Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2316/2014. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2316/2014 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 16-07-2014 în dosarul nr. 23/204/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova,cod_
tel_; tel/fax_
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2316
Ședința publică de la 16 IULIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE- C. M.
GREFIER- I. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect constatare nulitate act juridic formulată de reclamanta O. T. împotriva pârâților C. L. OR.B., ORAȘUL B. PRIN PRIMAR, C. JUDEȚEAN PRAHOVA, prin reprezentanții lor legali și intervenientul I. P..
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 1355 lei conform chitanței de la fila 64 dosar.
Prezența și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 09 iulie 2014, parte integrantă din prezenta hotărâre pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru ca părțile să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru astăzi 16 iulie 2014.
J U D E CĂ T O R I A
Asupra cauzei civile de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamanta O. T. a chemat în judecată civilă pe pârâții C. local al orașului B., prin primar și C. Județean Prahova pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 626 din 27.04.1976 a Consiliului Popular al Județului Prahova și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că dosarul nr._ a avut aceeași cauză, același obiect și aceleași părți ca și prezenta cauză dar aceasta are un alt temei de drept, respectiv existența unui viciu de consimțământ și a unei cauze ilicite conform art. 948, 966 din codul civil respectiv art. 1179, 1236 din Noul Cod Civil.
Reclamanta a arătat că la data de 27.04.1976 fostul Consiliu Popular al județului Prahova, dispunea prin decizia nr. 626 că acceptă donația făcută Consiliului local al orașului B. de cetățenii Costrișeanu L., N. D. și O. S. respectiv surorile lui S. O., soțul supraviețuitor al Iulianei O., sora lui, F. B., mama reclamantei, a două loturi de teren respectiv unul reprezenta ½ din terenul de 935 m2 din .-65 iar celălalt se referea la dreptul de ½ din livada situată în pct. ,,Șendrești”.
Reclamanta a arătat că pârâții au depus la dosar declarațiile olografe ale rudelor dar acestea au fost scrise olograf de către aceeași mână, au același conținut și aceeași formă, au fost semnate olograf și lizibil de aceeași mână și au fost datate în aceeași zi, 11.03.1976.
Reclamanta a precizat că aceste elemente ridică problema lipsei consimțământului real, adevărat, fapt care s-a materializat prin dezertare civică și neîndeplinirea procedurii notariale.
Reclamanta a arătat că în cauză lipsește însăși esența actului de donație respectiv motivația de gratificare, ,,animus donandi” inducând o cauză ilicită și imorală, obligația de a gratifica statul comunist sub sancțiunea terorii printr-o conformare oarbă, nedorită dar împlinită.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 138, 151 din codul de procedură civilă și art. art. 948, 966 din codul civil, respectiv art. 1179, 1236 din noul cod civil.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus în copie la dosar extrasul din registrul actelor de naștere (f.13), certificatul de deces pentru B. F. (f.15), certificatul de naștere al reclamantei (f.16), decizia 626 din 27.04.1976 (f.18), adresa nr. 1541/18.03.1976 (f.19), referatul (f.20), certificatul nr. 547/1974 (f.21), declarațiile din 11.03.1976 (f.22-23), adeverința nr. 5975/08.11.1993 (f.24), sentința civilă nr. 2466/1977 a Judecătoriei Câmpina(f.25), schițe de plan8f.26), decizia nr. 626/1976 (f.34), încheierea de admitere în principiu pronunțată în dosarul nr. 1375/1976 al Judecătoriei Câmpina (f.37), decizia civilă nr. 2034/30.04.1958 (f.40), contractul de partaj voluntar aut sub nr. 1266/1980 (f.48), certificatul de moștenitor nr. 989/1978 (f.51) și a solicitat proba cu înscrisuri și martori.
Prin cererea depusă la dosar la data de 20.01.2014 reclamanta a arătat că înțelege să cheme în judecată pe pârâții C. local B. și orașul B. prin primar, C. Județean Prahova și să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 626 din 27.04.1976 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și a arătat că pentru terenului din pct. Șendrești nu depune acte întrucât nu face obiectul cererii care vizează doar terenul din ./65 (f.59).
Reclamanta a depus la dosar încheierea nr. 7116/30.04.2013 (f.61), extrasul de carte funciară nr. 7116/29.04.2013 (f.62).
Prin rezoluția din 23.01.2014, instanța a dispus comunicarea către pârâți a cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor atașate cu mențiunea de a depune întâmpinare sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și a invoca excepții în afara celor de ordine publică.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în termenul legal, pârâtul C. local B. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția autorității de lucru judecat și a arătat că nulitatea absolută a unui act juridic poate fi pusă în discuție doar în contradicție cu părțile actului respectiv și a apreciat că nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu a emis decizia atacată, pârâtul C. Popular al jud. Prahova a acționat în calitate de reprezentant al Statului Român.
Pârâtul a precizat că în urma analizării comparative a cererii de chemare în judecată și a răspunsului la întâmpinare depus pentru termenul din 08.02.2012 formulate în dosarul nr._ precum și al acțiunii care formează obiectul prezentului dosar, se poate observa că temeiul de drept invocat în ambele dosare sunt prevederile art. 948, 966 cod civil, făcându-se referire la lipsa consimțământului sau la vicierea acestuia dar și la existența unei cauze ilicite.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că acțiunea este neîntemeiată și a arătat că ofertele celor trei donatoare materializate prin declarațiile olografe ale acestora din 11.03.1976 cuprind motivul pentru care fac această gratificare, donația fiind în deplină cunoștință de cauză, neexistând nici o dovadă contrarie.
Pârâtul a precizat că terenul situat în orașul B., . inventariat în domeniul privat al orașului și ulterior o parte din acesta a fost înstrăinat prin licitație publică iar pentru diferența de suprafață s-a emis titlu de proprietate în baza legii 42/1990.
În drept, pârâtul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205, 430-432 din codul civil, art. 813,814 din codul civil, Decretul 478/1954.
În dovedirea susținerilor sale pârâtul a depus la dosar decizia nr. 626/27.04.1976 (f.75), încheierea de admiterea în principiu pronunțată în dosarul nr. 1875/1976 al Judecătoriei Câmpina (f.76), sentința civilă nr. 2357/2010 a Judecătoriei Câmpina (f.78), certificatul de moștenitor nr. 989/1978 (f.82), sentința civilă nr. 2789/2012 a Judecătoriei Câmpina (f.83) și a solicitat probe cu înscrisuri și atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina.
Pârâtul C. Județean Prahova a formulat întâmpinarea prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat față de dosarul nr._ având drept cauză constatarea nulității absolute a deciziei nr. 626/1976 în temeiul art. 948, 966, 801-814 și art. 1171 din codul civil și obiectul acțiunii fiind constatarea nulității absolute a deciziei nr. 626/1976 și având aceleași părți.
Pe fondul cauzei pârâtul a considerat că acțiunea este neîntemeiată și a arătat că oferta de donație făcută de către autoarele reclamantei materializată prin declarațiile olografe ale acestora de la 11.03.1976, acestea au donat în deplină cunoștință de cauză statului cota de ½ din terenurile situate în .-65 (935 m2) respectiv terenul de la Șendrești (1967 m2).
Pârâtul a arătat că aceste declarații și-au produs efectele și acest lucru rezultă din faptul că terenurile menționate nu au făcut obiectul partajului dintre comoștenitorii defuncților autori ai reclamantei cum rezultă din încheierea de admitere în principiu din data de 20.07.1976, pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 1875/1976 având ca obiect partajul succesoral de pe urma defuncților O. S. și O. I..
Pârâtul a arătat că atât oferta de donație cât și acceptarea acesteia au fost făcute cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 1171 din codul civil coroborat cu prevederile art. 2 alin. 2 din Decretul nr. 478/1954, fiind îndeplinite cerințele de formă prevăzute de art. 813 și 814 din codul civil.
În drept, pârâtul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205, 206, 430-431 din codul de procedura civilă.
În dovedirea susținerilor sale pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin cererea de intervenție accesorie intervenientul I. P. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și a arătat că sprijină apărările formulate de pârâți și a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
În susținerea acestei excepții intervenientul a arătat că reclamanta nu are calitate procesuală activă iar actul de partaj voluntar nu îi conferă acest drept și față de înscrisurile depuse la dosar reclamanta nu dovedește calitatea moștenitoare a celor trei donatoare pentru a avea un interes personal în promovarea acestei acțiuni.
În drept, intervenientul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 63,67 din codul de procedură civilă.
În dovedirea susținerilor sale intervenientul a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin notele de ședință pârâtul orașul B. prin primar a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a arătat că terenul în suprafață de 935 mp a fost dobândit de O. I. prin decizia civilă nr. 2034/1958 și în urma decesului acesteia se procedează la partajarea masei succesorale prin sentința civilă nr. 1482/1974 prin care soțul supraviețuitor al acesteia, O. S. primește dreptul de ½ din terenul în suprafață de 935 mp iar cealaltă jumătate se împarte în cote de 1/5 către moștenitorii B. F. (mama reclamantei), R. Laurenția și B. E., 1/5 pentru D. J. și Ș. F. și 1/5 pentru C. M..
Pârâtul a arăatt că potrivit certrifucatului de moștenitor nr. 547/1974 moștenitorii defunctului O. S. au fost Castrișanu L., N. D. și O. S. care au donat dreptul de ½ din terenul în suprafață de 935 mp.
Pârâtul a depus la dosar sentința civilă nr. 1323/11.05.1974 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
De asemenea, pârâtul C. Județean Prahova a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei întrucât aceasta este moștenitoarea autoarei B. F. pentru cota de 1/5 din dreptul de ½ din terenul în suprafață de 935 mp care i-a revenit din succesiunea defunctei O. I..
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și martori.
La cererea reclamantei au fost audiați martorii B. I. și P. I. C.(f. 136, 141).
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată în fapt următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul Orașul B. prin primar, C. Județean Prahova și intervenient, instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată având în vedere că reclamanta a invocat lipsa intenției de a gratifica a celor trei moștenitoare care echivalează cu lipsa cauzei și atrage nulitatea absolută, iar regimul juridic al acestei nulități constă în aceea că poate fi invocată de oricine are interes pe cale de acțiune sau excepție, fiind imprescriptibilă.
Conform certificatului din 08.12.1975 la data de 06.05.1974 a decedat O. S. și de pe urma acestuia au rămas ca moștenitori Castrișanu L., N. D. și O. S. în calitate de surori, iar în masa succesorală a rămas dreptul de ½ din terenul în suprafață de 935 m2 arabil situat în orașul B., . și dreptul de ½ din terenul în suprafață de 1967 m2 livadă situat în pct. ,,Șendrești” (f.21).
Prin declarațiile din data de 11.03.1976 Castrișanu L., O. S. și N. D. au declarat că renunță în folosul statului la dreptul de ½ din cele două terenuri întrucât din cauza vârstei nu mai pot lucra terenurile agricole (f.22-23,132).
Din decizia nr. 626/27.04.1976 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al județului Prahova rezultă că a fost acceptată donația făcută de cele trei moștenitoare ale defunctului O. S. cu privire la dreptul de ½ din terenul de 935 m2 situat în orașul B., .-65 și din terenul în suprafață de 1967 m2 situat în pct. ,,Șendrești” (f.18).
Din certificatul de moștenitor nr. 989/1978 rezultă că la data de 22.06.1978 a decedat B. F. având ultimul domiciliu în orașul B., . și de pe urma acesteia au rămas ca bunuri succesorale un teren în suprafață de 935 m2 situat în . și un teren în suprafață de 1967 m2 situat în orașul B., pct. ,,Șendrești” iar moștenitoarea rămasă de pe urma defunctei fiind reclamanta, în calitate de fiică căreia i-a revenit întreaga masă succesorală (f.51).
Prin sentința civilă nr. 2357 din 29.06.2010 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de reclamanta din prezenta cauză ca neîntemeiată, iar în considerentele acestei hotărâri s-a reținut că orașul B. deține cota de ½ iar numiții B. F., R. Laurenția, B. E., D. J., Ș. F. G., C. M. sunt coproprietarii cotei de ½ din terenul de 935 m2situat în orașul B., .).
Prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2789/03.10.2012 rămasă irevocabilă, reclamanta a solicitat să se constate în contradictoriu cu pârâții C. local B., orașul B. prin primar și C. Județean Prahova, constatarea nulității absolute a deciziei nr. 626/27.04.1976 alături de alte capete de cerere.
În ședința publică din 07.05.2014, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat având în vedere că prin prezenta acțiune reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 626/27.04.2011 ca urmare a lipsei de consimțământ și a unei cauze ilicite conform art. 948 și 966 din codul civil.
Potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
În structura voinței juridice intră consimțământul și cauza și care presupune existența discernământului adică puterea de reprezentare a consecințelor juridice ale manifestării de voință.
Prin declarațiile date la data de 11.03.1976, moștenitoarele defunctului O. S. și-au manifestat voința de a dona statului dreptul de ½ din terenul în suprafață de 935 m2 situat în orașul B., . terenul în suprafață de 1967 m2 livadă situat în pct. ,,Șendrești”.
În cauză este vorba de o donație făcută statului prin C. Popular al orașului B. și sunt aplicabile prevederile speciale ale Decretului nr. 487/1954, astfel că potrivit art. 2 alin. 2 raportat la art. 1 din decret, donația trebuia acceptată prin actul administrativ emis de Comitetul executiv al Sfatului Popular regional, astfel că acest act îndeplinea condiția actului autentic, conform art. 1171 din codul civil, fiind emis de către autoritatea executivă a administrației publice locale, în virtutea unor atribuții expres stabilite prin legea specială.
Oferta de donație făcută de cele 3 moștenitoarea fost acceptată prin decizia nr. 626 din 27.04.1976 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al județului Prahova (f.18).
Prin prezenta cerere reclamanta a arătat că lipsește avizul Ministerului Agriculturii și Silviculturii așa cum prevede art. 4 din Decretul nr. 478/1954 dar această susținere a reclamantei a fost soluționată prin sentința civilă nr. 2789/2012 a Judecătoriei Câmpina, rămasă irevocabilă, prin care s-a reținut că acest aviz era consultativ și chiar în lipsa acestui aviz nu se poate susține nulitatea deciziei nr. 626/1976.
De asemenea, reclamanta a susținut prin acțiunea formulată, că în speță lipsește însăși esența actului de donație, respectiv motivația de gratificare ,,animus donandi” inducându-se o cauză ilicită și imorală.
În cazul donației, cauza este determinată de intenția liberală a dispunătorului, dedusă din motive subiective ale încheierii actului care dacă nu sunt conforme cu legea atrag nulitatea liberalității.
Donația reprezintă o liberalitate și trebuie să fie reală, licită și morală, iar scopul pentru care donatorul transferă cu titlu gratuit proprietatea altei persoane se diferențiază dar prezintă importanță stabilirea motivelor subiective concrete care au determinat încheierea contractului, iar dacă motivele subiective sunt neconforme cu legea donația este nulă.
În speță, din declarațiile date de cele trei moștenitoare rezultă că acestea au renunțat în folosul statului la dreptul de ½ din terenul în suprafață de 935 mp și din terenul de 1967 mp livadă datorită vârstei înaintate, motiv pentru care nu mai pot lucra terenurile agricole(f.22-23, 132).
Violența ca viciu de consimțământ constă în amenințarea unei persoane cu un rău de natură să-i provoace o temere care să o determine să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat.
Martorul B. I. audiat la cererea reclamantului a arătat că o jumătate din terenul în suprafață de 935 mp i-a revenit lui S. O. și de pe urma acestuia au rămas cele trei moștenitoare care au donat statului terenul în litigiu.
Martorul precizat că nu le-a cunoscut pe cele trei moștenitoare și nu a fost prezent când au fost scrise declarațiile dar are cunoștință despre practica din acele vremuri(f.136).
Din declarația martorului nu rezultă violența sau manoperele dolosive exercitate asupra celor trei moștenitoare pentru a le determina să întocmească acele declarații prin care donau statului dreptul de ½ din cele două terenuri.
Martora P. I. C. audiată la cererea reclamantei a arătat că l-a cunoscut pe defunctul O. S. și de pe urma acestuia au rămas trei moștenitoare S., D. și L. iar cu privire la terenul în litigiu, martora a arătat că reclamanta a achitat toate taxele și impozitele până în anul 2000.
Martora a declarat că știe de la moștenitoarea L. că la domiciliul lor a venit un domn de la poliție sau de la partid care le-a spus că sunt chemate la primărie sau la partid și L. i-a spus că dacă nu vor lucra terenul, acesta va fi luat de stat.
Martora a arătat că moștenitoarea L. i-a spus că ele nu au semnat nimic și nu au scris nimic, toate declarațiile fiind scrise, iar cel care a venit la domiciliul lor le-a amenințat că le va lua din pensie și că vor fi duse la închisoare și terenul tot va fi luat de stat(f.141).
Din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă că au fost exercitate presiuni asupra celor trei donatoare respectiv martorul B. I. a arătat doar împrejurări generale rezultate din practica acelor vremuri, iar martora P. I. C. a declarat că cele trei moștenitoare au fost amenințate că li se va lua din pensie și că vor fi duse în închisoare, fără a preciza în mod concret presiunile exercitate asupra acestora pentru a le determina să doneze către stat terenurile menționate, iar reclamanta nu a dovedit că celor trei donatoare le-au fost luate sau reduse pensiile sau că au suferit condamnări penale.
De asemenea, față de probele administrate în cauză instanța nu poate reține lipsa intenției de a gratifica din partea celor trei moștenitoare față de existența declarațiilor acestora din data de 11.03.1976 în care declară că înțeleg să renunțe în favoarea statului la dreptul lor din cele două terenuri raportat la declarația martorei P. I. C. care a arătat că moștenitoarea L. i-a spus că nu a scris și semnat nimic, declarația acestei martore fiind combătută tocmai de existența celor trei declarați.
Totodată, instanța reține că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere că reclamanta nu a dovedit existența unui bun actual în patrimoniul său care să justifice aplicarea acestor dispoziții legale privind garantarea dreptului său de proprietate.
Față de probele administrate în cauză, instanța reține că nu s-a dovedit lipsa intenției de a gratifica din partea celor trei donatoare și existența unor amenințări la adresa acestora care să echivaleze cu însăși inexistența intenției de a gratifica și care să determine lipsa cauzei imediate în justificarea voinței liberale de a dona în favoarea statului român de la acea dată, astfel că instanța urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Având în vedere cererea de intervenția accesorie prin care intervenientul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, față de prevederile art. 67 din codul de procedură civilă, instanța urmează să admită cererea de intervenție sub aspectul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâții ORAȘUL B. - PRIN PRIMAR, C. JUDEȚEAN PRAHOVA și intervenient ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta O. T., domiciliată în mun. București, .>, Arg nr. 2(fostă Becaței nr. 45, sector 3) în contradictoriu cu pârâții: ORAȘUL B. - PRIN PRIMAR, cu sediul în B., . B, jud. Prahova, C. L. B., cu sediul în B., . B, jud. Prahova, C. JUDEȚEAN PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova și intervenientul I. P. domiciliat în mun. București, ., . ca neîntemeiată.
Admite cererea de intervenție accesorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Câmpina.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.07.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. I. C.
Red. CM
8 ex./18.07.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 798/2014. Judecătoria CÂMPINA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2301/2014.... → |
|---|
