Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 1986/2013. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1986/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 1082/204/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr. _
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1986/2013
Ședința publică de la 04 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA STĂNESCU
Grefier M.-C. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul R. I. P. și pe pârâtele B. I., V. V., T. M., S. E. - decedată, prin moștenitorii: S. I., S. V., S. M. și I. L. D., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Prezența și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în ședința publică din 28.08.2013, conform mențiunilor încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța - pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise - în temeiul art. 260 C.pr.civ. a amânat pronunțarea pentru acest termen, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ reclamantul R. I. P. a chemat în judecată pe pârâtele B. I., V. V., S. E. și T. M. solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, consfințind în acest fel înțelegerea - antecontractul de vânzare-cumpărare – intervenită între acesta, în calitate de viitor cumpărător și pârâte, în calitate de viitoare vânzătoare, cu privire la terenul agricol în suprafața de 3.866 m.p. situat în ., ., jud. Prahova, în continuarea proprietății acestuia; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâtele sunt verișoarele sale. La 27.03.2008, la domiciliul său, a convenit cu acestea să cumpere, respectiv ca pârâtele să vândă, suprafața de teren de 3.866 m.p. arabil proprietatea lor indiviză, ce reprezintă fosta proprietate a autorului, R. N. P., decedat. Au convenit și prețul viitoarei vânzări, suma de 2.000 lei, și a încheiat un înscris sub semnătură privată cu pârâta T. M. căreia i-a remis cu titlu de preț partea acesteia, mai precis suma de 500 lei. De comun acord au stabilit să se prezinte la notar pentru încheierea autentică a actului de vânzare-cumpărare în termen de două luni, dar ulterior pârâtele s-au răzgândit, refuzând să încheie actul de vânzare-cumpărare și să primească părțile din prețul stabilit.
În drept reclamantul a invocat dispozițiile art. 111 C.pr.civ., iar în susținerea cererii a atașat, în copie: înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță”, încheierea de certificare nr. 635/7.02.2011 emisă de BNP M. – C. și M. P., rezoluția de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale din 30.07.2010 dată de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina (f. 5-7).
Legal citate, pârâtele B. I., V. V. și S. E. au formulat în apărare întâmpinare-cerere reconvențională (f. 26-27).
Pe cale de apărare au solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, invocând în acest sens excepția inadmisibilității, motivat de faptul că nu poate fi admisă o acțiune în constatare atât timp cât reclamantul ar avea la îndemnă o acțiune în realizarea dreptului său.
Au mai solicitat respingerea acțiunii ca urmare a neîndeplinirii de către reclamant a obligației asumată cu privire la preț și față de inexistența unei promisiuni de vânzare din partea acestora, urmând a se avea în vedere că în cauză nu poate fi pronunțată o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare atâta timp cât terenurile, indiferent dacă sunt situate în intravilanul sau extravilanul unei localități, pot fi înstrăinate numai prin act în formă autentică, iar între părți nu a existat decât o discuție de principiu cu privire la înstrăinarea terenului situat în ., ., în T. 13, P. 288 și 290, în suprafață de 3.866 m.p., teren pe care l-au dobândit în indiviziune cu pârâta T. M., prin moștenire de la mama R. M. A.. Discuțiile purtate stabileau ca preț al eventualei vânzări a terenului suma de 5.000 lei, cu care reclamantul s-a arătat de acord. La 27.03.2008, sora acestora, T. M., fără a le consulta în prealabil, a încheiat cu reclamantul un înscris intitulat „chitanță” prin care recunoștea primirea unui avans de 500 lei pentru terenul de 3.866 m.p. În urma încheierii chitanței reclamantul a arătat că e de acord să plătească în schimbul terenului doar suma de 2.000 lei, ce era în afara discuțiilor purtate și în dezacord cu tariful etalon minim al Camerei Notarilor Publici care arăta un preț minim de 3 lei/mp pentru terenul intravilan arabil din loc. Filipesti de Târg, rezultând o valoare reală a acestui teren de 3.866 mp de 11.598 lei.
Pe calea cererii reconvenționale aceste pârâte au solicitat obligarea reclamantului-pârât reconvențional la plata lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3 ani, întrucât de la sfârșitul lunii martie 2008 acesta le-a împiedicat accesul pe teren, închizând poarta cu lanț și lacăte și edificând deschidere spre proprietatea sa, deși nu putea opera transferul proprietății.
În drept au invocat disp. art. 115 și urm. C.pr.civ., art. 480 și urm. Cod civil, la întâmpinarea cererea-reconvențională nu au atașat niciun înscris.
La 22.09.2011 reclamantul a completat acțiunea introductivă (f. 34), solicitând, în subsidiar, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare doar pentru cota indiviză de 1/4 a pârâtei T. M. și a depus la dosar și întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâtele B. I., V. V. și S. E. (f. 35), prin care a solicitat respingerea acestei cereri întrucât nu a folosit și posedat niciodată în perioada menționată suprafața în cauză, nu a împiedicat pârâtele să o folosească și nu a blocat poarta de acces a acestora la teren, nefiind real nici faptul că a creat o poartă din terenul proprietatea sa spre terenul pârâtelor-reclamante reconvențional. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii a subliniat că obiectul cererii - pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare - îi oferă posibilitatea obținerii unui titlu de proprietate pe suprafața în cauză. Urmare a discuției cu pârâtele, le-a notificat, acestea nu s-au prezentat la data stabilită pentru încheierea în formă autentică a actului de vânzare-cumpărare la notariat. Prețul vânzării, stabilit de comun acord, este de 2.000 lei. A achitat suma de 500 lei pârâtei T. M., celelalte sume pentru completarea prețului le are la dispoziție însă pârâtele au refuzat, dar au recunoscut prețul.
Pârâtele B. I., V. V. și S. E. au formulat întâmpinare la completarea acțiunii (f. 37), solicitând respingerea acestei cereri ca neîntemeiată, nefiind justificate susținerile reclamantului prin care arată că le-a notificat pentru perfectarea actelor în forma autentică, în condițiile în care nu i-au făcut acestuia nicio promisiune de vânzare și nu au primit de la acesta niciun preț. S. lor nu ar fi putut înstrăina terenul fără acordul lor, pentru că îl dețin în indiviziune. După 27.03.2008 au aflat că sora T. M., care avea nevoie de bani pentru operația soțului, a încheiat cu reclamantul un înscris prin care recunoștea primirea unei sume de 500 lei ca parte de preț a unei eventuale vânzări sau în cazul în care nu ar fi vândut terenul ca chirie pentru partea de teren ce i se cuvenea.
Și pârâta T. M. a formulat în cauză întâmpinare (f. 38-39), prin care a invocat excepția inadmisibilității unei acțiuni în constatare față de acțiunea în realizarea dreptului pe care o avea reclamantul.
A mai susținut că între reclamant și pârâte se purtaseră pe rând și separat discuții cu privire la o posibilă vânzare a terenului de 3.866 m.p. din T. 13, P. 288 și 290, situat în ., ., jud. Prahova, reclamantul fiind chiar cel care avansase ca posibil preț al acestei vânzări suma de 5.000 lei. Cum urma ca soțul său să fie operat pe cord la București și nu dispunea de banii necesari intervenției, la 27.03.2008 a mers la reclamant pentru a-i cere o sumă de bani, iar acesta i-a dat 500 lei ca parte din prețul unei eventuale vânzări a terenului, sau, în condițiile în care urma să nu se înțeleagă cu privire la preț, sau surorile sale să nu fie de acord cu vânzarea, ca și chirie pentru folosirea cotei sale indivize din teren. Reclamantul a ocupat înainte de această dată terenul, făcând poartă dinspre proprietatea sa și punând lanț și lacăt spre curtea nepotului acestora și le-a trimis vorbă că va plăti pentru teren doar suma de 2.000 lei în total. Cum nu au fi încheiat o vânzare la un preț atât de mic, s-a dus la reclamant să îi ceară să considere banii drept chirie pentru folosința terenului sau să îi primească înapoi. Inițial soția reclamantului a vrut să primească banii, însă reclamantul s-a opus, arătând că le va lua terenul degeaba, așa cum le-a ocupat și terenul din câmp și mormântul tatălui de la cimitir. De altfel reclamantul a acaparat și terenurile altor persoane. În toți acești ani reclamantul a cules fructele prunilor și celorlalți pomi fructiferi, a cosit fânul de pe teren, produse pe care și le-a însușit și nu le-a mai permis accesul pe teren, deși nu operase transferul proprietății.
În drept a invocat disp. art. 115 și urm. C.pr.civ., iar la întâmpinare nu a atașat niciun înscris.
În ședința publică din 20.10.2011 - pentru considerentele inserate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată – a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii.
La 10.05.2012 pârâtele-reclamante reconvențional au precizat cererea reconvențioală (f. 150), potrivit raportului de expertiză agricolă, solicitând obligarea reclamantului-pârât reconvențional la plata sumei de 1.267 lei, reprezentând lipsa de folosință a terenului în litigiu.
Ca urmare a decesului pârâtei-reclamantă reconvențional S. E., survenit pe parcursul soluționării cauzei, mai precis la data de 27.11.2012 (f. 174), în ședința publică din 6.12.2012, în temeiul disp. art. 243 alin. 1 C.pr.civ., au fost introduși în cauză moștenitorii acesteia, S. I., S. V., S. M. și I. L. D., care au preluat calitatea procesuală a autoarei lor, de pârâți-reclamanți reconvenționali.
Prin cererea depusă la dosar la 28.02.2013 (f. 182) noii pârâți-reclamanți reconvenționali au subliniat că nu au nicio pretenție în prezenta cauză întrucât autoarea lor și-a primit suma de bani cuvenită pentru terenul ce reprezintă T. 13, P. 288 și 290, ce totalizează 3.866 m.p., pentru care a fost încheiată și o chitanță, urmând ca instanța să pronunțe o hotărâre conform înțelegerii părților.
În ședința publică din 28.08.2013 reclamantul a restrâns acțiunea formulată și completată, renunțând la capătul doi al cererii, cel din completarea acțiunii introductive, prin care solicita pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare numai pentru cota indiviză de ¼ a pârâtei T., act de dispoziție de care s-a luat act, în temeiul disp. art. 246 C.pr.civ.
La același termen de judecată reclamantul a precizat acțiunea restrânsă, solicitând a se constata dreptul său de proprietate asupra suprafeței de teren de 3.741 m.p., astfel cum a fost identificată prin expertiza topometrică întocmită de domnul expert Simaciu V..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, inclusiv relații solicitate Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova – Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpina (f. 63) și Primăriei comunei Filipeștii de Tîrg (f. 92). De asemenea s-au efectuat două expertize topografice, prima întocmită de domnul expert O. B. (f. 118-120), iar cea de-a doua de domnul expert Simaciu V. (f. 193-196), precum și o expertiză agricolă, ce a fost întocmită de doamna expert I. M. (f. 99-102) și s-au depus mai multe planșe fotografice (f. 130-135).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pârâtele inițiale, S. E., B. I., V. V. și T. M., pe cale succesorală, ca urmare a decesului mamei acestora, R. M. A., astfel cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 59/2009 (f. 128), au dobândit în proprietate terenul în suprafață de 3.866 m.p. situat în ., ., jud. Prahova - T. 13, P. 288 și 290 - pentru care autoarei acestora i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr._/2.08.1999 (f. 127).
Ca efect al decesului pârâtei inițiale S. E., survenit la 27.11.2012 (f. 174), moștenitorii acesteia, respectiv pârâții S. I., S. V., S. M. și I. L. D., au devenit alături de restul pârâtelor coindivizari ai terenului anterior menționat.
Reclamantul R. P. a convenit verbal în luna martie 2008 cu pârâtele inițiale, S. E., B. I., V. V. și T. M., ca acestea să-i vândă terenul pe care îl moșteniseră, învecinat cu proprietatea reclamantului, aspect reținut de instanță din rezoluția de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale din 30.07.2010 dată de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina (f. 7).
La 27.03.2008 reclamantul a remis pârâtei T. M., ce era însoțită de sora sa, B. I., pentru terenul în discuție în suprafață de 3.866 m.p. un avans în cuantum de 500 lei, întocmind în acest sens un înscris sub semnătură privată intitulat „Chitanță” (f. 5).
După remiterea acestei sume au intervenit neînțelegeri între părți cu privire la prețul vânzării, așa cum este evidențiat în înscrisul de la fila 7 și cum reiese și din susținerile părților inserate în cererile formulate, însă pe parcursul soluționării prezentei cauze, mai precis la data de 18.05.2012, reclamantul a convenit cu cele patru surori pârâte, S. E., B. I., V. V. și T. M. vânzarea-cumpărarea terenului, cu plata unei diferențe de preț în cuantum de 4.200 lei, întocmind în acest sens înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanță” (f. 160).
Din coroborarea mențiunilor inserate la 7.06.2012 pe chitanța întocmită la 18.05.2012 (f. 160 verso), precum și din cererea pârâților S. I., S. M., S. V. și I. L. D., depusă la 28.02.2013 (f. 82), reiese că și diferența de preț a fost achitată de reclamant.
Ulterior încheierii primului înscris sub semnătură privată reclamantul a intrat în stăpânirea terenului, fapt ce rezultă atât din cererile formulate de pârâte (f. 26-27, 38-39), cât și din cuprinsul raportului de expertiză agricolă întocmit de experta I. M. (f. 99-102), în care este menționat că deși terenul nu era cultivat la momentul efectuării lucrării, pe acesta reclamantul a depozitat două căpițe de coceni și fân, precum și un cultivator agricol.
De altfel și din raportul de expertiză inițial, întocmit de expertul O. B. (f. 118-1120), reiese că terenul în litigiu este folosit de reclamant.
În acest sens s-a menționat și în cea de-a doua expertiză topometrică efectuată în cauză de domnul expert Simaciu V. (f. 193-195), dispusă ca urmare a faptului că expertul O. B. nu a completat lucrarea inițială.
Prin această expertiză s-a identificat terenul în litigiu ca fiind situat în intravilanul ., ., T. 13, P. 288 și 290, arabil, având suprafața de 3.741 m.p.
Antecontractul de vânzare-cumpărare al unui imobil este o promisiune bilaterală de a contracta. Natura juridică a acestei obligații asumată prin antecontract este o obligație de „a face” care atunci când nu este executată de bună voie poate fi executată direct, însă atipic, prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, în acest fel realizându-se repararea în natură a prejudiciului suferit de creditor, adică însăși încheierea actului.
Analizând obiectul cererii de chemare în judecată instanța apreciază că în cauză sunt incidente disp. art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 ( în vigoare la data întocmirii primei înțelegeri), conform art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 287/2011 privind Codul civil, precum și cele ale art. 1669 N.C.C.
Potrivit primei norme anterior indicată, în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren cu sau fără construcții una din părți refuză să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract, iar conform art. 1699 N.C.C., când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.
Referitor la condițiile prevăzute de lege pentru pronunțarea unei astfel de hotărâri se constată că reclamantul a făcut dovezi privind existența celor două înscrisuri mai sus evidențiate - condiție sine qua non pentru dovedirea asumării obligației de „a face” și a achitării prețului stabilit de comun acord, îndeplinindu-și astfel obligațiile asumate.
O a treia condiție ce decurge din prevederile legale amintite se referă la refuzul uneia din părți de a autentifica actul de înstrăinare și constă în faptul că pentru a apela la justiție în scopul executării silite a antecontractului trebuie să existe opunere din partea uneia din părțile contractante la perfectarea contractului în forma cerută de lege.
Chiar dacă pârâtele, prin apărător, și-au manifestat acordul cu cererea reclamanților, în condițiile în care au solicitat admiterea acțiunii, se constată că nu au întocmit documentația cadastrală pentru imobilul teren, fapt reținut de instanță din nedepunerea la dosar a acesteia, precum și din adresa nr._/4.11.2011 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpina (f. 63), din care rezultă că imobilul în litigiu nu figurează înscris în cartea funciară, iar lipsa documentației reprezintă un impediment real în perfectarea vânzării-cumpărării în condițiile în care efectuarea cadastrului este necesară la autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare. Mai mult se reține că imediat după încheierea primei înțelegeri reclamantul a notificat pârâtele inițiale să se prezinte la biroul notarial în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul în litigiu, însă nu s-au prezentat, așa cum reiese din încheierea de certificare nr. 635/7.11.2011 emisă de BNP M.-C. și M. P. (f. 6).
Față de cele ce preced, în temeiul art. 969, art. 1294 – 1295 Cod civil, art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, art. 1073 Cod civil, precum și art. 1270, art. 1699 N.C.C. urmează a admite acțiunea civilă restrânsă și precizată și a constata dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafață de 3.741 m.p. situat în ., ., jud. Prahova - T. 13, P. 288 și 290, având categoria de folosință arabil, delimitat pe schița de plan anexa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de domnul expert Simaciu V. (f. 195) prin perimetrul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-1, urmare a convențiilor încheiate la 27.03.2008 și 18.05.2012, prezenta hotărâre urmând să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
În baza art. 54 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 și art. 771 alin. 6 din Legea nr. Legea nr. 571/2003, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, un exemplar de pe aceasta se va comunica O.C.P.I. Prahova - Biroul de Carte Funciară Câmpina și Primăriei Filipeștii de Târg, jud. Prahova.
În temeiul art. 274-276 C.pr.civ., urmează a obliga pârâții să plătească reclamantului suma de 1.493,75 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, compusă din taxa judiciară de timbru, timbru judiciar aferente cererii restrânse și precizate (902 lei), precum și jumătate din: onorariu expertiză topometrică (300 lei+600 lei), taxă notificare (186 lei), taxă corespondență (7,5 lei), taxă copii xerox (20 lei), taxă dactilografiere (20 lei), contravaloare benzină (50 lei), conform dovezilor existente la dosar, având în vedere că reclamantul a renunțat la capătul subsidiar de cerere.
Instanța nu a avut în vedere decât un singur bon de benzină, cel emis în data de 9.06.2011, întrucât restul bonurilor sunt emise fie la date anterioare introducerii cererii de chemare în judecată, fie la date când în cauză nu a fost termen de judecată.
Nu au fost incluse în totalul cheltuielilor de judecată nici biletele de transport depuse la dosar întrucât nu au completată data emiterii acestora pentru a se putea verifica dată coincide cu acea a termenelor de judecată.
Nu a fost reținută nici suma de 4 lei menționată în chitanța nr. SB nr._/11.06.2013 reprezentând taxă judiciară de timbru întrucât nu e datorată.
În ceea ce privește cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, prin care pârâtele-reclamante reconvențional B. I., V. V. și S. E. au solicitat obligarea reclamantului-pârât reconvențional la plata sumei de 1.267 lei, reprezentând lipsa de folosință a terenului în litigiu, instanța constată că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Așa cum anterior s-a reținut, după încheierea în martie 2008 a primei convenții dintre reclamant și pârâtele inițiale, reclamantul a folosit terenul în litigiu, însă nu a fost un posesor de rea-credință, ci de bună-credință, deținând imobilul în temeiul promisiunii de vânzare-cumpărare.
D. o deținere nejustificată a imobilului ar fi putut genera dreptul pârâtelor de a solicita despăgubiri, respectiv contravaloarea lipsei de folosință pentru teren. Ori în măsura în care nu s-a constatat culpa reclamatului în deținerea și utilizarea terenului, nu se pot solicita despăgubiri constând în lipsa de folosință.
De altfel, potrivit art. 485 Cod civil, posesorul câștigă fructele dacă este de bună-credință, iar conform art. 566 alin. 2 N.C.C., posesorul de rea-credință sau detentorul precar va fi obligat, la cerere, și la restituirea fructelor produse de bun până la înapoierea acestuia către proprietar, rezultând că cel de bună-credință câștigă fructele produse de bun, neputând fi obligat la restituire.
Mai mult, se reține că atâta timp cât există un contract – în speță două promisiuni de vânzare-cumpărare – care conferă reclamantului dreptul de a folosi terenul în litigiu, între părți nu se poate antrena decât răspunderea contractuală, în limitele convenției lor, fiind exclusă răspunderea delictuală.
Pentru cele ce preced, urmează a respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată.
Față de soluția pronunțată cu privire la cererea reconvențională astfel cum a fost precizată, urmează ca în temeiul disp. art. 274 C.pr.civ. să respingă ca neîntemeiată cererea pârâtelor de compensare a cheltuielilor de judecată.
Văzând și disp. art. 2821 C.pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea restrânsă și precizată formulată de reclamantul R. I. P., domiciliat în ., . nr. 158, jud. Prahova, împotriva pârâtelor: B. I., domiciliată în ., ., jud. Prahova, V. V., domiciliată în ., ., jud. Prahova, T. M., domiciliată în orașul Băicoi, ., ., S. E. - decedată, prin moștenitorii-pârâți: S. I.,domiciliat în ., ., S. V., domiciliat în ., ., S. M., domiciliat în mun. Ploiești, ., jud. Prahova și I. L. D., domiciliată în mun. Ploiești, Cartier A/best, ., jud. Prahova și în consecință:
Constată dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului intravilan în suprafață de 3.741 m.p. situat în ., ., jud. Prahova - T. 13, P. 288 și 290 -, având categoria de folosință arabil, delimitat pe schița de plan anexa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de domnul expert Simaciu V. (f. 195) prin perimetrul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-1, urmare a convențiilor încheiate la 27.03.2008 și 18.05.2012, prezenta hotărâre urmând să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
După rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, un exemplar de pe aceasta se va comunica Oficiului Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova – Biroul de Carte Funciară Câmpina și Primăriei Filipeștii de Târg, jud. Prahova.
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 1.493,75 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională precizată formulată de pârâtele-reclamante reconvențional B. I., V. V., S. E. (decedată, cu moștenitorii: S. I., S. V., S. M. și I. L. D.).
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâților de compensare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 4.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER
E. S. M.-C. B.
Red. ES/ES
12 ex./5.09.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2055/2013.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1091/2013. Judecătoria CÂMPINA → |
|---|
