Pretenţii. Sentința nr. 899/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 899/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 899/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 899
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06 MARTIE 2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: Ș. M. A.
GREFIER: NIȚEANU V. M.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect „obligație de a face” formulată de reclamantul T. C. în contradictoriu cu pârâții D. S. și D. C..
Cererea este timbrată legal cu suma de 555 lei potrivit chitanțelor nr._/04.03.2014, nr._/17.03.2014, nr._/02.04.2014, nr._/06.03.2015 și nr._/27.02.2015 (f. 4, 16, 34).
Procedura de citare, legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare au răspuns reclamantul personal și asistat de av. I. G., lipsind pârâții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a acordat termen pentru a se completa taxa judiciară de timbru de către reclamant, iar d-na avocat D. C. a depus cerere de strigare a cauzei după ora 12,00, după care:
Av. I. G. pentru reclamant depune chitanța nr._/27.02.2015 privind completarea taxei judiciare de timbru și arată că nu mai poate aștepta.
Instanța învederează că față de cererea apărătorului pârâților va lăsa cauza la strigarea a doua, iar reclamantul nu a completat suficient taxa de timbru, urmând a mai achita în raport de valoarea rezultată din raportul de expertiză suma de 250 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare au răspuns reclamantul personal și asistat de av. I. G. și pârâții reprezentați de av. D. C..
Av. I. G. pentru reclamant depune o notă cheltuieli, concluzii scrise, chitanța nr._/06.03.2015, chitanță onorariu avocat, notă timbraj, și arată că nu are alte cereri de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Av. D. C. pentru pârâți depune chitanța onorariu avocat, certificat grefă și copie cerere chemare în judecată. Arată că are o cerere de formulat, respectiv solicită suspendarea prezentei cauze față de faptul că pârâții au formulat pe cale separată o cerere pentru stabilirea unui drept de trecere și pentru desființarea gardului, astfel cum rezultă din certificatul de grefă și copia acțiunii. Apreciază că se impune suspendarea până la soluționarea cererii de servitute de trecere.
Instanța acordă cuvântul reclamantului pe cererea de suspendare formulată.
Av. I. G. având cuvântul pentru reclamant solicită respingerea cererii de suspendare, întrucât prezenta cauză vizează obligația de a face raportat la o linie de hotar deja stabilită printr-o sentință definitivă și irevocabilă, și apreciază că se poate soluționa cauza fără a se avea în vedere acțiunea formulată.
Instanța în baza disp. art. 413 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ. respinge cererea de suspendare apreciind că soluționarea prezentei cauze nu depinde de o nouă cerere formulată cu mult după introducerea prezentei cauze și care are o obiect stabilirea unei servituții de trecere.
De asemenea, astfel cum a subliniat și reclamantul, prezenta acțiune este formulată prin raportare la o sentință judecătorească pronunțată în 2011, sentință devenită irevocabilă prin neapelare și prin care s-a permis reclamantului să-și îngrădească proprietatea pe o anume linie de hotar ce se învecinează cu cei 2 pârâți.
Instanța constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C. pr. civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul părților în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 C. pr. civ.
Av. I. G. având cuvântul pentru reclamant solicită admiterea acțiunii, urmând ca pârâții să fie obligați să desființeze instalațiile de pe terenul său, precum și streașina, să-i achite c/val. gardului. Cu cheltuieli de judecată.
Av. D. C. având cuvântul pentru pârâți solicită respingerea acțiunii, sub aspectul stâlpului electric, a cablurilor electrice a se avea în vedere că nu pot fi obligați pârâții întrucât nu le aparțin. Cu privire la celelalte solicitări, respectiv căminul de apă, branșamentul, streașina, instanța va aprecia în măsura în care acestea aduc vreun prejudiciu reclamantului. Cu privire la gard acesta a fost efectuat fără acordul pârâților, iar potrivit hotărârii i s-a solicitat să-i permită reclamantului îngrădirea. Cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și conform art. 394 alin. 1 C. pr. civ. o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 04.03.2014, reclamantul T. C. a chemat în judecată pe pârâtul D. S. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța instanța să se dispună obligarea pârâtului de a-și ridica de pe terenul proprietatea sa toate instalațiile și utilitățile, ce îi prejudiciază imobilul, precum și obligarea acestuia la plata a 1/2 din c/val. lucrărilor de instalare a gardului și a cheltuielilor de judecată conform sentinței nr. 3169/2011.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 3169/2011 i s-a admis acțiunea și pârâtul a fost obligat să-i permită îngrădirea proprietății pe latura pe care se învecinează, fapt care s-a și realizat conform procesului-verbal nr. 136/02.04.2012.
Arată reclamantul că terenul său este delimitat prin executarea sentinței, însă au rămas pe proprietatea sa o . instalații și elemente constructive care îi afectează folosința și îi pune în pericol sănătatea, respectiv un cămin apă, branșament apă, puț absorbant, cablu telefonic, cablu electric, cablu tv, streașină, jgheaburi și burlane, placă beton instabilă.
Mai învederează reclamantul că terenul a fost îngrădit cu un gard de 73 ml din beton și stâlpi, plasă galvanizată, plus manopera, astfel că pârâtul urmează să-i plătească 1/2 din această valoare.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.
În susținerea cererii sale reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: certificat informare nr. 2/18.12.2013, factură fiscală, sentința civilă nr. 3169/01.12.2011 a Judecătoriei Câmpina, încheierea nr._ a BCPI Câmpina, proces-verbal nr. 136/02.04.2012 încheiat de B. R. C. C., schiță plan (f. 5-11).
Prin rezoluția din 20.03.2014 în baza disp. art. 201 alin.1 C. r. civ. s-a dispus comunicarea acțiunii și înscrisurilor către pârât (f.22), și la 15.04.2014 pârâtul a formulat întâmpinare (f. 25-26).
Prin întâmpinarea formulată pârâtul solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.
În motivarea acesteia se arată că prin sentința civilă nr.3169/02.12.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._ a fost obligat să permită reclamantului îngrădirea proprietății sale situată în comuna Bănești, ., județul Prahova, pe latura unde se învecinează proprietatea acestuia cu proprietatea sa.
Prin acțiunea introdusă pe rolul judecătoriei Câmpina reclamantul solicită obligarea sa la ridicarea de pe terenul acestuia a tuturor instalațiilor și utilităților care îi aparțin și obligarea sa la plata a 1/2 din contravaloarea gardului de 73 metri liniari precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr._ .
Referitor la primul capăt de cerere solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat motivat de faptul că nu deține instalații pe proprietatea reclamantului care să-i prejudicieze folosința imobilului, aspect care se poate constata și printr-o cercetare la fața locului unde sunt amplasate imobilele.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere consideră ca fiind neîntemeiată solicitarea la plata contravalorii a 1/2 din contravaloarea de instalare a gardului întrucât aceste cheltuieli au fost efectuate de către reclamant din dispoziția acestuia și în calitate de proprietar, deci nu pot fi obligat la plata unor lucrări pentru care nu a dispus efectuarea lor și pentru un bun care nu-i aparține. Mai mult nu dispune de resursele financiare de achita aceste pretenții total neîntemeiate ale reclamantului, acesta ca un bun proprietar fiind obligat prin lege să-și achite cheltuielile cu bunurile avute în proprietatea sa. Sentința menționată nu l-a obligat decât să-i permită îngrădirea proprietății sale și nu menționează nimic legat de suportarea contravalorii a 1/2 din lucrările de ridicare ale acestuia. Conform art. 753 din Noul cod civil cheltuielile și sarcinile proprietății revin nudului proprietar, astfel pe cale de consecință cheltuielile cu ridicarea gardului revin proprietarului acestuia, în speța de față revenind reclamantului, în calitate de proprietar.
Solicită pârâtul respingerea și a capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, întrucât acestea nu au fost solicitate în dosarul nr._ și reclamantul nu a făcut dovada efectuării acestora pe parcursul judecării cererii ce a format obiectul dosarului.
În drept s-au invocat disp. art. 205 C. pr. civ.
La 29.04.2014 reclamantul a formulat un răspuns la întâmpinare (f. 31, 32) prin care a arătat că deși pârâtul susține că nu deține instalații pe proprietatea sa, canalizarea acestuia cuprinde căminul cu apometru, branșamentul de apă rece pe terenul său, potrivit art. 666 C. civ. coproprietarul plătește 1/2 din c/val. gardului, iar desființarea plăcii de beton este obligatorie conform art. 651 C. civ., cheltuielile de judecată urmează să le solicite separat.
Mai arată reclamantul că întrucât numita D. C. deține, conform sentinței civile nr. 640/2010, o porțiune de cca. 40 ml de gard din totalul de 73 ml, precum și jumătate din haznaua improvizată, solicită introducerea acesteia în cauză, în baza art. 78, 79 C. pr. civ., și obligarea de a desființa haznaua respectivă, de a-și amenaja jgheaburile de la casă și de a contribui și ea la plata porțiunii din gard.
Prin rezoluția din 06.05.2014 s-a fixat primul termen de judecată, fiind citată și numita D. C., cu copia acțiunii și actelor din dosar.
La 27.05.2014 și D. C. a formulat întâmpinare (f. 40,41) prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că nu deține instalații pe proprietatea reclamantului și nu poate fi obligată la plata a 1/2 din c/val. gardului deoarece nu a dispus efectuarea acestuia și nu dispune de resursele financiare necesare.
Se invocă de aceasta disp. art. 753 C. civ., iar în baza art. 223 alin. 3 C. pr. civ. solicită judecarea în lipsă.
La primul termen de judecată instanța a pus în discuție calificarea cererii reclamantului prin care solicită introducerea în cauză a numitei D. C. și s-a luat act că de fapt cererea formulată este o completare a acțiunii introductive în conformitate cu disp. art. 204 alin. 1 C. pr. civ. astfel că D. C. are calitatea de pârâtă.
În aceiași ședință de judecată s-au încuviințat părților probe cu înscrisuri, martori și intrigatorii, iar prin încheierea de ședință din 26.09.2014 s-a încuviințat și proba cu expertiza construcții.
Astfel la 24.10.2014 au fost audiați martorii N. V. și S. V. (f. 83, 84) propuși de reclamant și martorul R. N. V. (f.85) propus de pârâții, aceștia renunțând la audierea celui de-al doilea martor.
La 13.02.2015 d-nul expertul P. M. a depus raportul de expertiză construcții (f.112-117).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3169/02.12.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._ (f.7,8) s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul T. C., iar pârâtul D. S. a fost obligat să permită reclamantului îngrădirea proprietății sale situată în com. Bănești, ., pe latura cu care se învecinează.
De asemenea a fost respinsă acțiunea față de pârâta T. E..
Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin neapelare, astfel cum rezultă din mențiunile de pe aceasta.
În considerentele hotărârii s-a reținut că terenul proprietatea reclamantului, același reclamant din prezenta cauză, se învecinează pe una din laturi cu terenul pârâtului D. S., iar între părți există o stare conflictuală, pârâtul opunându-se frecvent demersurilor reclamantului de a-și îngrădi proprietatea.
Aceste aspecte rezultă și din probele administrate în prezenta cauză, starea tensionată dintre părți perpetuându-se până în prezent și ca urmare a faptului că distanța dintre imobilele proprietatea părților este foarte mică.
Așadar ca urmare a sentinței mai sus menționate la data de 02.04.2012, astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. 136 întocmit de B.E.J. R. C. C. (f.10), s-a realizat executarea sentinței, pârâtul neopunându-se acesteia.
S-a procedat la identificarea și delimitarea proprietăților, la măsurarea și jalonarea cu țăruși de fier a punctelor ce delimitează proprietățile și s-a constatat că reclamantul și-a îngrădit proprietatea cu gard din plasă pe țevi de fier, cu socul din beton.
Conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7726/17.10.1994 (f. 55-57) pârâtul D. S. a dobândit un teren în suprafață de 165 mp, împreună cu locuința situată pe acest teren în . se învecinează cu moștenitorii def. T. I. și T. D..
Iar din decizia nr. 640/02.12.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova (f. 70-74) reiese că s-a partajat averea def. T. D. ce a avut ca moștenitori pe reclamantul din prezenta cauză T. C. – fiu și T. G. – tot fiu însă decedat, moștenitorii acestuia fiind T. E., T. C., D. C. și C. V.. Prin această decizie s-a atribuit lui T. C. un teren de 231 mp, situat în com. Bănești, . prezenta cauză), iar lui D. C. o suprafață de aceiași mărime, respectiv 231 mp, situată la aceiași adresă.
Rezultă așadar că imobilul proprietatea reclamantului se învecinează cu proprietatea pârâților D. S. și D. C..
Din raportul de expertiză construcții, întocmit în prezenta cauză de expert P. M. (f. 112-117), coroborat cu susținerile părților, rezultă că reclamantul se învecinează cu pârâtul D. S. pe o distanță de 42,30 m, iar cu pârâta D. C. pe o distanță de 30,10 m.
S-a constatat de d-nul expert faptul că pe terenul proprietatea reclamantului se află parțial căminul de apă, branșamentul de apă rece al pârâtului D. S., o placă de beton amplasată deasupra ferestrei pârâtului și care depășește cu 10 cm proprietatea acestuia, precum și un stâlp electric, cablul de telefonie, de electricitate, cablul tv.
S-a mai constatat și faptul că pe o lungime de 7,50 m streașina pârâtului este astfel amplasată încât picătura de apă se scurge pe terenul reclamantului.
Și martorii propuși de reclamant, respectiv N. V. (f.83) au învederat faptul că jgheaburile de la casa pârâților sunt deteriorate și apa se curge pe proprietatea reclamantului, iar gardul a fost edificat peste un apometru.
Martorul S. V. (f.84) a precizat că s-a edificat de reclamant un gard peste o hazna și un apometru, iar jgheaburile pârâtului sunt deteriorate.
Chiar și martorul propus de pârâți R. N. V. (f. 85) a confirmat faptul că gardul a fost edificat peste un cămin de apă, iar jgheabul casei pârâților a cedat și stropea casa reclamantului.
În consecință instanța constată că pârâtul deține pe terenul reclamantului căminul de apă, branșamentul de apă, o placă de beton ce depășește cu 10 cm limita de hotar, iar apele de pe acoperișul său se scurg pe terenul reclamantului.
Astfel în baza disp. art. 555 și art. 556 C. civ. potrivit cărora proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, însă în limitele stabilite de lege și în limitele materiale ale obiectului său, dar și față de disp. art. 611 C. civ. ce stabilesc că proprietarul este obligat să își facă streașina casei sale astfel încât apele provenind din ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin, ca și față de disp. art. 612 ce stabilesc distanța minimă de 60 cm față de linia de hotar a oricăror construcții, lucrări sau plantații, instanța va admite cererea reclamantului cu privire la cele mai sus reținute.
Pârâtul D. S. va fi obligat să desființeze de pe proprietatea reclamantului căminul de apă, branșamentul de apă, placa de beton, aceasta în măsura în care depășește limita de hotar, și să-și modifice streașina casei astfel încât aceasta să nu depășească linia de hotar, iar apele să nu se scurgă pe terenul proprietatea reclamantului.
Referitor la cererea reclamantului de a obliga pârâtul să ridice de pe terenul său stâlpul electric, cablurile electrice, de telefonie și televiziune, precum și cererea privind obligarea acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată din dosarul nr._, instanța le va respinge ca neîntemeiate, motivat de faptul că stâlpul electric, cablurile electrice, de telefonie și televiziune nu sunt proprietatea pârâtului și nu acesta are calitatea de a le ridica.
Se au în vedere disp. art. 621 alin. 1 C. civ. potrivit cărora proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a rețelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceiași zonă, de natura conductelor de apă, gaz, a canalelor și a cablurilor electrice, subterane sau aeriene, după caz, precum și a oricăror alte instalații sau materiale cu același scop.
Nu în ultimul rând instanța constată că aceste instalații sunt realizate de mai mult timp, astfel că reclamantul ar avea eventual posibilitatea, să solicite pârâtului plata unei despăgubirii, dar nu ridicarea acestora.
Cu privire la cheltuielile de judecată pretins efectuate în cauza nr._, reclamantul nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Instanța va respinge ca neîntemeiată și cererea reclamantului privind obligarea pârâtei D. C. la desființare hazna și amenajare jgheaburi, deoarece deși martorii fac referire la existența unei haznale peste care s-a edificat gardul, din depozițiile acestora nu rezultă cui aparține și cine a edificat-o.
De asemenea această hazna nu a fost identificată de d-nul expert, iar din planșele fotografice se observă numai locuința pârâtului.
Astfel chiar dacă martorii fac referire la casa „pârâților”, din raportul de expertiză se poate observa că de fapt pârâții își au proprietățile una în continuarea celeilalte, iar din schița aferentă raportului se constată că numai pârâtul D. S. își are locuința situată în apropierea hotarului, pârâta D. C. are pe terenul proprietatea sa numai un grajd, iar despre acesta martorii nu au făcut nicio precizare.
Așa fiind nu s-a făcut nicio dovadă cu privire la deținerea de către pârâta D. C. a vreunei haznale pe proprietatea reclamantului, și nici a faptului că apele de pe acoperișul grajdului pârâtei se scurg pe proprietatea reclamantului.
Referitor la cererea reclamantului de a obliga pârâții la plata a 1/2 din c/val. gardului edificat de el pe linia de hotar ce desparte proprietatea sa de a pârâților instanța constată că este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 560 C. civ. proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului, suportând în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Rezultă din depozițiile martorilor, dar și din procesul-verbal nr. 136/02.04.2012 întocmit de B.E.J. R. C. C. că reclamantul a fost cel care a edificat gardul despărțitor, cu ajutorul prietenilor ce nu au fost plătiți de reclamant, ci l-au ajutat în mod benevol.
Prin raportul de expertiză s-a constatat că lungimea totală a gardului este de 72,40 ml și are o valoare totală de 8.272 lei.
Întrucât cu pârâta D. C. reclamantul se învecinează pe o lungime de 30,10 ml, c/val. acestei împrejmuiri este de 3438,9 lei, valoare ce se împarte pe jumătate, astfel că pârâta îi va plăti reclamantului suma de 1719,4 lei.
Pârâtul D. S. se învecinează cu reclamantul pe o lungime de 42,30 ml, iar c/val. gardului este de 4.832,8 lei, ce se va suporta de pârât în cotă de 1/2 respectiv va fi obligat să plătească reclamantului suma de 2.416,4 lei.
Instanța nu poate reține susținerile pârâților în sensul că numai reclamantul în calitate de proprietar trebuie să suporte cheltuielile, față de dispozițiile legale mai sus menționate.
Dispozițiile legale invocate de pârâți, respectiv art. 753 C. civ. nu-și aplicabilitate în prezenta cauză, acestea vizând dreptul de uz și de abitație, respectiv obligațiile nudului proprietar.
De asemenea nu are relevanță faptul că la acest moment pârâții nu au resurse financiare, situație de fapt oricum nedovedită.
În raport de cele anterior menționate acțiunea reclamantului, astfel cum a fost completată va fi admisă în parte, așa cum mai sus s-a reținut.
Cu referire la cheltuielile de judecată se reține faptul că taxa de timbru aferentă cererii privind obligarea pârâților la achitarea a 1/2 din c/val gardului (8.272 lei) este în cuantum de 515 lei, din care 1/2 îi revine reclamantului (257,5 lei), astfel că la calcul total al cheltuielilor avansate de reclamant, nu se va include și această sumă.
Așadar suma totală a cheltuielilor reclamantului se ridică la 1797,5 lei (f. 4, 16, 34, 80) compusă din taxă de timbru, onorariu expertiză – 800 lei și onorariu avocat – 700 lei și din cele 6 capete de cerere i-au fost încuviințate acestuia numai 3, astfel că suma rămasă este de 898,5 lei, ce se va compensa cu suma de 500 lei achitată de pârâții, și care reprezintă onorariu avocat.
Față de disp. art. 453 C. pr. civ. pârâții vor fi obligați să plătească reclamantului suma de 398,8 lei reprezentând cheltuielile de judecată, rest după compensare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul T. C., cu domiciliul în com. Bănești, ., jud. Prahova, CNP_, în contradictoriu cu pârâții D. S., cu domiciliul în mun. Câmpina, ., ., ., jud. Prahova, și D. C., cu domiciliul în com. Bănești, ., jud. Prahova, și în consecință:
Obligă pârâtul D. S. să desființeze de pe proprietatea reclamantului căminul de apă, branșamentul de apă, placa de beton, aceasta în măsura în care depășește limita de hotar, și să-și modifice streașina casei astfel încât aceasta să nu depășească linia de hotar, iar apele să nu se scurgă pe terenul proprietatea reclamantului.
Obligă pârâtul D. S. să-i plătească reclamantului 1/2 din c/val. gardului, respectiv suma de 2416,4 lei.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului cu privire la obligarea pârâtului D. S. de a ridica de pe terenul reclamantului stâlpul electric, cablurile electrice, de telefonie și televiziune, precum și cererea privind obligarea acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată din dosarul nr._ .
Obligă pârâta D. C. să-i plătească reclamantului 1/2 din c/val. gardului, respectiv suma de 1719,45 lei.
Respinge ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtei D. C. la desființare hazna și amenajare jgheaburi.
Obligă pârâții să-i plătească reclamantului 398,8 lei reprezentând cheltuielile de judecată, rest după compensare.
Cu drept de apel, ce se depune la prezenta instanță, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 06.03.2015.
Judecător, Grefier,
Red. ȘMA
5 ex/06.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 903/2015. Judecătoria CÂMPINA | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
