Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 811/2014. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 811/2014 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 907/204/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Cod operator 7527
SENTINȚA CIVILĂ NR.811
Ședința publică de la 03 MARTIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Grefier: P. D.-L.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată pe calea ORDONANȚEI PREȘEDINȚIALE având ca obiect - stabilire locuință minor - privind pe reclamantul D. A.-G. și pe pârâta D. A.-L. în contradictoriu cu autoritățile tutelare din cadrul PRIMĂRIEI . cadrul PRIMĂRIEI .> Acțiunea a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru ( f.3 dosar ).
Procedura completă, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că s-a depus din oficiu extras din programul „ECRIS” în sensul că pe rolul Judecătoriei Câmpina a fost înregistrat dosarul nr._ având ca obiect divorț cu copii.
În conformitate cu disp.art. 131 alin.1 noul cod pr.civilă ,instanța din oficiu verificându-și competența, constată că a fost în mod legal sesizată fiind competentă general, material și teritorial, în raport de prevederile art.94, 107 noul cod pr.civilă
Instanța, în temeiul disp. art. 238 NCPC, având în vedere obiectul cauzei estimează durata cercetarii procesului la un singur termen, respectiv termenul de azi.
Constatând terminată cercetarea judecătorească rămâne în deliberare:
INSTANȚA
Asupra cauzei minori și familie de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 20.02.2014 sub numărul_ reclamantul D. A.-G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D. A.-L. și cu autoritatea tutelară din cadrul Primăriei comunei Bănești, jud. Prahova, respectiv autoritatea tutelară din cadrul Primăriei comunei Florești, jud. Prahova, în procedura ordonanței președințiale, de urgență și fără citarea părților, stabilirea locuinței minorei D. A.-M.-B., născută la data de 21.09.2010, la domiciliul tatălui reclamant, până la soluționarea acțiunii de divorț dintre acesta și soția sa, pârâta din prezenta cauză.
În motivarea cererii reclamantul a învederat că părțile s-au căsătorit la data de 25.08.2012 și s-au despărțit în fapt la data de 06.02.2014 când pârâta a părăsit domiciliul comun, fără nicio explicație, moment după care nu a mai luat legătura cu familia, exceptând expedierea unui SMS prin care anunța că pleacă pentru o vreme, fără a indica unde, solicitând soacrei sale să aibă grijă de copil. La momentul părăsirii domiciliului comun, pârâta a lăsat singură minora, aceasta fiind găsită după aproximativ două ore de către bunica paternă ce locuiește în alt corp de casă, aceasta anunțându-l pe reclamant care a revenit de urgență acasă. Reclamantul arată că a anunțat organele de poliție, iar după câteva zile acestea l-au informat că pârâta i-a contactat, că este bine, dar nu i-a fost comunicat locul unde aceasta se găsește.
A mai arătat reclamantul că a aflat că în lipsa sa pârâta pleca de acasă sub diferite pretexte și lipsea perioade îndelungate de timp, minora rămânând în grija mamei sale și a surorii sale. Totodată a găsit locuința într-o stare deplorabilă, fiind acumulate și datorii semnificative la furnizorii de utilități precum și la alte persoane particulare, cu toate că reclamantul trimitea acasă sume de bani consistente, niciodată mai mici de 500 euro.
De la plecarea mamei pârâte din domiciliul comun, minora a rămas în îngrijirea tatălui reclamant, acesta fiind ajutat în efortul său de către familia sa, mama, sora și bunica acestuia locuind în aceeași curte. Minora beneficiază de condiții bune de creștere și educare, este îngrijit corespunzător, fiind atașat atât de reclamant cât și de ceilalți membrii ai familiei extinse.
Având în vedere situația de fapt prezentată, precum și față de comportamentul pârâtei ce a lăsat fără supraveghere un minor de 3 ani în prezent fiind în imposibilitate de a fi contactată, reclamantul apreciază ca fiind în interesul superior al copilului stabilirea locuinței acestuia la domiciliul său, în mod provizoriu, până la soluționarea acțiunii de divorț purtată între părți. De asemenea, față de vârsta fragedă a minorei se pot ivi situații în legătură cu instituții ale statului sau particulare – grădiniță, spital – care să impună existența unei hotărâri judecătorești de stabilire a locuinței minorului la unul dintre părinți, respectiv la reclamant.
În drept au fost invocate disp. art. 919 C.pr.civ. și art. 400 C.civ..
La acțiunea introductivă de instanță reclamantul a atașat, în copii, certificat de căsătorie, certificatul de naștere al minorei (f. 4, 5).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind atașat din oficiu extras din aplicația ECRIS privind dosarul Judecătoriei Câmpina cu nr._ (f. 9).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Părțile sunt căsătorite (f. 7), fiind în prezent în procedura divorțului aflat pe rolul Judecătoriei Câmpina (f. 9).
Din căsătorie a rezultat minora D. A.-M.-B., născută la data de 21.09.2010, conform certificatului de naștere de la fila nr. 8.
În conformitate cu prevederile art.919 Cod proc. civ. „instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.”
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale ordonanței președințiale prevăzute de art. 996 Cod proc.civ., instanța reține că în cazurile ce privesc drepturile minorilor, existența urgenței este prezumată chiar de lege, astfel încât partea nu trebuie să mai facă dovada acesteia, minorul aflându-se la o vârstă la care are nevoie de siguranță și stabilitate în condițiile în care părinții nu se înțeleg asupra elementelor esențiale ce țin de creșterea și îngrijirea minorului.
Împrejurarea că măsura ce se tinde a se lua se va dispune până la soluționarea hotărârii de divorț promovată pe calea dreptului comun denotă vremelnicia măsurii. Și, continuând raționamentul, faptul că pe rolul instanței se află spre soluționare pe calea dreptului comun, o cerere de divorț nu împiedică pronunțarea unei ordonanțe președințiale, întrucât aparența de drept este suficientă pentru ca instanța să ordone o măsură urgentă și vremelnică, urmând ca problema existenței sau inexistenței dreptului subiectiv să se rezolve pe calea procedurii de drept comun.
Dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevăd că toate măsurile luate trebuie să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Interesul major al acestuia se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situația lor materială, posibilitățile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil.
De asemenea, interesul superior al minorului, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socio-afectiv, la viața de familie, drept afirmat și prin art. 8 din Convenția europeană.
Stabilirea domiciliului minorei la tată pe calea ordonanței președințiale este absolut în interesul minorei, având în vedere și atașamentul dintre tată și minoră, împrejurarea că aceștia locuiesc împreună, tatăl fiind cel care se ocupă de îngrijirea fiicei sale după părăsirea acesteia de către mama pârâtă, această măsură fiind în deplină concordanță cu interesul superior al copilului, conform art. 263 N.C.C. Totodată instanța are în vedere că prin pronunțarea acestei hotărâri situația de fapt a minorei nu suferă nicio modificare, aceasta locuind împreună cu părinții săi în același mediu și anterior promovării acestei acțiuni.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse, doar prin „pipăirea fondului”, fără a-l prejudeca, având în vedere că în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina se va analiza fondul cererii de stabilire a locuinței minorului și că, interesul minorei este acela de a locui cu tatăl său pe perioada derulării procesului de divorț, urmează a admite cererea și a stabili locuința minorei D. A.-M.-B., născută la data de 21.09.2010 în localitatea Ploiești, jud. Prahova, la domiciliul reclamantului situat în com. Bănești, . B, jud. Prahova
Văzând și disp. art 996 alin.2 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de reclamantul D. A.-G., domiciliat în com. Bănești, . B, jud. Prahova, cod numeric personal_, cu domiciliul ales la C. de A. D. C., cu sediul în mun. Câmpina, .. 12, ., ., în contradictoriu cu pârâta D. A.-L., domiciliată în com. Florești, . – la familia A. J. și A. L. – cod numeric personal_, precum și cu autoritatea tutelară din cadrul Primăriei comunei Bănești, jud. Prahova, cu sediul în ., respectiv autoritatea tutelară din cadrul Primăriei comunei Florești, jud. Prahova, cu sediul în ..
Stabilește provizoriu locuința minorei D. A.-M.-B., născută la data de 21.09.2010 în localitatea Ploiești, jud. Prahova, la domiciliul reclamantului situat în com. Bănești, . B, jud. Prahova (art. 919 C.pr.civ. – art. 996 C.pr.civ.).
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Câmpina.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. V. P. D.-L.
Red. N.V./P.D.L./Ș.A.M.
6 ex.
05.03.2014
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 769/2014. Judecătoria CÂMPINA | Ordin de protecţie. Sentința nr. 2524/2014. Judecătoria CÂMPINA → |
|---|
