Plângere contravenţională. Sentința nr. 921/2015. Judecătoria CÂMPENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 921/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 921/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPENI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 921/2015
Ședința publică de la 21 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. Ș. D.
GREFIER: C. E. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petenta ., cu sediul in A., ..134, jud. Sibiu, având CUI RO9707731, în contradictoriu cu intimatul I. POLIȚIEI JUDEȚULUI A., având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-a prezentat nimeni, petenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța a lăsat cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub dosar nr._, formulată de petenta ., cu sediul in A., ..134, jud. Sibiu, având CUI RO9707731, în contradictoriu cu intimatul I. POLIȚIEI JUDEȚULUI A., solicitând ca prin hotărâre judecătorească și după administrarea de probe:
In principal
Să se dispună admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de constatare a contravenției CP nr._ din data de 04.05.2015, ca netemeinic si nelegal.
Să se dispună exonerarea petentei de la plata a amenzii în cuantum de 2925 lei
În subsidiar
1.Să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu
sancțiunea avertismentului, având in vedere pericolul social scăzut al
faptei contravenționale
În motivarea plângerii se arată că la data de 04.05.2015 s-a încheiat de către agentul constatator din cadrul Politiei Abrud, jud. A., procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ., nr._, ca urmare săvârșirii presupusei fapte contravenționale prevăzuta de art. 39 din OUG 195/2002 de către petentă. S-a constatat in mod eronat că în data de 23.11.2014, ora 16.26, un conducător auto a condus autoturismul marca NISSAN cu nr. de înmatriculare_, proprietatea petentei pe DN74 Bucium C., jud. A., cu viteza de 81 km/h.
Ulterior, intimata susține ca deși prin adresa nr._/24.11.2014, petenta a fost înștiințată cu privire la comunicarea datelor de stare civila ale persoanei care a condus autoturismul marca NISSAN in data de 23.11.2014, . nu ar fi comunicat aceste date in termen de 5 zile de la primire.
D. urmare, s-a apreciat ca petenta se face răspunzătoare de săvârșirea contravenției prevăzute si sancționate la art 39 din OUG 195/2002 si 105 alin. 1/10 din OUG 195/2002, cu modificările si completările ulterioare. Totodată s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii in cuantum de 2925 lei.
Procesul verbal de contravenție se bucura de prezumția de legalitate, insa atunci cand este formulata o plângere împotriva acestuia, este contestata chiar prezumția de care se bucura.
Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecata obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului.
Prin urmare, in lipsa unor alte mijloace de proba care să confirme situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal în cauza ar fi contrara garanțiilor prevăzute de ort. 6 din CEDO, printre care și prezumția de nevinovăție de care beneficiază contravenientul. (Sentința civila nr. 9676/6.05.2011 pronunțata de Judecătoria sectorului 1 București).
I. Nulitatea procesului verbal de contravenție
In procesul verbal de contravenție . nr._/04.05.2015 agentul constatator a reținut ca prin adresa nr._/24.11.2014, petenta a fost înștiințată să comunice în termen de 5 zile, datele de stare civila ale persoanei care a condus auto marca NISSAN cu nr. de înmatriculare_ pe DN 74 Bucium C., jud. A., cu viteza de 81 km/h. In continuare agentul constatator menționează ca petenta nu a comunicat aceste date în termen de 5 zile de la primirea adresei, aspect neconform cu realitatea.
Pentru ca instanța sa poată aprecia corectitudinea întocmirii procesului verbal, era obligatoriu, conform art. 19 din OG 2/2001, ca procesul verbal sa fie semnat de un martor.
Fiind un înscris autentic, actul constatator trebuie sa poarte semnătura agentului care l-a întocmit. Alături de agentul constatator trebuie să semneze și contravenientul.
In trei situații (refuzul semnării, lipsa contravenientului si imposibilitatea semnării), organul constatator este obligat sa menționeze o atare situație speciala. Mai mult agentul constatator trebuie sa ceara aportul cel puțin a unui martor, care sa confirme realitatea. Martorul trebuie identificat in cuprinsul actului constatator, astfel cum rezulta din actul de identitate. In asemenea cazuri, martorul trebuie sa semneze procesul verbal constatator.
Pentru evitarea unor suspiciuni referitoare la obiectivitatea martorilor, legea prevede excluderea de la calitatea de martor a altor agenți constatatori. In cazurile speciale in care asigurare prezentei unui martor este imposibila, legea prevede in sarcina agentului constatator obligația de a menționa motivele care au determinat încheierea procesului verbal fara prezenta martorului. Lipsa mențiunii privind martorul sa confirme starea de fapt, in cazul in care contravenientul nu semnează procesul verbal, atrage nulitatea acestuia.
Este posibila întocmirea procesului verbal constatator chiar in lipsa martorului, dar numai daca este arătat motivul imposibilității prezentei unui martor. Or, in cazul petentei procesul verbal este semnat doar de către agentul constatator.
De asemenea, lipsa datelor de identificare a martorului determina nulitatea actului constatator. Conform art. 19 alin. 3 din OG 2/2001, in lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal in acest mod. (condiție nerealizata in speța de fata).
In practica s-a reținut ca potrivit art. 19 din OG 2/2001, in cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor, situație in care procesul verbal va cuprinde datele de identificare ale martorului si semnătura acestuia. In lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal in acest caz.
Or, in cauza de fata, se constata ca procesul verbal a fost încheiat cu mențiunea "CONTRAVENIENTUL NU ESTE DE F.", nu cuprinde nici una din dispozițiile art. 19 din OG 2/2001, astfel încât, instanța trebuie sa admită plângerea, sa anuleze procesul verbal si să exonereze petentul de plata amenzii. In acest sens a se vedea sentința nr. 677/2003 a Judecătoriei Targu Carbunesti.
Agentul constatator avea obligația sa descrie așa zisa contravenție ., indicând numărul și . radar cu care a fost înregistrat autovehiculul proprietatea petentei.
Datorita faptului că in procesul verbal constatator menționat mai sus nu s-a specificat numărul si . radar, petentul susține că această înregistrare ori nu s-a efectuat ori nu sunt îndeplinite condițiile din Norma metrologica NML 021-2005 publicata in M.Of. 1102 bis 07.12.2005 sau avizele de funcționare pentru radare fixe.
In acest moment radarele fixe sunt utilizate in tara noastră pentru a depista anumite nereguli de circulație, din care sunt excluse cele privind viteza de deplasare a autovehiculelor. Acestea au funcționat in acest scop pana in 2009, când Politia Rutiera le-a retras avizul de funcționare, singurele excepții fiind radarele fixe de pe DN1.
Orice lipsa de mențiuni cu privire la motivele care a condus la întocmirea unui proces verbal sau care nu conțin datele cerute de lege atrag nulitatea procesului-verbal, nulitate ce poate fi constatată și din oficiu de către instanța de judecata conform art. 17 din OG nr. 2/2001.
Lipsa indicării numărului și . radar cu privire la așa zisa contravenție reținută și modul incomplet în care este descrisă fapta, conduc la anularea procesului verbal de contravenție in întregime.
Sancțiunea aplicata este neintemeiata si nelegala.
Ceea ce agentul constatator a consemnat in procesul verbal de contravenție cu numărul mai sus menționat nu este conform cu realitatea.
Datorita faptului ca cele menționate in procesul verbal constatator menționat mai sus nu au fost confirmate de cel puțin un martor, tind sa cred ca aceasta înregistrare ori nu s-a efectuat ori nu sunt îndeplinite condițiile din Norma metrologica mai sus menționata.
Astfel, sarcina probei este răsturnata, organul constatator fiind ținut sa faca dovada ca mijloacele tehnice prin care a fost filmata deplasarea autoturismului, au fost verificate metrologic, se afla in termenul de valabilitate iar operatorul cinemometrului avea atestat de operator radar.
In litigiul A. vs. România, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO), dezavuează faptul ca, in România, in materie contravenționala sarcina probei aparține petentului, considerând acest aspect contrar prezumției de nevinovăție si totodată, apreciază ca prezumția de legalitate si adevăr a procesului verbal de contravenție este o prezumție lipsita de rezonabilitate.
D. pentru care, solicită sa pună in vedere organului constatator să pună la dispoziția instanței înregistrarea video cu deplasarea autoturismului cu care circulam unde sa se vadă clar numărul de înmatriculare al mașinii si din care să reiasă ca nu mai era nici un alt vehicul, pe un sens sau altul, circulând in același timp cu petentul si ca nu se circula in condiții de ceata, ploaie, ninsoare sau furtuna; dovada ca cinemometrul folosit (aparatul radar) a fost verificat metrologic — buletinul de verificare metrologica, ca cinemometrul este marcat si sigilat si ca se găsește in termenul de valabilitate; ordinul de serviciu al Agentului constatator si dovada ca este un operator calificat al cinemometrului; avizul de funcționare pentru radarul fix; dovada primirii datelor de identificare ale persoanei care a condus autoturismul menționat.
IN SUBSIDIAR,
Sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei constatate in sarcina petentului.
Daca totuși Instanța nu retine argumentele prezentate de subscrisa la punctele anterioare si considera ca exista contravenție, apreciem ca sancțiunea aplicata prin procesul verbal de constatare a contravențiilor nu este proporționala cu gradul de pericol social al faptei constatate in sarcina noastră.
Art. 5 alin 5 din OG nr. 2/2001 prevede ca "Sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.""
Or, prin așa zisa fapta a subscrisei de a nu comunica datele de identificare ale persoanei care a condus autoturismul proprietatea petentei si care se presupune că ar circulat depășind limita de viteza, nu s-a creat un pericol social grav pentru a atrage aplicarea amenzii in cuantum de 2925 lei.
Consideră ca fiind o fapta de o gravitate redusa se impune aplicarea sancțiunii avertismentului, ținând cont de faptul ca petenta se afla la prima abatere de natura contravențională și de dispozițiile art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001 conform cărora "Avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa," chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.
Așadar, in ceea ce privește individualizarea sancțiunii amenzii aplicate, potrivit art. 38 alin. 3 coroborat cu art. 7 din OG 2/2001, instanța poate schimba sancțiunea amenzii cu avertismentul daca constata ca aceasta este disproporționată fața de pericolul social concret.
Acestea sunt considerentele pentru care solicită instanței, in calitate de cenzor al activității agentului constatator, anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor amintit mai sus in ceea ce privește sancțiunea amenzii aplicate petentului pentru netemeinicie și nelegalitate.
Consideră că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit, agentul constatator nu a respectat condițiile de forma si conținut si nu in ultimul rând, s-a reținut o stare de fapt neconformă cu realitatea.
In drept s-au invocat prevederile OUG 195/2002 rep, pe cele ale OG 2/2001, pe cele ale NML 021-2005, și pe orice alte prevederi legale incidente în cauza.
Din actele și lucrările de la dosar instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din data de 04.05.2015 de Poliția orașului Abrud, se reține faptul că, făptuitorul a fost sancționat contravențional cu suma de 2925 lei, pentru fapta prevăzută de art. 39 din OUG 195/2002 și sancționată în condițiile art. 105 al.1 din același act normativ, reținându-se în sarcina sa, că la data de 09.12.2014, prin adresa nr._/2014, petenta a fost înștiințată prin adresă scrisă pe care un delegat a societății a primit-o la data de 28.11.2014, să comunice datele de stare civilă ale persoanei care a condus autoturismul NISSAN cu nr. de înmatriculare_ pe DN 74 Bucium C. la data de 23.11.2014 cu viteza de 81 km / h, petenta nu a comunicat aceste date în termen de 5 zile de la primirea comunicării.
La data de 23.11..2014, orele 16,26 pe raza localității Bucium C. cu mijloacele tehnice certificate a fost înregistrat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 74 Bucium C. cu viteza de 81 km / h, pe un sector de drum care viteza maximă legală era de 50 km/h. După prelucrarea datelor tehnice și identificarea datelor proprietarului autoturismului, acestuia i-a fost comunicată adresa prin care i s-a solicitat să indice persoana care a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare mai sus menționat, pe sectorul de drum indicat.
Solicitarea a fost comunicată petentei prin adresa nr. 401.598 din 24.011.2014, primită de un delegat a societății la data de 28.11.2014.
Întrucât nu s-a răspuns în nici un fel, în termenul în termenul prev. de lege, respectiv 5 zile de la comunicare, agentul constatator a făcut aplicarea disp. art. 102 al. 1 pct. 14 din OG 195/2002 modificată și republicată.
Datele solicitate erau necesare în vederea aplicării sancțiuni contravenționale prev. de art. 108 al. 1 lit. „a” pct. 4 din OUG 195/2002 având în vedere faptul că autoturismul menționat a fost surprins de aparatul radar la data menționată pe raza localității Bucium C., circulând cu o viteză de 81 km/h pe un sector de drum cu limite legale de 50 km/h.
Dreptul de proprietate asupra vehiculului obliga contestatoarea la respectarea anumitor obligații al căror scop potrivit art. 1 al. 2 din OG 195/2002, era asigurarea desfășurării fluente și în siguranța circulației pe drumurile publice precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății participanților la trafic sau aflate în zona drumului public.
Față de acest aspect intimata avea obligația potrivit art. 39 din OUG 195/2002, să depună minime diligențe în vederea stabiliri exacte a prepusului său care la data, ora și locul indicat a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, urmând apoi să comunice poliției rutiere datele de identificare complete ale acestora, în vederea luării măsurii prev. de art. 108 al. 1 lit. „a” pct. 4 din actul normativ menționat, lucru pe care aceasta nu l-a îndeplinit în termenul stabilit de către agentul constatator. La dosarul cauzei nu este nici un înscris prin care să rezulte că obligația stabilită în sarcina sa ar fi fost îndeplinită.
Analizând legalitatea procesului verbal instanța constată că procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 17 din OG 2/2001, neexistând nici un motive de nulitate a acestuia care ar fi putut fi invocat din oficiu,
În privința motivelor de nulitate a procesului verbal, invocate de petentă prin plângere referitoare la încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului și în lipsa unui martor, acestea nu sunt de natură să ducă la anularea procesului verbal, petenta nefăcând dovada vreunei vătămări, ce nu ar putea fi înlăturată altfel, decât prin anularea procesului verbal.
Analizând temeinicia procesului verbal, instanța de fond constată pe baza probelor administrate, că starea de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității și întrunește elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 39 din OUG 195/2002 și sancț. în condițiile art. 105 al. 1 pct. 10 din același act normativ.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 al. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acestuia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de celelalte circumstanțe personale ale contravenientului.
În prezenta cauză instanța a apreciat că agentul constatator a făcut o justă individualizare a sancțiunii aplicând petentei amenda în cuantum minim prev. de textul sancționator, ca atare nu se justifică o nouă individualizare a sancțiunii, respectiv înlocuirea sancțiuni amenzii cu sancțiunea „ avertisment”, întrucât fapta săvârșită prezintă un grad de pericol suficient de ridicat pentru a atrage aplicarea sancțiuni amenzii în cuantum minim.
Pentru considerentele arătate plângerea formulată de petentă va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta ., cu sediul in A., ..134, jud. Sibiu, având CUI RO9707731, în contradictoriu cu intimatul I. POLIȚIEI JUDEȚULUI A. și împotriva procesului verbal . nr._ din data de 04.05.2015 de Poliția orașului Abrud, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare, iar apelul se va depune la Judecătoria Câmpeni, jud. A., sub sancțiunea nulității, potrivit art. 471 noul cod de procedura civila
Pronunțată în ședința publică din 21 Octombrie 2015.
JUDECATOR, GREFIER,
C. Ș. D. C. E. S.
Redc. C.Ș.D.
Tehnored. M.B.
Ex. 5
16.11.2015
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 920/2015. Judecătoria CÂMPENI | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
