Ordin de protecţie. Sentința nr. 3555/2014. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3555/2014 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 5462/204/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3555
Ședința camerei de consiliu de la 17 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. L.-I.
Grefier: D. I.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamantul S. L. și pârâtele S. A. și B. F., având ca obiect ordin de protecție.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința camerei de consiliu din 13.11.2014 consemnate în încheierea de ședința ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 17.11.2014, hotărând astfel:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ /26.09.2014, astfel cum a fost precizata la data de 23.10.2014 (f.79), reclamantul S. L. a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care sa se dispună obligarea pârâtelor S. A. și B. F. la păstrarea unei distante minime fata de acesta, minorul S. L. C., părinții săi, S. E. și S. S., domiciliul situat în Băicoi, fdt. C. nr. 9 și Grădinița T., la interzicerea oricărui contact telefonic sau prin corespondenta cu aceste persoane și încredințarea minorului.
In motivarea cererii reclamantul a arătat că se află în proces de divorț cu pârâta S. A., pe rolul Judecătoriei Câmpina aflându-se dosarul nr._ cu termen de judecata la 12.11.2014 și a fost nevoit sa promoveze prezenta cerere deoarece parata, împreună cu mama sa, B. F., a venit in data de 17.09.2014 la Grădinița Ț. unde minorul rezultat din căsătoria lor este înscris si, împotriva voinței acestuia, provocând scandal a vrut sa-1 ia pe minor. Cu acea ocazie a proferat injurii la adresa sa, încercând să îl agreseze fizic in timp ce ținea minorul in brațe, motiv pentru care acesta s-a speriat iar ceilalți copii au intrat in panică. In aceasta situație educatoarea a sunat la 112 si la fata locului a venit un echipaj de politie de la Politia or. Băicoi. P. la sosirea echipajului de politie paratele l-au lovit, pe el si pe mama sa, acesteia din urma provocându-i leziuni.
Cat timp cele doua parate i-au jignit si lovit, minorul a fost de fata, asistând la toate scenele de violenta pe care cele doua parate le-au creat, s-a speriat, ceea ce a avut un impact negativ asupra stării sale de sănătate.
Reclamantul a mai învederat că a fost încheiat un proces verbal de către organul de politie, iar la data de 19.09.2014 a depus o sesizare la Politia Băicoi.
Din cauza manifestării violente a pârâtelor, minorul S. L. C., care este diagnosticat cu comportament de tip autist, a fost traumatizat. Deoarece si anterior parata S. A. a avut manifestări violente fata de minor acesta refuza sa meargă si sa locuiască împreuna cu mama sa
Reclamantul a precizat că parata S. A. obișnuia sa-1 mai lovească pe minor si se purta mai dur cu el neținând cont de faptul ca acesta are o problema de sănătate, pe care parata nu o recunoaște.
Anterior datei de 17.09.2014 parata mai venea in domiciliul sau pentru a-l vedea pe minor, si cu aceasta ocazia, a provocat scandaluri in fata minorului, ceea ce l-a făcut pe acesta sa refuze sa mai meargă la parata. Comportamentului agresiv al paratei S. A. ii creează minorului o stare de agitație ceea ce duce la agravarea stării sale de sănătate
Reclamantul a mai arătat ca s-au judecat pe cale de ordonanța președințială in dosarul nr._ in care s-a pronunțat sentința civila nr. 2506/11.11.2014 prin care instanța a stabilit provizoriu locuința minorului S. L. C. la domiciliul mamei iar lui i-a fost admisa cererea de a avea legături personale cu minorul. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel. Din cauza comportamentului agresiv al paratei minorul refuza sa meargă la aceasta astfel ca si in prezent locuiește in mod permanent el.
In susținerea cererii, a atașat in copie, acte medicale, adrese IJP Prahova, plângeri penale si dovezi de comunicare (f.8-51)
Cererea nu a fost motivata in drept.
Prin întâmpinarea formulată la data de 06.10.2014, paratele au solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată. In apărare, s-a arătat ca parata S. A. nu a produs in nici un fel incidentul din data de 17.09.2014 si nici nu a agresat victimele fizic sau verbal. In privința paratei B. F., aceasta a fost provocata sa recurgă la violenta fizica si verbala, in curtea grădiniței, de către reclamant si părinții acestuia, împrejurări pe care le regreta si care sunt rezultatul unui lung sir de șicanări pe care reclamantul si familia sa le produce acestora pentru a le îndepărta de minor si pentru a le discredita in fata acestuia, a organelor de politie si in fata instanțelor judecătorești in vederea obținerii unei soluții favorabile in privința minorului.
Întâmplările din data de 17.09.2014 sunt rezultatul unei lungi suferințe provocate in perioada căsătoriei, atât paratei S. A., dar si paratei B. care a asistat neputincioasa la nefericirea si suferința fiicei sale.
S-a mai arătat ca părțile s-au căsătorit in anul 2005, iar o lungă perioada de timp au locuit in Italia. În luna iunie 2014 au revenit împreuna cu minorul in România. In perioada cat au locuit ca soț si soție, reclamantul a fost constant violent, verbal si fizic, cu parata S. A., iar in ultima perioada a căsătoriei violentele au avut loc in fata minorului, care, bolnav fiind, a fost afectat emoțional.
La venirea in România, minorul a locuit impreuna cu parata S. A., la domiciliul părinților acesteia, insa reclamantul, în cadrul unei vizite obișnuite a refuzat sa îi aducă copilul si astfel, si in acest moment, acesta se afla la reclamant.
Intre timp, anterior luării minorului la domiciliul sau, a formulat o cerere de ordonanța presedentiala prin care a solicitat stabilirea unui program de vizita cu minorul. In cadrul aceluiași dosar, parata, S. A., a formulat cerere reconventionala prin care am solicitat ca pana la judecarea dosarului de divorț minorul sa aibă stabilit domiciliul la domiciliul meu, cerere ce mi-a fost admisa prin Sentința civila nr. 2506/11.09.2014, sentința executorie de drept.
Desi impotriva acestei soluții reclamantul a formulat apel, sentința este executorie si a încercat pe cale amiabila sa o pună in executare, solicitându-i telefonic si prin mesaje scrise sa ii permită sa vadă copilul, insa a refuzat sa o mai lase sa vorbească cu acesta si nu i-a mai răspuns la telefon. Din disperare a mers la grădinița din cartierul Ț., insoțita de mama mea, parata B. F., pentru a-si vedea copilul si pentru a cere educatoarei sa ii permită sa vorbeasca cu acesta. I-a fost refuzat acest drept, iar in timp ce stătea de vorba in mod civilizat cu cadrele in incinta grădiniței, afara, parata B. F. a fost intâlnita de reclamant si de părinții acestuia si apostrofată, așa încât a răspuns in același mod. Pentru ca injuriile aduse de reclamant si părinții săi au fost completate de situația foarte tensionata creată de lipsa copilului si de ingradirea accesului mamei sale de a-si exercita drepturile părintești firești, au determinat-o sa fie violenta cu aceștia, un comportament pe care deși nu îl are in mod obisnuit, si-1 însușește pentru cele întâmplate in data de 17.09.2014.
S-a mai aratat ca parata B. a fost si ea agresata de reclamant si de părinții săi, regreta cele intampiate, insa a fost provocata de aceștia sa recurgă la astfel de acțiuni, total contrare caracterului sau pașnic si civilizat. Parata S. A. nu a participat la disputa violenta dintre reclamant si părinții sai fiind in clădirea grădiniței de vorba cu educatoarele, la ieșirea din clădire incidentul de afara fiind deja finalizat. Pentru parata B. a realizat ca a fost provocata sa recurgă la un astfel de comportament, nu a mai rămas sa aștepte organele de politie si a mers personal la secție pentru a-si declara vina.
Paratele au precizat ca disputa a avut loc pe fondul neînțelegerilor legate de locuința copilului si de împrejurarea ca reclamantul refuza sa ii permită paratei S. A. relații firești cu fiul lor, si mai mult refuza sa se conformeze unei sentințe judecătorești executorii pronunțata de Judecătoria Campina prin ordonanță președințială.
S-a mai apreciat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale emiterii unui ordin de protecție, respectiv existența cererii persoanei a cărei viață, integritate fizică ori psihică sau a cărei libertate este pusă în pericol, starea de pericol și caracterul provizoriu. Astfel, cererea a fost formulata doar de reclamantul S. L., deși pretinse victime sunt si părinții acestuia, iar cererea nu este formulata si in numele fiului lor minor, la rubrica reprezentant legal nefiind făcuta nici o mențiune.
Totodata au aratat ca existența cererii trebuie să se întemeieze pe însăși existența stării de pericol ce poate aduce atingere vieții, integrității fizice ori psihice sau a libertății persoanei ceea ce justifică urgența ca și condiție de admisibilitate în materia ordonanței președințiale. Ori in situația dedusa judecații starea de pericol nu a fost creeata, paratele nefiind nici măcar fizic apte de a crea un pericol sau o temere in acest sens pretinselor victime, iar întâmplarea din 17.09.2014 a fost un act izolat de violenta, de o intensitate minima, asa cum reiese din actele medicale, practic o disputa domestica de care reclamantul incearca sa se folosească pentru a o îndepărta de parata S. A. de fiul lor si pentru a opune rezistența punerii in executare a sentinței din ordonanța presedentiala.
In cauza au fost administrate probele cu inscrisuri, interogatoriul pârâtelor (f.151-152) si testimonială cu martorii C. A. M., Fitcal R. (f.153-154), S. L. și A. D. (f.180-183).
Examinând actele si lucrările dosarului instanța retine in fapt:
Din căsătoria reclamantului cu parata S. A. s-a născut la data de 11.01.2010 minorul L. C., care a locuit pana in luna mai 2014 împreuna cu părinții săi in Italia.
Urmare a deteriorării relației dintre cei doi soți determinate de comportamentul violent fizic si verbal al reclamantului față de parata S. A., respectiv acuzațiilor de consum de substanțe interzise aduse de reclamant soției, aceasta a revenit, împreună cu minorul in România și s-a mutat în domiciliul părinților săi (f.186-193).
La data de 19.05.2014 pârâta B. F. a sesizat IPJ Prahova prin petitia nr._/19.05.2014, respectiv_/22.05.2014, săvârșirea de către reclamant a infractiunii de amenințare prev. de art. 206 cp fata de ea si de parata S. A. (f.88), iar la data de 05.06.2014, reclamantul, la rândul său, a formulat o plângere împotriva paratelor S. A. și B. F. pentru consum, respectiv punere la dispoziție de substanțe interzise, înregistrată sub nr._/05.06.2014, respectiv 201/D/P/2014 (f.16-23), aflate în curs de cercetare
Ulterior, însuși reclamantul a revenit in tară, luând minorul la domiciliul părinților săi, S. E. și S. S., interzicându-i paratei S. A. și bunicilor materni să mai aibă legături personale cu acesta, fapt ce a generat o . litigii si conflicte între părți și ceilalți bunici ai minorului.
Astfel, în curs de cercetare la Poliția Băicoi există dosarul penal 2533/P/2014 format ca urmare a plângerii nr._/08.08.2014 a persoanei vătămate S. E. împotriva paratelor S. A. și B. F., având ca obiect tulburarea ordinii și liniștii publice, amenințare și hărțuire (f.155-165) și plângerea nr._/11.08.2014, prin care parata S. A. sesiza nerespectarea masurilor de incredintare a minorului de catre reclamant (f.166-169).
Instanța constată că reclamantul a promovat acțiune de divorț, înregistrată sub nr._, aflată in curs de soluționare in prima instanța și cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale ce face obiectul dosarului nr._, în care prin sentința civila nr. 2506/11.09.2014 a Judecătoriei Câmpina pârâta S. A., la domiciliul căreia a fost stabilita provizoriu locuința minorului, a fost obligată să îi permită reclamantului dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Cu toate că hotărârea sus menționată este executorie, minorul a rămas in domiciliul reclamantului, acesta invocând refuzul copilului de a pleca la domiciliul mamei, inclusiv de a o vedea și vorbi cu aceasta.
Împotriva sentinței civile nr. 2506/11.09.2014, reclamantul a formulat apel și cerere de suspendare a executării, cereri pendinte pe rolul Tribunalului Prahova (f.194-195).
Referitor la evenimentul din 17.09.2014, este cert că in incinta Grădiniței T. a avut loc un conflict spontan cauzat de cele două parate, pe fondul diferendelor si litigiilor existente intre părți cu privire la minorul L. C., toate părțile implicate având intenții dintre cele mai bune, dar gestionând în mod greșit situația existentă.
In urma acestui conflict au suferit vătămări corporale minore reclamantul (f.9), mama acestuia, S. E. (f.8), cât și pârâta B. F. (f.90), iar reclamantul a formulat plângere penală aflată in curs de soluționare înregistrată sub nr._/19.09.2014, respectiv 3027/P/2014, în care prin ordonanță din 03.10.2014 a fost începută urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 193 alin. 1 si 2 cp față de pârâtele din prezenta cauză (f.77).
Minorul L. C. a fost diagnosticat cu întârziere in dezvoltarea limbajului expresiv, comportament de tip autist și întârziere medie in dezvoltarea psihica QI=48, astfel cum rezulta din biletul de ieșire din spital (f.27).
Conform anamnezei, examenului psihic si psihologic efectuate in cadrul Spitalului V. unde a fost internat in perioada 14-17.07.2014, minorul sufera de o intarziere in achizitionarea limbajului expresiv, dezinteres fata de interactiunea cu copii de-o vârsta, fiind afectuos cu mama și bunica maternă. Totodata s-a retinut ca factori de risc si vulnerabilizanți pentru dezvoltarea armonioasa a copilului mediul familial marcat de conflicte intrafamiliale, agresivitate verbala și fizica intre parinti, crestere in mediu bilingv, schimbarea domiciliului (f.27).
Același diagnostic funcțional a fost stabilit minorului si in Italia, la 18.02.2014, de către Unitatea Sanitara Locala din Torino, care a semnalat dezvoltare neuro-motorie adecvată cu importantă întârziere a limbajului; dificultate în comportament și repetare (f.29-44).
În perioada 15.08 – 01.09.2014, la solicitarea reclamantului, minorul a urmat un program de evaluare psihologică in Centrul de Sănătate Mintală din cadrul Spitalul de Pediatrie Ploiești, alături de tata participând si parata S. A., dovedind implicare și afecțiune față de copil. In ceea ce îi privește raporturile dintre părintii minorului, s-a constatat o atmosfera de tensiune si o relație rece si distanta.
Instanța reține că măsurile prevăzute de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei în familie urmăresc ocrotirea și sprijinirea familiei, dezvoltarea si consolidarea solidaritatii familiale, respectiv protectia si promovarea drepturilor victimelor in familie.
Pentru a fi apta de a beneficia de protectia drepturilor aparate de aceasta norma, actiunile fizice si verbale exercitate de catre un membru de familie impotriva altui membru este necesar sa provoace acestuia din urma un prejudiciu sau o suferinta fizica, psihica, sexuala, emotionala ori psihologică, respectiv viata, integritatea fizica sau psihica ori libertatea sa-i fie pusa in pericol prin actele de violenta exercitate.
Este de netăgăduit că actiunea paratelor din data de 17.09.2014, astfel cum a rezultat din depozitiile martorilor audiati, care venite sa ia legatura cu educatoarea minorului, la iesirea copiilor din sala de curs, au exercitat acte de violenta fizica, respectiv l-au îmbrâncit și lovit pe reclamant, si verbală adresându-i cuvinte pe un ton ridicat, a tulburat ordinea și liniștea publică și provocat indignarea persoanelor aflate în incinta gradintei, speriind copiii și lezând demnitatea și onoarea instituției de învătământ.
Cu toate acestea, din coroborarea intregului material probator, inclusiv raspunsurile paratelor la interogatoriul administrat, instanta retine ca incidentul din 17.09.2014 a avut un caracter izolat, pe fondul existentei unui lung șir de litigii între părți, care deși i-a afectat, nu a pus in pericol viata, integritatea fizica sau psihica ori libertatea reclamantului și cu atat mai putin a parintilor acestuia sau minorului.
Astfel, instanța constată că nici parata si nici mama acesteia nu au mai exercitat anterior violente de nicio natura asupra reclamantului și cu atat mai putin a minorului, pentru apararea interesului căruia a fost exercitata în fapt prezenta cerere de emitere a ordinului de protectie.
Dimpotrivă, instanța reține, in concordanta cu medicii, persoanele de specialitate care l-au evaluat pe minor in decursul timpului și institutorii acestuia, audiati in calitate de martor, fata de probleme medicale cu care copilul se confrunta ca este in interesul acestuia ca cei doi părinți, împreuna cu bunicii sa conlucreze și sa coopereze, și nu la nivel declarativ, lăsând la o parte propriile orgolii, in vederea creării unui mediu stabil din punct de vedere emoțional minorului, fără a ignora consecintele unui astfel de diagnostic asupra parintilor si a celorlalti membrii ai familiei extinse, care la randul lor se afla în suferință.
Prin urmare, indepartarea oricareia dintre aceste persoane nu este de natura decât de a adânci starea de insecuritate si izolare a copilului.
Totodată, instanța retine din biletul de iesire din spital (f.27) că minorul este atașat si de cele doua parate, fiind afectuos cu acestea, chiar daca in prezent nu este capabil sa-si manifeste afectiunea decat fata de tatal reclamant, iar din intreaga succesiune a faptelor rezulta fara dubiu ca actiunile paratelor din 17.09.2014 exercitată asupra reclamantului nu l-au pus, pe acesta sau pe minor, in stare de pericol.
De asemenea, din declaratiile martorilor audiati in dosarul penal nr. 2533/P/2014, cu privire la incidentul din 06.08.2014, cand paratele au venit la domiciliul parintilor reclamantului sa il vada pe minor, instanta retine ca acesta a stat in bratele mamei sale, care a vorbit cu el in curtea imobilului (f.165-165), nefiind astfel justificat refuzul bunicilor paterni de a interzice mamei si bunicii materne dreptul de a isi vedea copilul, respectiv nepotul, motivat de lipsa reclamantului de acasa.
Prin urmare instanța retine că atitudinea și comportamentul celor doua parate din 17.09.2014, precum și modalitatea de adresare a paratei B. F. părintilor reclamantului cu ocazia vizitei din 06.08.2014, contrare ordinii publice, nu sunt de natura însa sa justifice luarea unei masuri atât de drastice, precum interzicerea de a se mai apropia și contacta minorul pe o perioada de 6 luni, nefiind in interesul superior al acestuia izolarea de mama si de bunica materna.
Pe cale de consecință, pentru considerentele retinute anterior, in temeiul disp. art. 23 si urm. din Legea nr. 217/2003, instanta va respinge cererea, ca neîntemeiată.
Față de dispozițiile art. 453 C.pr.civ., va obliga reclamantul, ca parte cazută in pretentii la plata către pârâte a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constand in onorariu de avocat conform dovezii aflate la dosar (f.196).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul S. L.,_, domiciliat în Băicoi, fdt. C. nr. 9, jud. Prahova, împotriva pârâtelor S. A., CNP_ și B. F., CNP_, ambele domiciliate în Băicoi, ., jud. Prahova, ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul să plătească pârâtelor 500 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, ce se depune la Judecătoria Câmpina, în termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2014.
Președinte, Grefier,
Red. DLI/DI
5 ex./18.11.2014
| ← Stare civila. Sentința nr. 2400/2014. Judecătoria CÂMPINA | Pensie întreţinere. Sentința nr. 433/2014. Judecătoria CÂMPINA → |
|---|
