Servitute. Sentința nr. 3011/2013. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3011/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 1514/204/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3011
Ședința publică din data de 29 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. A.
GREFIER: ȘINC A.-M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta S.C. E. G. OTOPENI S.R.L., în contradictoriu cu pârâții . și C. L. M., având ca obiect servitute.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 22.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte din prezenta hotărâre, când, instanța, pentru a permite părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 29.11.2013, hotărând astfel:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 18.03.2011 sub nr._ reclamanta S.C. E. G. OTOPENI S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții . și C. L. M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună crearea în favoarea reclamantei a dreptului de folosință (servitute de trecere) de la drumul județean până la incinta punctului de lucru de pe raza comunei M., a drumurilor secundare 423 și 390 aflate în proprietatea și administrarea pârâților și obligarea pârâților să respecte liniștita folosință a celor două drumuri secundare de acces de către societatea reclamantă; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că deține pe raza comunei M. o suprafață de teren de_ m.p., teren pe care se află deschis și un punct de lucru, demarând procedurile pentru construirea unei stații agregate minerale și a unei cariere de exploatare pietriș și nisip. A mai învederat reclamanta că C. L. Prahova a eliberat autorizația de construire nr. 17/09.07.2010 pe care primarul comunei M. nu vrea să o recunoască, atitudine față de care nu au putut desfășura lucrările specifice din autorizație. Ca urmare a nerespectării hotărârii judecătorești privind obligarea emiterii avizului pentru PUZ instanța de judecată a dispus amendarea Consiliului L. M. și a primarului I. G..
Reclamanta a mai arătat că întrucât punctul de lucru și incinta acestuia sunt situate în afara perimetrului construibil accesul cu utilaje nu se poate face decât de la drumul județean prin folosirea drumurilor secundare de exploatare nr. 423 și 390, prinse în harta cadastrală a comunei.
La data de 12.03.2011, a mai învederat reclamanta, că primarul a dispus să se sape un șanț în calea de acces, după care au fost înfipți niște țăruși pentru a bloca trecerea utilajelor societății, ca urmare se află în imposibilitatea practică de a folosi aceste căi de acces.
Față de această împrejurare solicită să se constate că proprietatea deținută în extravilanul comunei M. are natura juridică de proprietate înfundată și că singura cale de acces la drumul județean nu se poate face decât pe aceste drumuri secundare, fiind îndeplinite condițiile art. 577, 586 și 616 C. civ.
În drept, a invocat disp. art. 577, 586, 616 și 1073 C. civ., art. 277 C. pr. civ.
În dovedire a depus în copie act de alipire autentificat sub nr. 4127/21.08.2008, adresele nr. 906/2008 și 2336/2008 emise de Primăria Comunei M. (f. 9-11), decizia nr. 953/2011, proces-verbal din 04.10.2013, planșe foto, încheierile din data de 01.02.2013, 08.02.2013, 15.02.2013, sentința nr. 2/30.03.2010, decizia nr. 1026/09.06.2010, sentința civilă nr. 4001/23.11.2011, autorizație de construire nr. 17/2010, sentința nr. 628/18.12.2009, aviz unic nr. 1700/2009 (f. 265-298)
Pârâții . și C. L. M. au formulat întâmpinare (f. 21-22) prin care au solicitat respingerea acțiunii ca vădit nefondată.
În fapt, pârâții au arătat că cererea formulată este în vădită contradicție cu disp. art. 13 din Legea nr. 213/1998 potrivit cărora „servituțile asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai în măsura în care aceste servituți sunt compatibile cu uzul sau cu interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate”. În speță fiind vorba despre drumuri secundare care deservesc o comunitate locală nu poate fi instituită o servitute de trecere care să deservească interesele unei persoane juridice, un S.R.L. care desfășoară activitate comercială pe raza comunei M.. Crearea unei servituți care să deservească activitatea de exploatare a reclamantei impune ca aceste drumuri să necesite ample lucrări de lărgire prin care se vor afecta și fondurile învecinate, neputându-se asocia în cazul de față servitutea cu o simplă cale de acces cu piciorul și mașina.
În drept, au invocat art. 115 C. pr. civ.
La dosar au fost depuse în copie memorii (f. 99-113, 141-159), decizia nr. 953/2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ (f. 191-194)
La termenul de judecată din data de 21.02.2012 numiții M. G. și M. M. au formulat cerere de intervenție în interes propriu (f. 94), cerere care a fost respinsă ca inadmisibilă de către instanță prin încheierea din data de 22.06.2012 pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul acesteia.
La termenul de judecată din data de 13.09.2013 reclamanta a solicitat introducerea în cauză a numitului B. S., moștenitorilor defuncților C. L., Potoacă I. M. și M. I. G., instanța respingând ca informă cererea de introducere în cauză a altor persoane pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de la acea dată.
Sub aspectul probatoriului instanța a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților (f. 71), interogatoriul reclamantei (f. 97-98), proba cu expertiză tehnică topografică (f. 85-87), răspuns la obiecțiuni (f. 163), proba cu expertiză tehnică specialitatea construcții (f. 211-221), raport de expertiză tehnică topografică-completare (f. 240-242) și proba testimonială cu martorii M. G., V. G., Ș. E., N. I. (f. 303-306).
La dosar au fost depuse punctele de vedere formulate de experții consilieri I. G., P. D. și P. D. (f. 92-93, 250,).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta S.C. E. G. OTOPENI S.R.L. deține pe raza comunei M. o suprafață de teren de_ m.p. (f. 9-10), teren pe care se află deschis și un punct de lucru, demarând procedurile pentru construirea unei stații agregate minerale și a unei cariere de exploatare pietriș și nisip.
În vederea realizării activităților specifice operațiunilor de exploatare reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții . și C. L. M., crearea unei servituți de trecere de la drumul județean DJ 101P până la incinta punctului de lucru, pe drumurile secundare DE 423 și DE 390 aflate în proprietatea și administrarea acestora și obligarea pârâților să respecte liniștita folosință a celor două drumuri secundare de acces către punctul său de lucru.
Cu ocazia acordării cuvântului pe fondul cauzei, reclamanta și-a completat oral acțiunea cu un nou petit, respectiv obligarea pârâților a permite accesul cu utilaje grele la punctul de lucru, or, după acordarea cuvântului pe fond, orice cereri noi formulate nu mai pot fi avute în vedere, astfel că, față de disp. art.132 C.pr.civ. instanța constată că nu a fost legal sesizată cu privire la acest capăt de cerere.
Potrivit dispozițiilor art. 59 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispozițiile art. 602-625 din Codul civil – în care sunt incluse și cele ale art. 617-625 referitoare la dreptul de trecere – nu se aplică situațiilor născute anterior intrării în vigoare a acestuia, astfel încât în prezenta cauză instanța va avea în vedere dispozițiile din Codicele civil (Codul civil din 1864) și nu cele ale noului cod civil, precum și celelalte actele normative în vigoare la acea dată.
Astfel, potrivit art. 616 cod civil proprietarul al cărui loc este înfundat și care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
De asemenea, potrivit art.13 din Legea nr. 213/1998 servituțile asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai in măsura in care aceste servituți sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia ii sunt destinate bunurile afectate.
Textul de lege vizează imposibilitatea absolută de ieșire la drumul public a celui care reclamă constituirea unui drept de trecere pe terenul proprietatea altei persoane, textul găsindu-și aplicare în situația în care pentru proprietarul fondului dominant nu există nicio ieșire la calea publică.
per a contrario, atâta timp cât fondul dominant beneficiază de o ieșire la calea publică acesta nu are caracterul unui loc înfundat și, pe cale de consecință, trecerea pe locurile învecinate nu poate fi pretinsă.
În plus se reține că la stabilirea unei servituți de trecere trebuie să se țină seama și de interesul celui ce urmează a suporta consecințele servituții, iar nu să se ia în considerare, în mod precumpănitor sau exclusiv, interesul celui ce urmează a beneficia de dreptul de trecere.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză de expert B. N. și schița de plan anexă la raportul de expertiză rezultă că terenul deținut de reclamantă nu prezintă caracterul unui „loc înfundat”, accesul spre teren putând fi efectuat din drumul județean pe drumurile de exploatare DE 423, DE 390 și DE 191 (f. 85-87).
Mai mult chiar, constituirea un drept de servitute pe un drum deschis circulației publice, astfel cum solicită reclamanta, nu este reglementată de nicio dispoziție legală, scopul drumurilor publice, cum este cazul și drumurilor de exploatare DE 423, DE 390 și DE 191, fiind acela de a asigura circulația pe acestea, fără a fi nevoie, în acest sens, de o hotărâre judecătorească.
Din cuprinsul rapoartelor de expertiză întocmite în cauză rezultă că cele trei drumuri de exploatare care facilitează accesul către terenul reclamantei se circumscriu noțiunii de „drum public”, astfel cum acesta este definit de art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002 și art.3 lit.a din O.G. nr.43/1997.
Împrejurarea că aceste căi de acces către balastieră nu prezintă configurația geometrică și alcătuirea de structură pe care o impune traficul de utilaje grele, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică construcții întocmit de expert O. C. (f. 220-221) nu constituie un motiv de admisibilitate a cererii de chemare în judecată. Pârâții . și C. L. M. nu pot fi obligați, pe calea unei acțiuni în servitute, la contractarea unor lucrări de antrepriză, așa încât să faciliteze accesul reclamantei către punctul său de lucru pe drumurile de exploatare sus-menționate.
Mai mult, instanța reține că prin raportul de expertiză tehnică topografică – completare (f.240-242) au fost identificate terenurile amenajate de către reclamantă în zona drumurilor DE 423 și DE 390, constatându-se că acestea nu respectă configurația drumurilor publice conform planului parcelar și afectează proprietățile private învecinate.
Totodată, din concluziile raportului de expertiză rezultă că în zona acestor drumuri nu există terenuri disponibile ale domeniului public și domeniului privat.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, reținând că terenul reclamantei nu are caracter de loc înfundat, în sensul art. 616 Cod civil, cererea de chemare în judecată apare ca fiind neîntemeiată și instanța o va respinge.
În temeiul art.274 C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată și cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. E. G. Otopeni S.R.L., cu sediul în Otopeni, .. 12, ., ., în contradictoriu cu pârâții ., cu sediul în . și C. L. al comunei M., cu sediul în ..
Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. A. ȘINC A.-M.
Red. L.A./S.A.M.
7 ex./30.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 524/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2055/2013.... → |
|---|
