2008, Judecătoria Oradea prin sentința civila nr. 530/2015 din data 20.01.2015, Judecătoria R. prin sentința civila nr. 742 din data de 16.06.2015, precum si Judecătoria Iasi prin sentința civila nr. 8753 din data de 30.06.2015.
Consideră că, creditorul se afla in termenul de a putea solicita rambursarea împrumutului restant pentru motivele expuse anterior.
In ceea ce privește contestația formulata de către R. M. in dosarul nr._ arată că a formulat apel împotriva Sentinței Civile 747/2015 pronunțata de către Judecătoria Sibiu in data de 13.02.2015, acesta fiind încă pe rol.
Având în vedere ca încă nu exista o soluție definitiva a instanței de judecata, existând posibilitatea unei soluții favorabile, apreciază că nu a încetat executarea silita.
In situația in care apelul formulat de către contestatoare se va respinge, iar soluția data de prima instanța se va menține, va respecta hotărârea instanței si va înceta executarea silita împotriva debitorului.
Cu privire la solicitarea contestatoarei de a anula toate actele de executare întocmite de către executorul judecătoresc M. V. in dosarul execuțional nr. 269/2014, arată faptul ca aplicarea de către instanța de judecata a unei masuri de natura anularii executării silite înseși, a tuturor formelor de executare sau a unui act de executare este condiționata de dovedirea de către reclamant a încălcării dispozițiilor legale aplicabile in materia executării silite, condiție ce nu este îndeplinita în prezenta cauza;
Simplul fapt al invocării unor "motive" lipsite de suport real nu sunt de natura a proba existenta unor vicii de procedura care sa o fi prejudiciat pe contestatoare.
Executarea silita precum si toate actele de executare ce au fost întocmite de către executorul judecătoresc au respectat toate regulile de fond si de forma impuse de dispozițiile Codului de procedura civila, motiv pentru care anularea formelor de executare este lipsita de temei legal.
În concluzie, în condițiile in care debitoarea contestatoare R. M. a beneficiat de creditul contractat de la Banca Comerciala R., iar până în prezent acesta nu a dovedit cu documente probatoare rambursarea integrala a debitului către banca ori către creditorul actual, conform clauzelor contractuale asumate, dar si datorita faptului ca motivele si argumentele, sunt neprobate consideră ca aceasta acțiune este depusa tocmai pentru a îngreuna cu rea credința procesul recuperării creanței.
Față de aspectele învederate anterior, solicită respingerea acțiunii formulata de către debitoarea R. M., în principal ca efect al admiterii excepțiilor invocate, iar in subsidiar ca neîntemeiata.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 si urm. Cod Proc. Civ., precum și pe celelalte prevederi legale invocate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
Din actele și lucrările de la dosar se rețin următoarele:
Prin sentința civilă nr. 747/13.02.2015,pronunțată de judecătoria Sibiu, în dosar nr._, a fost admisă contestația la executare formulată de către contestatoarea R. M.-CU S. ALES și pe intimat S. S. prin KRUK ROMANIA SRL și s-a constatat ca fiind prescris dreptul de a cere executarea silită fiind anulate actele si formele de executare din dosarul execuțional nr. 269/2014 al B. M. V..
Hotărârea a rămas definitivă la data de 24 septembrie 2015, prin decizia civilă nr. 653/2015 a Tribunalului Sibiu fiind respins apelul creditoarei intimate S. S. prin KRUK ROMANIA SRL. Ambele instanțe au reținut că în această cauză a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită întrucât cererea s-a depus la executorul judecătoresc după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut conform Decretului 167/1958. S-a considerat că dreptul de a cere executarea silită s-a născut în luna ianuarie 2011, moment când creditul a fost declarat scadent anticipat, iar creanța a fost cesionată în favoarea intimatei.
Ulterior emiterii hotărârii de fond executorul judecătoresc a sesizat Judecătoria Câmpeni cu 3 cereri pentru încuviințarea executării silite imobiliare, acestea fiind înregistrate sub dosarele nr._, nr._ și nr._, prin încheierile nr. 220, 221 și 222 pronunțate de această instanță în dosarele respective, la data de 25.02.2015, s-au admis solicitările formulate și s-a încuviințat executarea silită imobiliară în raport cu debitoarea Resmuves M.. Încheierile menționate mai sus, au fost date fără nici o cale de atac menționându-se că sunt definitive.
La data de 15.04.2015, în dosarul execuțional nr. 269/2014, executorul judecătoresc M. V. a procedat la emiterea a două somații imobiliare, punându-i-se în vedere că se va putea proceda la urmărirea silită a două imobile situate în orașul Abrud, pentru achitarea sumei de_,24 lei.
Se constată că în prezenta cauză creditoarea intimată a invocat excepțiile netimbrării contestației la executare precum și cea a lipsei dovezii calității de reprezentant asupra cărora instanța este obligată să se pronunțe în prealabil conform art. 2457 Cod procedură civilă. Pentru prima excepție invocată instanța constată că prin rezoluția din 18.05.2015, s-a stabilit taxa judiciară de timbru cu valoarea de 1000 lei conform art. 10 din OUG 80/2013. Ulterior, prin încheierea nr. 637/2015, s-a admis cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar în sensul că s-a stabilit plata eșalonată a acestei taxe, aceasta fiind achitată conform dovezilor de la dosar (filele 28,33). Se constată că obligația a fost îndeplinită, astfel că nu se va putea dispune anularea cererii conform art. 33 și 36 din OUG 80/2013 și art. 197 Cod procedură civilă.
A doua excepție invocată este neîntemeiată întrucât contestatoarea a făcut dovada reprezentării sale în proces conform împuternicirii de la dosar (fila 9), conform art. 80 Cod procedură civilă.
Instanța constată că s-a invocat prescripția exercitării dreptului la acțiune, respectiv că dreptul creditoarei de a obține executarea silită a titlului executori s-a prescris. Aceeași pretenție a fost solicitată și în dosar nr. 6429/306/201]4, al Judecătoriei Sibiu și a fost admisă prin sentința civilă nr. 747/2015. prin această sentință instanța a constatat ca fiind prescris dreptul de a cere executarea silită, iar în consecință au fost anulate și formele de executare silită.
În raport cu sentința Judecătoriei Sibiu instanța reține că în dosarul de față hotărârea anterioară are putere de lucru judecat. Este de reținut faptul că, potrivit art. 431 Cod procedură civilă, intimatul creditor nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru accesași pretenție.
Întrucât pretenția nr. 1 formulată în dosarul aflat pe rol, este aceeași cu cea analizată și soluționată pe fond de Judecătoria Sibiu, litigiul s-a purtat între aceleași părți și s-a invocat aceeași cauză, se constată existența autorității de lucru judecat conform art. 432 Cod procedură civilă și în consecință solicitarea de la pct. 1 se respinge.
La pct. nr. 2 contestatoarea a solicitata anularea unor încheieri prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, încheierile fiind pronunțate după momentul pronunțării Sentinței civile nr. 747/2015 a Judecătoriei Sibiu.
Conform art. 666 Cod procedură civilă, încheierea prin care se admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac, astfel că pretenția nr. 2 se respinge ca inadmisibilă.
La pretenția nr. 3 contestatoarea a solicitat anularea tuturor formelor de executare silită începute în dosar execuțional nr. 269/2014 al B. M. V.. Se constată că actele de executare silită au fost anulate de Judecătoria Sibiu prin Sentința civilă nr. 747/2015, pronunțată la data de 13.02.2015. Ulterior anulării acestor acte executorul judecătoresc a continuat executarea silită, făcând abstracție de faptul că instanța constatase prescripția dreptului la acțiune conform art. 705 Cod procedură civilă.
Constatându-se că executarea silită a continuat în mod nelegal, potrivit art. 712 Cod procedură civilă va fi admisă pretenția nr. 3 în sensul că se va dispune anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. 269/2014, ulterior datei pronunțării Sentinței civile nr. 747/2015 a Judecătoriei Sibiu.
În prezenta cauză contestatoarea a solicitat cheltuieli de judecată și le-a justificat în limita sumei de 1000 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Întrucât pretențiile sale au fost admise doar în parte, potrivit art. 451 și 453 Cod procedură civilă, acestea vor fi acordate în limita cotei de 1/3 iar intimatul va achita cheltuieli de judecată în sumă de 333,33 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile netimbrării contestației la executare și a lipsei calității de reprezentant, invocate de intimata creditoare S. S.
Constată existența autorității de lucru judecat, pentru pretenția nr. 1 .
Respinge pretențiile nr. 1 și 2 din contestația la executare.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea debitoare R. M. domiciliată în Abrud, ., ., ., jud. A. cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat S. C. Ș. din S., .. 23, jud. A. în contradictoriu cu intimata creditoare S. S. prin reprezentant legal Kruk România SRL cu sediul în București, .. 51 etajele 5, 6, 7, sector 3 și-n consecință:
Dispune anularea formelor de executare silită începute în dosarul execuțional nr. 269/2014 al B. M. V. după data pronunțării sentinței civile nr. 747/2015 a Judecătoriei Sibiu.
Obligă intimata la plata parțială a cheltuielilor de judecată, în favoarea contestatoarei, în sumă de 333,33 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare cu părțile
Pronunțată în ședința publică din 8 Decembrie 2015
JUDECĂTOR GREFIER
D. V. C. M. C. – M.
Red. D.V.C.
Terhn. M.C.M.
4 ex./ 11.12. 2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 1059/2015. Judecătoria CÂMPENI | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1124/2015.... → |
|---|
