Pretenţii. Sentința nr. 798/2015. Judecătoria CÂMPENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 798/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 798/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPENI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 798/2015
Ședința publică de la 09 Septembrie 2015
Completul compus din:
JUDECĂTOR: C. Ș. D.
GREFIER. C. E. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamanta S. R. DE TELEVIZIUNE, cu sediul în București, Calea Dorobanților, nr. 191, sect.1, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în orașul Cîmpeni. .. 14, jud. A.., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-a prezentat nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că se constată depusă la dosar, prin biroul de registratură al instanței, o cerere din partea mandatarului pârâtei, prin care solicită ca judecarea cauzei să se facă în lipsă cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată.
S-au dat citire înscrisurilor de la dosar, după care, instanța a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București sub dosar nr._, și declinată la Judecătoria Cîmpeni, reclamanta S. R. DE TELEVIZIUNE, cu sediul în București, Calea Dorobanților, nr. 191, sect.1, a chemat în judecată pe pârâta ., cu sediul în orașul Cîmpeni. .. 14, jud. A. solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
- obligarea pârâtei la plata taxei TV, în suma de 3.218,60 lei datorată pentru perioada octombrie 2011 - iunie 2014, pentru unitatea de primire turistica Motel E.&C. din Cîmpeni și a cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.
În motivarea cererii sale, S. R. DE TELEVIZIUNE, arată că, este o instituție de interes național funcționând ca serviciu public autonom, în subordinea Parlamentului României. C. legal de funcționare al SRTv este reprezentat de dispozițiile legii nr. 41/1994 privind privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, care stabilește la art. 40 lit. b ca veniturile instituției sunt asigurate, printre altele si din contravaloarea taxei pentru serviciul public de televiziune.
În conformitate cu prevederile art. 40 alin.3 din legea nr. 41/1994 se stabilește ca "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii."
Cuantumul taxei pentru serviciul public de televiziune este menționat în cuprinsul anexei la HG nr. 978/2003, potrivit cu care pentru societățile turistice se percepe o taxa lunara in suma de 7,7 lei/cameră.
Pârâta deține în administrare unitatea de primire turistică Motel E.&C., care, în conformitate cu mențiunile figurate pe site-ul Autorității Naționale pentru Turism este clasificată la categoria de 3 stele, având un număr de 11 camere. În atare situație și în raport de prevederile actelor normative precizate pârâta, datorează o taxă lunară pentru serviciul public de televiziune in cuantum de 84,70 lei.
Plata taxei TV se realizează în cazul existentei unui contract de furnizare a energiei electrice, în cuprinsul facturilor lunare emise de furnizorii acestei utilități, iar în cazul care beneficiarul acestei taxe nu are încheiat un contract de furnizare a energiei citrice cu mandatarii instituției noastre, acesta taxa se achita în mod direct fie la caseriile SRTV, fie prin virament bancar sau mandat poștal, dispozițiile art. 5 din HG 978/2003 fiind în sensul: "taxa lunară pentru serviciul public de televiziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3, de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate
Persoanele juridice prevăzute la art. 3 alin. (1), precum și persoanele juridice prevăzute la art. 3 alin. (2), care își asigură pe cont propriu energia electrică și nu contract de furnizare a energiei electrice, vor plăti taxa direct Societății Române Televiziune."
Arată că, în raport de cele comunicate de către mandatarul societății, împuternicit în vederea încasării contravalorii taxei TV, pârâta nu are un contract de furnizare a energiei electrică, încheiat cu Electrica - S.A., la locația deținută de pârâta, în speța Motel E.&C. din Bistra, sens în care acesta era obligată, în temeiul dispozițiilor legale în vigoare, să achite acesta taxă direct către instituția creditoare.
În vederea recuperării acestei sume au notificat pârâta în nenumărate rânduri, însă acesta a refuzat îndeplinirea obligațiilor sale legale. Mai mult, înainte de demararea acestei proceduri au invitat pârâta în vederea comunicării asupra avantajelor medierii, în speranța ca acesta se va declara de acord cu demararea unei proceduri a medierii si vor soluționa situația litigioasa pe cale amiabila.
Deși i s-au adus la cunoștința acesteia atât sumele datorate cât și obligația de achita contravaloarea acestei taxe, acesta a refuzat constant sa achite contravaloarea acesteia, care în prezent este in suma de 3.218,60 lei, calculată pentru intervalul octombrie 2011 - iunie 2014 inclusiv, la un nivel al taxei lunare de 84,70 lei.
Mai arată că, prin notificările transmise către pârâta a precizat punerea în întârziere a pârâtei, in raport de dispozițiile art. 1522 Cod civil, sens în care cursul prescripției a fost întrerupt.
În ceea ce privește obligația pârâtei de plata a acestei taxe TV, în raport de dispozițiile art. 40 alin.3 din legea nr. 41/1994, dar și în raport de deciziile pronunțate în acesta materie de către înalta Curte de Casație și Justiție și de Curtea Constituționala, consideră faptul că având în vedere obiectul de activitate al pârâtei, respectiv desfășurarea de către acesta a activității de cazare în unitatea de primire turistică, acesta are în mod evident calitatea de beneficiar efectiv al acestei taxe. Astfel, în conformitate cu prevederile HG nr. 1267/2010 privind eliberarea certificatelor de clasificare, a licențelor și brevetelor de turism, se stipulează ca unitățile de primire turistica de tipul hotelurilor, clasificate la un regim de 3 stele, cum este cazul pârâtei, trebuie să aibă dotate, camerele în cadrul cărora realizează serviciile de primire turistica cu televizoare. Acesta dotare a pârâtei este obligatorie în vederea menținerii valabilității certificatului de clasificare a unității turistice. Mai mult, din oferta publicitară furnizată de pârâta pe site-ul sau rezultă ca acesta oferă turiștilor camere dotate cu televizoare, sens în care la un asemenea nivel de clasificare a unității de primire turistica deținute de pârâta, nu se poate susține sau invoca inexistenta obligație de plata a cestei taxe pe fundamentul nedeținerii calității de beneficiar la acestui serviciu.
Pe de altă parte dispozițiile art. 2 pct. 40 din legea nr. 500/2002 sunt în sensul definirii noțiunii de taxa ca "sumă plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituție publică sau un serviciu public".
Conform art. 62 din legea nr. 500/2002 se menționează că finanțarea bugetului instituțiilor publice, cum este si cazul SRTV, instituție de interes național, se realizează din venituri proprii si subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale. In conformitate cu prevederile art. 39 din legea nr. 41/1994, bugetul STRV este alcătuit din alocații de la bugetul de stat, venituri proprii si alte surse, iar art.40 stabilește că în categoria veniturilor proprii se încadreze taxele din serviciul public de televiziune. Instituția reclamantă, așa cum rezulta din legea nr. 41/1994, prestează acest serviciu public de televiziune, iar beneficiarii acestui servicii au obligația legală să achite contravaloarea acestei taxe. Prin intermediul acestei taxe se asigura funcționarea instituției lor, iar neachitarea acesteia este prejudiciată, având în vedere ca bugetul necesar funcționarii ca atare este asigurat și prin plata acestei taxe.
În ceea ce privește competenta în soluționarea cauzei consideră, că dată fiind natura juridica a sumelor solicitate, respectiv aceea de taxa, devin incidente in cauza dispozițiile art. 10 din legea nr. 554/2004 potrivit cu care "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale si județene, precum si cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de pana la 1.000.000 de lei, se soluționează in fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contribuții, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează in fond de secțiile de contencios administrativ si fiscal ale curților de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel."
Fiind în prezența unor pretenții reprezentate de contravaloarea unor taxe stabilite prin dispozițiile legii nr. 41/1994 coroborat cu art. 2 pct 40 din legea nr. 500/2002, consideră ca din punct de vedere material competenta in soluționarea acestei cereri revine instanței de contencios administrativ de la sediul instituției lor,
F. de toate aceste aspecte solicită admiterea acțiunii astfel cum acesta a fost stabilită, cu obligarea pârâtei la plata cu contravalorii taxei pentru serviciul public de televiziune in suma de 3.218,60 lei, datorata pentru perioada octombrie 2011 - iunie 2014 pentru unitatea de primire turistica Motel E.&C. din Bistra și la plata cheltuielilor de judecată.
În probațiune solicită proba cu înscrisuri pe care le atașează în raport de disp art. 150 din codul de procedura civila si proba cu expertiza tehnica având ca obiectiv identificarea la unitatea de primire turistica a pârâtei, Motel E.&C. din Bistra, a receptoarelor TV aferente camerelor de cazare.
În drept, s-au invocat disp art. 40 alin.3 din legea nr.41/1994, HG nr. 978/2003, legea nr. 554/2004.
Asupra taxei judiciare de timbru solicită scutirea instituției reclamantei de la plata acestei taxe în raport de dispozițiile art. 30 din OUG nr. 80/2013, având în vedere faptul ca venitul bugetului instituției este finanțat.
Din actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele:
Conform art. 3 alin. 1 din HG 977/2003 „persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, potrivit prevederilor art. 103 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, cu excepția celor care și-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale”.
Potrivit al. 2 al aceluiași articol, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul de radiodifuziune.
Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal nr. 2.102 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 691 din 14 octombrie 2009, prin care s-a examinat recursul declarat de S. Comercială Kart Construct - S.R.L. Cluj-N. împotriva sentinței civile nr. 712/2008 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, s-a anulat art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 și art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003.
Art. 40 al. 3 din Legea 41/1994 prevede că “Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii”.
Totodată, prin Deciziile nr. 159/2004, nr. 297/2004 și nr. 331/2006, Curtea Constituțională, cu ocazia controlului de constituționalitate a arătat că dispozițiile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 republicată, cu modificările și completările ulterioare nu contravin dispozițiilor constituționale, câtă vreme interpretarea oficială făcută de Parlament în activitatea de legiferare a vizat noțiunea de beneficiar al acestor servicii publice.
Astfel legiuitorul a stabilit obligația de plată a taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, doar în sarcina persoanelor juridice, beneficiari ai acestor servicii.
Potrivit art. 249 Cod procedură civilă „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege”.
Din examinarea înscrisurilor depuse la dosar, instanța constată că reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada că pârâta este beneficiara unor servicii dintre cele pe care le prestează sau că ar deține aparat radio.
În consecință, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în orașul Cîmpeni .. 14, jud. A., ca nefondată.
Potrivit art.451 Cod procedură civilă se resping cheltuielile solicitate de reclamantă, aceasta căzând în pretențiile proprii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta S. ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE, cu sediul în București, Calea Dorobanților, nr. 191, sect.1, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în orașul Cîmpeni. .. 14, jud. A..
Respinge excepția netimbrării cererii invocată de pârâtă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare, iar apelul se va depune la Judecătoria Câmpeni, jud. A., sub sancțiunea nulității, potrivit art. 471 noul cod de procedura civila .
Pronunțată în ședința publică din 9 septembrie 2015.
JUDECATOR, GREFIER,
C. Ș. D. C. E. S.
Redc. C.Ș.D.
Tehnored. M.A.M
Ex. 4
15.09.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 793/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 94/2015. Judecătoria... → |
|---|
