Servitute. Sentința nr. 2186/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2186/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 2186/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2186/2015
Ședința publică de la 28 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe reclamanții I. P., G. LAURENȚIA, G. J., G. C. M., G. M. și pe pârâții I. V., I. A., S. G. și S. A., având ca obiect servitute și obligația de a face.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din 14.05.2015, ce fac parte integrantă din prezenta, când instanța - pentru a permite părților să depună concluzii scrise - în temeiul art. 396 N.C.P.C. a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ reclamanții I. P., G. LAURENȚIA, G. J., G. C. M. și G. M. au chemat în judecată pe pârâții I. V. și I. A. solicitând obligarea acestora de a le asigura o servitute de trecere cu piciorul, vehicule și utilități suprateran și subteran, pe toată lungimea de 20 m și lățimea de 3 m a imobilului teren neconstruit proprietatea pârâtului, potrivit coordonatelor drumului de acces existente la OCPI Prahova - BCPI Câmpina; intabularea în Cartea Funciară a fondurilor dominante a dreptului de servitute de trecere cu piciorul, vehicule și utilități suprateran și subteran; obligarea pârâților la desființarea gardului și a tuturor lucrărilor efectuate pe drumul de acces, respectiv pe toată lungimea de 20 m și lățimea de 3 m a terenului fond aservit sau de către aceștia, pe cheltuiala pârâților.
În motivarea acțiunii, au arătat că reclamantul I. P. e proprietarul fondului dominant, respectiv a imobilului casa și teren în suprafață de 166 m.p., situat în B., ., jud. Prahova, în urma actului de dezmembrare și contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 760/31.07.2007 de NP D. P., dobândind imobilul prin moștenire, conform certificatului de moștenitor nr. 376/10.03.1992, în calitate de unic moștenitor al autorului I. T., frații săi, E. C. și I. V. (pârâtul), fiind renunțători. Reclamanții G. LAURENȚIA și G. J. sunt proprietarii fondului dominant, teren în suprafață de 923 m.p., înscris în CF nr. 6424 B., situat în B., ., jud. Prahova, în baza actului de dezmembrare și contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 760/31.07.2007 de NP D. P.. În titlul de proprietate s-a menționat expres că accesul la proprietatea lor se face din . de acces existent, astfel cum e evidențiat în lucrarea cadastrală, identificat pe schița de plan cu culoarea galbenă. Reclamanții G. C. M. și G. M. sunt proprietarii fondului dominant - teren în suprafață de 864 m.p., înscris în CF nr. 187 B., situat în B., ., jud. Prahova, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2712/25.09.2007 de NP Baldan R. D.. Au cumpărat de la T., care a cumpărat de la N. I., acesta din urmă dobândind imobilul prin moștenire de la I. M.. Pârâtul I. V. e proprietarul fondului aservit, respectiv imobilul situat în B., ., jud. Prahova, prin cumpărare de la N. I.. Încă înainte de 1999 și până în luna aprilie 2013, timp de 13 ani de folosință continuă, accesul la proprietățile înfundate s-a făcut pe drumul de acces existent, lat de 3 metri. Drumul de acces a avut această deschidere, de 3 m, ca urmare a dreptului de servitute acordat în baza actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 774/1980 de fostul notariat de Stat Câmpina, încheiat între N. I. și autorul I. T. (ambii au moștenit de la I. M. întregul lot de teren din care fac parte toate parcele în discuție) și a acordul de voința al pârâtului care și-a amplasat gardul proprietății astfel încât s-a creat drumul de acces cu lățimea de 3 m, pe care reclamantul I. P. l-a folosit continuu mai bine de 13 ani, după decesul autorului I. T.. Drumul s-a creat întrucât nu exista altă cale de acces, terenurile fiind înfundate de o pădurice. În anul 1999 s-a întocmit lucrarea cadastrală a terenului proprietatea reclamanților G. C. și M.. În aprilie 2013 pârâții și-au extins curtea prin lucrări de mutare a gardului în interiorul drumului de acces existent, lat de 3 metri, îngustându-l, lăsând numai un metru din drumul inițial, cu consecința îngrădirii accesului la proprietățile reclamanților. Cu excepția reclamantului I. P. doresc vânzarea imobilelor, iar lipsa accesului cu vehicule afectează semnificativ potențialii cumpărători. Reclamantul I. P. locuiește efectiv la adresa menționată, iar prin îngrădirea accesului la proprietate i se aduc grave prejudicii, fiind în imposibilitate de a realiza orice fel de lucrări la casă ce necesită accesul de vehicule. Prin efectuarea lucrărilor în cauză se încalcă dispozițiile H.G. nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ce impun pentru toate categoriile de construcții și amenajări asigurarea de accese pentru intervenții în caz de incendiu, asigurarea accesului vehiculelor de pompieri prin ganguri cu o lățime minimă de 3 m și o înălțime de 3,5 m. Cum lățimea drumului de acces a fost mult redusă, ajungând la aproximativ 1 m, nu mai permite accesul vehiculelor în cazul intervențiilor de urgență.
În drept, reclamanții au invocat art. 617 și urm. Cod civil, art. 755 și urm. Cod civil, art. 876 și urm. C.civ., iar în susținerea cererii au atașat, în copii certificate pentru conformitate cu originalul: act de dezmembrare și contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 760/31.07.2007, planuri de amplasament și delimitare a corpului de proprietate și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2712/25.09.2007 (f. 5-12).
La 7.10.2013 reclamanții au precizat cererea introductivă (f. 26-29) indicând CNP-ul fiecărui reclamant, valoarea obiectului primului capăt de cerere și modul de calcul, faptul că toate cele patru imobile au aceeași adresă, însă doar cele trei proprietatea reclamanților au deschise cărți funciare. Au completat totodată acțiunea, solicitând chemarea în judecată a pârâtului S. G. întrucât și acesta e proprietar al terenului asupra căruia solicită constituirea servituții, urmând să se judece în contradictoriu cu acesta pe toate capetele de cerere.
Prin aceeași cerere reclamanții au reformulat toate petitele cererii de chemare în judecată, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: obligarea pârâților de a le asigura o servitute de trecere cu piciorul, vehicule și utilități suprateran și subteran pe drumul de acces existent la data întocmirii lucrării cadastrale, respectiv în decembrie 1999, și până în aprilie 2013, ce are o lungime de 20 m și o lățime de 3 m, potrivit coordonatelor existente la OCPI Prahova – BCPI Câmpina; dezmembrarea drumului de acces din suprafața totală de teren proprietatea pârâților și formarea unui corp de proprietate – imobil drum de acces - și obligarea pârâților la deschiderea Cărții Funciare pentru acesta, iar în cazul neexecutării, abilitarea reclamanților de a-l intabula, pe cheltuiala pârâților, cu obligarea acestora și la plata daunelor-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data la care sunt puși în întârziere asupra echivalentului în bani al obligației de a face neexecutată; intabularea în Cartea Funciară a fondurilor dominante a dreptului de servitute cu piciorul, vehicule și utilități suprateran și subteran, astfel cum a fost constituit potrivit primului petit; obligarea pârâților să desființeze gardul și toate lucrările pe care le-au efectuat pe drumul de acces, iar în cazul neexecutării, să fie aceștia abilitați, pe cheltuiala pârâților și cu obligarea tot a pârâților la plata de daune-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data la care sunt puși în întârziere asupra echivalentului în bani al obligației de a face, neexecutată.
În drept nu au invocat niciun temei juridic, iar la această cerere au atașat, în copii certificate pentru conformitate cu originalul: adresa nr._/dosar V/B/6/2.10.2013 eliberată de Primăria orașului B., certificatul nr. 3124/27.09.2013 eliberat de OCPI Prahova - BCPI Câmpina, cărțile funciare nr._, nr._ și nr._ (f. 30-39).
Pârâții I. V., I. A. și S. G. au formulat în apărare întâmpinare (f. 49-52), prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I. A., care nu e titulara dreptului de proprietate dedus judecății – fond aservit – situat în B., ., acesta fiind proprietatea exclusivă a pârâtului I. V., cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3298/14.10.1985, fiind bunul său propriu.
Pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, subliniind în acest sens că pârâtul I. V. a devenit proprietarul terenului în suprafață de 259 m.p. și a locuinței aflată pe acesta prin contractul încheiat în 1985 cu N. I.. La acea dată, în afara acestor imobile și în considerentul aceluiași preț, a cumpărat de la N. I. și terenul în suprafață de 860 m.p. situat în spatele primului teren, respectiv terenurile menționate ca lotul nr. 1 și lotul nr. 3 din actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 774/12.03.1980 de Notariatul de Stat Câmpina. Datorită legislației de la acea vreme - Legea nr. 58/1974 - în contract nu a fost prevăzut decât terenul aferent construcției care, conform acestei legi, a trecut în proprietatea statului. Cu toate acestea a folosit permanent cele două terenuri ca un proprietar până în anul 2007 când a aflat că, fără știrea sa, N. I. a vândut a doua oară terenul de 860 m.p. în favoarea numiților T. I. și M. cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 61/14.01.2000, iar aceștia din urmă l-au transmit prin vânzare reclamanților din dosar, G. M. și G. C. M., cu contractul autentificat cu nr. 2712/25.09.2007. În actul de proprietate al pârâtului I. V. nu se face nicio mențiune cu privire la afectarea proprietății de o servitute de trecere. Ceilalți coreclamanți, G. J. și G. LAURENȚIA, au cumpărat de la I. P. (după ce acesta a făcut act de dezmembrare a terenului obținut de la I. T.) suprafața de 923 m.p., iar reclamantul I. P. a rămas proprietar pe lotul în suprafață de 166 m.p. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3110/27.11.2003 de BNP M. M. din Câmpina, pârâtul I. V. a vândut pârâtului S. G. un drept indiviz de 1/2 din terenul în suprafață de 259 m.p. din B., ., împreună cu mansarda locuinței de la acea adresă. Până în 2007 pârâtul I. V. a folosit terenurile dobândite în condițiile anterior menționate, celelalte terenuri fiind folosite de fratele său, reclamantul I. P., și până în anul 1991, și de tatăl lor, I. T.. Formând o familie nu s-a pus problema de a se stabili servitute de trecere. În anul 2009 a aflat cu uimire că în 1999 s-a întocmit o schiță de plan de către N. I. a terenului de 864 m.p., pe care-l folosea pârâtul I. V. și pe care în anul 2000 N. I. l-a înstrăinat soților T., schiță în care apare un drum de acces, de la acest teren la calea publică ce trece pe proprietatea sa. Nu i s-a cerut acceptul în acest scop, totul s-a făcut pe ascuns, pentru a se putea realiza vânzarea imobilului. Din schița de plan nu rezultă că pârâtul I. V. deține pe terenul proprietate casă de locuit. Profitând de această situație frauduloasă a fost posibil ca și în actele ulterioare de înstrăinare ce au ca beneficiari pe reclamanții din dosar să se facă mențiunea falsă că au ieșire la calea publică pe un drum de acces pe proprietatea pârâților I. V. și S. G.. De altfel și actul de dezmembrare a terenului reclamantului I. P. s-a făcut pentru ca viitori cumpărători G. J. și LAURENȚIA să primească o suprafață de teren cu deschidere directă spre acest „drum de acces”. Faptul că mențiunile din actele de proprietate ale reclamanților referitoare la „drumul de acces” nu sunt reale rezultă printre altele și din promovarea acțiunii de față. Reclamanții urmăresc în acest mod o recunoaștere judecătorească a unei situații frauduloase, înscrierea și în Cartea Funciară. În considerentul relației de rudenie cu reclamantul I. P. a lăsat în favoarea acestuia un acces pietonal spre lotul său, fără ca prin aceasta să se înțeleagă acordul său pentru o servitute de trecere în sensul menționat în acțiunea reclamanților. Toate mențiunile din actele exhibate de reclamanți referitoare la „drum de acces” nu sunt reale și nu se pot converti în argumente în admiterea acțiunii. Terenul proprietatea pârâților I. V. și S. G. nu poate fi afectat de această servitute decât cu consecințe foarte grave a dreptului de proprietate. Terenul pe care se vrea a se crea drum de acces reprezintă singura parte neconstruită a proprietății, necesară folosirii și exploatării construcției aflată pe acesta și având o suprafață minimă. Pe acest teren se află fosa septică ce deservește construcția, instalații de apă. Prin crearea unui astfel de drum mai bine de jumătate din terenul liber de construcții este afectat, nu mai pot folosi restul terenului în mod corespunzător, nu mai pot parca mașina în curtea rămasă, nu mai pot intra în propria casă. Două familii sunt afectate de o eventuală cale de acces care se văd în imposibilitatea de a exploata în mod firesc o proprietate, cu repercusiuni și asupra construcției aflată în imediata apropiere a drumului solicitat pe care se vrea a se circula și cu mijloace auto de diferite tonaje. Stabilirea unui drum de acces ar reprezenta o maximă stânjenire pentru proprietatea acestora. Terenurile reclamanților pot obține deschidere cu acces la calea publică pe terenul învecinat cu acestea, pe proprietatea moșt. I. O., care e un teren liber de construcții și suficient pentru crearea unui acces și prin care se aduce o minimă stânjenire fondului aservit.
În drept au invocat disp. art. 205 C.pr.civ., iar la această cerere au atașat împuternicire avocațială și, în copii certificate pentru conformitate cu originalul: acte identitate, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3298/14.10.1985, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3110/27.11.2003 și plan de situație (f. 53-59).
Prin răspunsul la întâmpinarea pârâților, depus la 28.11.2013 (f. 71-73), reclamanții au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I. A., subliniind că aceasta e soția lui I. V., locuiește efectiv la adresa din B., ., jud. Prahova, în casa aflată pe terenul asupra căruia solicită constituirea servituții, fiind coproprietară asupra comunității de bunuri dobândite în timpul căsătoriei, inclusiv asupra gardului și a tuturor lucrărilor efectuate pe drumul de acces a căror desființare o solicită. Pârâtul I. V. nu deține imobilul în proprietate exclusivă, ci împreună cu S. G. și soția acestuia, S. A., așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3110/7.11.2003.
Au mai menționat în esență că susținerile pârâților potrivit cărora terenul în suprafață de 860 m.p. ar fi fost cumpărat de la N. I. de pârâtul I. V. în anul 1985 dar în anul 2007 N. I. l-a vândut a doua oară lui T. I. și M., care 1-a vândut reclamanților G. M. și C., sunt simple afirmații, care nu au legătură cu cauza. Proprietatea pârâților e afectată de o servitute de trecere, dreptul de servitute fiind constituit prin actul de partaj din 1980 pe terenul proprietatea lui N. I. (cel de la stradă, care în 1985, prin cumpărare, a devenit proprietatea pârâtului I. V.) în favoarea proprietății lui I. T. (care în 1992, prin moștenire, a devenit proprietatea reclamantului I. P. și în 2007, parte din el, prin cumpărare și dezmembrare a devenit proprietatea reclamanților G. J. și G. LAURENȚIA). Dreptul de servitute constituit pe terenul de la stradă în favoarea celui proprietatea lui I. T. a fost menținut, transmis până la cumpărătorii S. G. și A.. În favoarea terenului lui N. I. prin actul de partaj din 1980 s-a constituit dreptul de servitute pe terenul lui I. T.. Față de . astfel poziționate: la stradă e terenul lui N. I. (în prezent I. V., S. G. și A.), următorul e lotul lui I. T. (în prezent I. P., G. J. și LAURENȚIA), următorul e lotul lui N. I. (în prezent G. M. și C.), astfel că aceștia și-au constituit pe terenurile lor servituți reciproce. Reclamantul I. P. a dobândit prin moștenire terenul cu tot cu servitutea constituită în favoarea acestuia (prin partajul din 1980) pe terenul de la stradă, iar I. V. vinde lui S. G. și A. dreptul indiviz de 1/2 din acest teren asupra căruia s-a menținut servitutea de trecere pe latura de sud, împreună cu mansarda locuinței. Configurația terenului de 259 m.p. din anexa contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3110/27.11.2003 este ca în schița aferentă partajului voluntar din 1980, preluat și în contractul de vânzare-cumpărare al pârâtului I. V. (1985), ce nu mai era de actualitate în 2003. La data întocmirii lucrării cadastrale situația din teren era potrivit acestei lucrări. Schița de plan anexă a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3110/27.11.2003 nu are număr cadastral provizoriu, cum s-a menționat greșit în cuprinsul actului, însă pe aceasta e menționat că se va asigura dreptul de servitute de trecere pe latura de sud (AD). Pârâtul și-a dat acceptul, în fapt, prin amplasarea gardului, astfel încât s-a creat un drum de acces din calea publică lat de 3 m, transpunând în fapt dreptul de servitute „născut” prin partaj (1980). Consecințele foarte grave invocate de pârâți nu există, atâta timp cât nu precizează concret ce a intervenit după aprilie 2013 care să justifice mutarea gardului și îngustarea drumului de la 3 m la aproximativ 1 m. Cu rea-credință pârâții aduc în discuție că pe acest teren se află fosa septică și instalații de apă, existența lor de până acum nu a împiedicat cu nimic ca pe acest teren (drum de acces lat de 3 m) să se facă timp de mai bine de 13 ani accesul la proprietățile înfundate. Pârâții I. V. și A. nu dețin mașină, iar pârâții S. G. și A., care locuiesc în G., atunci când veneau în vizită - de două ori pe an - puteau să-și parcheze mașina în curtea existentă. Referitor la repercusiunile asupra construcției ca urmare a faptului că se va circula pe drumul solicitat cu mijloace auto de diferite tonaje, sunt nefondate, dar și de rea-credință, întrucât drumul propus (pe terenul învecinat moșt. I. O.) ar trece mai aproape de casa ce e amplasată aproape de hotar. Deschiderea de 3 m a fost creată chiar de pârâtul I. V. prin amplasarea propriului gard al proprietății în acest mod și care, fără niciun motiv real, a îngustat-o începând cu aprilie 2013.
Tot la 28.11.2013 reclamanții au formulat o cerere modificatoare, în fapt o nouă completare a acțiunii (f. 74), prin care au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă și a numitei S. A., soția pârâtului S. G., cerând și judecarea cauzei în lipsă.
La 16.12.2013 pârâții I. V., I. A. și S. G. au depus la dosar întâmpinare la „cererea modificatoare” (f. 90-91), prin care au reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I. A. care s-a căsătorit cu pârâtul I. V. la 8.12.1994. Au arătat totodată că pârâtul I. V. a cumpărat imobilele situate în orașul B., . la 14.10.1985, cu contractul autentificat sub nr. 3298, deci anterior căsătoriei, astfel că imobilele sunt bunurile sale proprii, iar pârâta I. A. nu are nicio calitate de a sta în proces. Referitor la S. A., aceasta - în calitate de soție a pârâtului S. G. - a cumpărat cu soțul său de la pârâtul I. V. un drept indiviz din terenul în suprafață totală de 259 m.p. împreună cu mansarda locuinței aflată pe acel teren, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3110/27.11.2003. Își mențin celelalte susțineri și apărări invocate în întâmpinarea anterioară.
La această cerere au atașat, în copie, certificatul de căsătorie al pârâților I. V. și A. (f. 92).
Și noua pârâtă introdusă în cauză, S. A., a formulat în apărare întâmpinare (f. 93-94), prin care și-a însușit și susținut apărările, excepțiile invocate de copârâții I. V. și S. G. în întâmpinarea formulată de aceștia, solicitând respingerea acțiunii, nefiind îndeplinite condițiile cerute de art. 617 Cod civil. E soția pârâtului S. G. și în această calitate a achiziționat de la pârâtul I. V. cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3110/27.11.2003 un drept indiviz de ½ din terenul în suprafață de 259 m.p., împreună cu mansarda locuinței aflată pe acesta, în orașul B., .. Suprafața de teren liberă de construcții este foarte redusă și rostul său este de a deservi buna funcționare a locuinței principale exploatată de două familii. Pe acest teren se află fosă septică, pompă de apă, . la beci, astfel că un eventual drum de acces are face imposibilă exploatarea construcției și ne-ar îngrădi substanțial dreptul de proprietate asupra acestor imobile.
În drept a invocat disp. art. 205 și art. 207 C.pr.civ. și a anexat copia actului său de identitate (f. 95).
La 6.03.2014 reclamanții din nou au depus la dosar precizare (f. 123-128), prin care au reformulat petitele acțiunii, solicitând: recunoașterea dreptului de servitute de trecere cu piciorul, vehicule și utilități suprateran și subteran pe drumul de acces existent la data întocmirii lucrării cadastrale (decembrie 2009), cu lungimea de 20 m și lățimea de 3 m, în sarcina imobilului teren neconstruit proprietatea pârâților, ca fond aservit, în favoarea imobilelor reclamanților și obligarea pârâților la respectarea dreptului de servitute astfel constituit; dezmembrarea drumului de acces din suprafața totală de teren proprietatea pârâților și formarea unui corp de proprietate pe care s-a constituit servitutea și obligarea pârâților la deschiderea Cărții Funciare pentru imobilul drum de acces și la intabularea acestui corp de proprietate de către pârâți, iar în caz de neexecutare, abilitarea reclamanților, pe cheltuiala pârâților, cu obligarea acestora din urmă și la plata de daune-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data când sunt puși în întârziere asupra echivalentului în bani al obligației de a face neexecutată; intabularea în Cartea Funciară a fondurilor dominante a dreptului de servitute astfel cum acesta a fost constituit; obligarea pârâților la desființarea gardului și a tuturor lucrărilor efectuate pe drumul de acces, iar în cazul neexecutării să fie abilitați reclamanții să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâților, cu obligarea acestora din urmă și la plata de daune-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data când sunt puși în întârziere asupra echivalentului în bani al obligației de a face, neexecutată.
În cuprinsul acestei cereri au arătat că au intrat în posesia copiei actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 774/1980, în cuprinsul căruia se menționează că pe loturile 1 și 2 se va asigura pentru ambii copartajanți servitute de trecere. Astfel, copartajanții I. T. și N. I., în calitate de coproprietari, au constituit acest drept de servitute de trecere prin fapta omului, convenție. Servitutea are caracter perpetuu, durând atâta timp cât vor dura și imobilele. Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 774/1980 s-a constituit dreptul de servitute pe lotul nr. 1 - terenul de astăzi al pârâților. Întrucât imobilele au durat până astăzi, și situația în care s-a născut servitutea se menține. În fapt această servitute de trecere s-a creat sub forma drumului de acces lat de 3 m prin amplasarea gardului în așa fel încât a determinat deschiderea de 3 m, mai înainte de întocmirea lucrării cadastrale.
La această precizare reclamanții au anexat, în copii certificate pentru conformitate cu originalul: rapoarte de evaluare, actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 774/12.03.1980 și certificatul de moștenitor nr. 376/10.03.1992 (f. 129-161).
La 4.04.2014 reclamanții din nou au precizat acțiunea (f. 164-165), indicând temeiul de drept pentru fiecare capăt de cerere.
Astfel, au arătat că primul petit are un caracter mixt, fiind în realizare (acțiune confesorie de servitute) și în constituire de drepturi, dreptul de servitute solicitat urmând să ia naștere în favoarea acestora prin hotărâre judecătorească. Temeiul de drept e reprezentat de art. 4.11.1. din H.G. nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, Anexa 4, art. 757 coroborat cu art. 755 N.C.C. – recunoașterea servituții – raportat la art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, ce preia disp. art. 6 alin. 6 din N.C.C. Justificarea întemeierii în drept pe N.C.C. pentru toate capetele de cerere e determinată și de prevederile art. 756 partea finală N.C.C. Primul capăt de cerere e o veritabilă acțiune confesorie de servitute pentru că pune în discuție existența unui drept real al acestora, în condițiile în care se pretind titularii dreptului de servitute solicitat, hotărârea ce se va pronunța având efect constitutiv de drepturi, efectele producându-se pentru trecut, dând eficiență unei situații juridice anterioare, prin recunoașterea de către pârâți a existenței dreptului real de servitute izvorât, constituit în 1980 prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 774. Potrivit art. 35 N.C.C., e o cerere în constituire de drepturi raportat la deschiderea drumului de aproximativ 3 m față de actul de naștere al servituții, unde nu s-a specificat lățimea servituții. Deschiderea drumului de aproximativ 3 m s-a creat în fapt prin amplasarea gardului de către pârâți. Pentru obținerea aprobărilor necesare în vederea construirii pentru lățimea drumului de acces se prevăd 3,5 m, potrivit art. 4.11.1 din H.G. nr. 525/1996, Anexa 4.
Pentru capătul doi de cerere temeiul e reprezentat de art. 880 N.C.C. rap. la art. 62 alin. 5 din Ordinul nr. 663/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, art. 62 coroborat cu art. 55 și art. 56 din Ordinul nr. 663/2006, fiind persoane interesate în sensul legii pentru înscrierea imobilului și implicit deschiderea cărții funciare, art. 1527, art. 1528 N.C.C. și art. 84 N.C.C. – pentru obligația de a face și art. 1536 N.C.C. pentru daunele-interese. Solicitarea pe capătul doi de cerere derivă din solicitarea pe capătul trei, întrucât numai prin dezlipirea drumului de restul terenului și formarea unui corp de proprietate din acest drum este posibilă înscrierea în cartea funciară a dreptului de servitute, în condițiile în care dreptul de proprietate al pârâților asupra terenului nu e înscris în cartea funciară. Pentru a se intabula și a avea un drept de servitute tabular care, în regim de carte funciară se dobândește prin înscrierea în cartea funciară, potrivit art. 756 partea finală NC.C., trebuie efectuate toate operațiunile solicitate pe capătul doi de cerere.
Pentru capătul trei de cerere temeiul de drept e art. 756 partea finală N.C.C., iar pentru ultimul capăt de cerere, art. 1527, art. 1528 N.C.C., art. 84 N.C.P.C. și art. 1536 N.C.C.
În ședința publică din 8.05.2015 – pentru considerentele inserate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată (f. 190-191) - a fost admisă pentru petitele 1-3 excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I. A., invocată de pârâți, iar pentru petitul 4, a fost unită cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a aceleiași pârâte.
La termenul de judecată din 12.06.2014 s-a luat act de prenumele corect al pârâtei I., respectiv A. și nu A..
În ședința publică din 14.05.2015 reclamanții au arătat că mențin toate petitele acțiunii, precizând totodată cererea, potrivit expertizei topometrice efectuată în cauză.
În prezentul litigiu s-a administrat un probatoriu complex, respectiv: proba cu înscrisuri, cu interogatoriu (f. 211-223, 234-240), proba testimonială, fiind astfel audiați martorii: S. M. (f. 293), N. V. (f. 294), la propunerea reclamanților, și Ș. M. (f. 295), la cererea pârâților, a fost întocmită o expertiză topometrică de către expertul I. G. (f. 266-276), ce ulterior a fost completată (f. 303-307). De asemenea domnul expert A. F. G. – în calitate de consilier parte al reclamanților - a depus punctul său de vedere cu privire la expertiza topometrică efectuată de expertul I. G. (f. 277), iar la 15.04.2015 a fost efectuată o cercetare la fața locului, cele constatate fiind consemnate în procesul-verbal depus la filele 343-344.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Părțile din prezenta cauză sunt în relații de vecinătate care s-au creat în timp, ca efect al încheierii unui act de partaj voluntar, precum și dezbaterii unei succesiuni, cât și mai multor acte de vânzare-cumpărare.
Terenurile acestora sunt situate în orașul B., ., jud. Prahova și au aparținut inițial aceleiași proprietare, I. C. M., iar după decesul acesteia survenit la 27.04.1968, pe cale succesorală, au fost dobândite în indiviziune de moștenitorii săi, respectiv de fiul I. C. T. și nepotul N. I., împreună cu cele două construcții existente, potrivit certificatului de moștenitor nr. 397/1968 emis de Notariatul de Stat Local Câmpina, astfel cum reiese din mențiunile actului depus la filele 158-159.
Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 774/12.03.1980 (f. 158-159) cei doi moștenitori au sistat starea de indiviziune, I. C. T. dobândind în proprietate exclusivă lotul nr. 2 în suprafață de 266 m.p., împreună cu construcția de la poziția C2 din schița de plan depusă în copie la fila 179, precum și lotul nr. 4, în suprafață de 860 m.p., iar N. I. a primit în deplină proprietate și posesie lotul nr. 1, în suprafață de 259 m.p., împreună cu casa de locuit ce se află pe acest teren, de la poziția nr. 1 pe aceeași schiță de plan, cât și lotul nr. 3, în suprafață de 860 m.p.
Prin aceeași convenție de partaj au stabilit expres ca pe loturile 1 și 2, pe latura de sus, să se asigure pentru ambii copartajanți servitute de trecere, creându-se astfel pe cale convențională o servitute de trecere reciprocă despre care sunt mențiuni și în planul de situație anexă al convenției anterior amintite (f. 179), fără însă a se indica în concret lungimea și lățimea acesteia.
I. C. T. a fost tatăl reclamantului I. P. și al pârâtului I. V., iar ca urmare a decesului acestuia ce a survenit la 1.12.1991, cele două terenuri situate în orașul B., ., jud. Prahova și construcția dobândită prin convenția de partaj voluntar autentificată sub nr. 774/12.03.1980 au revenit unicului său moștenitor acceptant, respectiv reclamantului I. P., astfel cum reiese din certificatul de moștenitor 376/10.03.1992 (f. 160), în care s-a indicat suprafața totală a terenurilor ca fiind de 1.100 m.p., față de 1.126 m.p. potrivit convenției de partaj autentificată sub nr. 774/12.03.1980.
Dreptul de proprietate al fratelui pârâtului I. V., respectiv al reclamantului I. P., cu privire la imobilul dobândit prin moștenire de la tatăl său, I. T., a fost intabulat în cartea funciară a localității B..
Prin actul de dezmembrare și contractul de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 760/31.07.2007 (f. 5-6) reclamantul I. P. a dezmembrat terenul situat în orașul B., ., jud. Prahova, în suprafață de 1.100 m.p. din acte, iar din măsurători 1.089 m.p. în două loturi: primul fiind format din terenul curți-construcții în suprafață de 166 m.p. pe care e amplasată construcția, iar al doilea, din terenul livadă în suprafață de 923 m.p., vânzând totodată către reclamanții G. J. și G. LAURENȚIA al doilea lot (terenul în suprafață de 923 m.p.), în cuprinsul actului fiind menționat expres că accesul la acest teren se face din . de acces existent.
De altfel și pe planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate întocmit cu acea ocazie (f. 7) este indicat respectivul drum de acces de la . lot înstrăinat, de 923 m.p.
Dreptul de proprietate al reclamanților G. J. și G. LAURENȚIA cu privire la terenul cumpărat în suprafață de 923 m.p. situat în orașul B., ., jud. Prahova, a fost intabulat în cartea funciară, astfel cum este evidențiat în înscrisul de la filele 35-37.
Deci în prezent fostul lot 2 indicat în actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 774/1980 – pe care s-a creat servitute de trecere pe latura de sus –, mai precis terenul în suprafață de 266 m.p., este în prezent parțial proprietatea reclamantului I. P. (doar 166 m.p.), iar restul până la 266 m.p. face parte din proprietatea coreclamanților G. J. și G. LAURENȚIA.
N. I. a vândut vărului său, respectiv pârâtului I. V., construcția dobândită de acesta de la bunica I. M. prin partajul voluntar autentificat sub nr. 774/1980, situată pe terenul aferent în suprafață de 259 m.p. din orașul B., ., jud. Prahova (lotul nr. 1 din convenția de partaj voluntar), acest teren nefăcând obiectul vânzării, ci trecând în proprietatea statului, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3298/14.10.1985 (f. 57).
De remarcat este și faptul că în planul de situație depus în copie la fila 176, ce a fost încheiat cu ocazia acestei vânzări – așa cum reiese din mențiunile existente pe acesta coroborate cu susținerile pârâtului I. V., prin avocat, din ședința publică din 10.04.2014 (f. 177) – este indicat la rubrica „observație” că persoana cumpărătorului va asigura servitute de trecere pe latura BC și va avea servitute de trecere pe latura CE cu I. C. T. la restul terenului, conform actului de partaj între N. I. și I. C. T..
Ulterior, pentru această suprafața de 259 m.p. situată în orașul B., ., jud. Prahova, pârâtului I. V. i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 și a fost pus în posesie în baza procesului-verbal încheiat la 17.06.1997 și eliberat de Comisia Locală B., iar la 27.11.2003 acesta a înstrăinat către pârâtul S. G., căsătorit cu pârâta S. A., dreptul de proprietate asupra unui drept indiviz de ½ din acest teren în suprafață totală de 259 m.p., respectiv 129,50 m.p., împreună cu mansarda locuinței C1, aspecte reținute de instanță din mențiunile contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3110/27.11.2003 (f. 58).
Se remarcă totodată din planul de situație anexă la actul autentificat sub nr. 3110/2003 (f. 59) că pe acesta există mențiuni în sensul că se va asigura servitute de trecere pe latura de sud (AD).
Astfel, fostul lot 1 din actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 774/12.03.1980, respectiv terenul în suprafață de 259 m.p. - pe care s-a constituit inițial servitutea de trecere - în prezent este proprietatea indiviză a pârâților I. V., S. G. și S. A..
N. I. a vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 61/14.01.2000 numiților T. I. și T. M. cel de-al doilea lot de teren dobândit în orașul B., ., jud. Prahova prin actul de partaj voluntar din 1980 (lotul 3 în suprafață de 860 m.p.), în fapt de 864 m.p., iar în planul de amplasament și delimitare a acestui bun imobil întocmit la 21.12.1999 (f. 12) s-a delimitat și drumul de acces din . teren.
Ulterior noii proprietari au înstrăinat acest bun imobil reclamanților G. M. și G. C. M., astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2712/25.09.2007 (f. 8-11), dreptul de proprietate al acestora fiind intabulat în cartea funciară, elocvent în acest sens fiind înscrisul de la filele 38-39.
Cu privire la acest teren, ce a fost dobândit de N. I. prin actul de partaj voluntar din 1980 - lotul nr. 3 în suprafață de 860 m.p. –, pârâtul I. V. a susținut că în 1985, când a încheiat actul de vânzare-cumpărare cu vânzătorul N. I. și în considerarea aceluiași preț din actul autentic, l-a cumpărat (lotul nr. 3 din actul de partaj voluntar), dar datorită legislației de la acea vreme vânzarea acestui imobil nu a fost menționată în act, însă l-a folosit până în anul 2007 și a aflat că N. I. a vândut a doua oară acest teren către T. I. și M..
Referitor la vânzarea terenului de 860 m.p. către pârâtul I. V. prin act autentic, potrivit legislației în vigoare, instanța constată că nu există dovezi la dosar, însă apreciază că o înțelegere între N. I. și vărul său, pârâtul I. V., a existat, atâta timp cât acesta din urmă a posedat bunul imobil respectiv, pe care N. I. l-a revândut fără știrea sa familiei T., fapt confirmat și de reclamantul I. P. prin răspunsul la întrebarea nr. 3 din interogatoriul ce i-a fost luat la cererea pârâților (f. 235) și care reiese și din declarația dată de același reclamant I. P. la 12.09.2013 (f. 244-248).
Servitutea reciprocă constituită prin actul de partaj din 1980 a fost în timp respectată, în sensul că pentru întreg imobilul din B., . a existat inițial o curte comună, ce permitea accesul la casa și loturile din spate și cu mijloace de transport (căruțe, mașini), iar în anul 1997 pârâtul I. V. împreună cu soția sa, au edificat un gard pe proprietatea acestuia ce nu a afectat drumul de acces și care despărțea curtea sa de drumul de acces lat de 3 m, însă în 2013 pârâtul I. V. a mutat gardul, îngustând drumul de acces la 1,5 m, astfel cum reiese din coroborarea răspunsurilor date de pârâta I. A. la interogatoriul ce i-a fost luat (f. 211-213) cu relatarea martorilor S. M. (f. 293), N. V. (f. 294) și Ș. M. (f. 295).
De altfel chiar și pârâtul I. V. a menționat în răspunsul la întrebarea nr. 8 din interogatoriul ce i-a fost luat la cererea reclamanților (f. 219) că în anul 1997 a împărțit în două suprafața neconstruită a curții sale, 60 m.p. afectați de servitutea de trecere (20x3m) și circa 60 m.p. rămânând ca suprafață neconstruită a curții sale, recunoscând totodată – prin răspunsul la întrebarea nr. 20 (f. 222) - că la data cumpărării terenului în anul 1985 exista servitutea de trecere pe acesta.
Deși acesta face vorbire despre o servitute de trecere pietonală (f. 217, 219, 220, 221), în chiar răspunsul la întrebarea nr. 15 din interogatoriul ce i-a fost luat (f. 221) menționează că reclamantul I. P. i-a distrus placa de beton de pe fosa septică ce se află pe terenul afectat de servitutea de trecere pietonală, în timp ce a transportat cu tractorul materiale, în acest mod recunoscând implicit că servitutea de trecere nu era doar pietonală.
Prin expertiza topografică întocmită și completată de domnul expert I. G. (f. 266-276, 303-307) au fost identificate terenurile părților, a fost poziționată servitutea de trecere actuală ce permite accesul la calea publică doar cu piciorul, având o lățime în jur de 1,50 ml, ca urmare a gardului edificat de pârâți pe aliniamentul 37, 33, 34, 35, 12, iar în urma analizării actele de proprietate ale părților, a schițelor de plan anexă, a planurilor cadastrale, cât și a actului de partaj voluntar încheiat în anul 1980, a concluzionat că terenurile reclamanților sunt locuri înfundate, dacă se face abstracție de drumul de acces solicitat, și a materializat pe planul de situație nr. 3 (f. 307) drumul de acces propus, potrivit descrierii din actul de partaj voluntar nr. 774/1980 (creat pe loturile 1 și 2 pentru accesul copartajanților la loturile 3 și 4 – actualmente pentru accesul la proprietățile reclamanților), în suprafață de 121 m.p., din care suprafața de 57 m.p., delimitată prin perimetrul punctelor 38, 12, 13, 14, 15, 15*, 33, 37, 38, face parte din proprietatea pârâților I. V., S. G. și S. A..
În ceea ce privește primul capăt de cerere al prezentei acțiuni astfel cum a fost precizată și completată, deși reclamanții au susținut că are un caracter mixt, fiind o acțiune confesorie de servitute și totodată în constituire de drepturi, instanța constată că e o cerere prin care reclamanții tind la conservarea servituții de trecere creată prin titlu, respectiv prin actul de partaj voluntar autentificat în anul 1980, astfel încât e evident că are natura juridică a unei acțiuni confesorii de servitute.
Referitor la legea civilă ce se aplică acestui petit, se reține că potrivit art. 757 N.C.C. (acțiunea confesorie de servitute), dispozițiile art. 696 alin. 1 – ce privesc acțiunea confesorie de superficie – se aplică în mod corespunzător.
Față de cele ce preced și cum potrivit disp. art. 68 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispozițiile art. 693-702 din Codul civil - deci inclusiv cele ale art. 696 alin. 1 cod civil – nu se aplică drepturilor de superficie constituite înaintea intrării în vigoare a Codului civil, se apreciază că și pentru drepturile de servitute constituite înaintea intrării în vigoare a Codului civil – ca în cazul de speță – se aplică dispozițiile din Codicele civil (Codul civil din 1864) și nu cele ale noului cod civil.
Astfel, potrivit art. 577 Cod civil, servituțile izvorăsc sau din situația naturală a locurilor, sau din obligația impusă de lege, sau din convenția dintre proprietari, iar conform art. 630 Cod civil, acela căruia se cuvine o servitute are dreptul a face toate lucrările trebuincioase spre a se sluji cu dânsa și spre a o păstra.
De asemenea, conform art. 633 Cod civil, dacă proprietatea pentru care s-a stabilit servitutea s-ar împărți, servitutea rămâne tot acceași pentru fiecare parte, fără ca fondul supus să se îngreuneze. Astfel, de va fi un drept de trecere, toți devălmașii vor fi îndatorați a-l exercita prin același loc, iar potrivit art. 634 Cod civil, proprietarul fondului supus servituții nu poate face nimic spre a-i scădea întrebuințarea sau a i-o îngreuna. Astfel nu poate schimba starea locurilor, nici strămuta exercitarea servituții dintr-un loc într-altul, decât acela unde servitutea a fost din început stabilită.
Raportat la aceste dispoziții legale și luând în considerare situația de fapt mai sus expusă reținută din probele administrate în cauză, precum și constatările personale ale instanței cu prilejul efectuării cercetării locale (f. 343-344), instanța reține că se impune obligarea pârâților I. V., S. G. și S. A. să permită reclamanților accesul cu piciorul și cu mijloace de transport pe drumul de acces în suprafață de 57 m.p., identificat pe schița de plan anexă a expertizei topografice întocmită și completată de expertul I. G. (f. 307) prin perimetrul punctelor 38, 12, 13, 14, 15, 15*, 33, 37, 38, în acest mod conservându-se dreptul de servitute de trecere constituit prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 774/1980, în conformitate cu disp. art. 620 Cod civil, în vigoare la acel moment.
Reclamanții invocă, așadar, ca titlu de dobândire a dreptului real de servitute, un contract.
Este adevărat că „uzul și întinderea” servituții necontinue, aparentă și pozitivă, nu au fost reglementate prin actul constitutiv – de partaj voluntar - în care se indică că pe loturile 1 și 2, pe latura de sus, se asigură pentru ambii copartajanți servitute de trecere, dar – așa cum mai sus s-a detaliat – această servitute a fost exercitată efectiv, după regulile stabilite prin art. 617 Cod civil, art. 618 Cod civil, până la momentul când pârâtul I. V., căsătorit cu pârâta I. A. și subdobânditor al fondului aservit, a tulburat exercițiul normal al servituții ce avea lățimea de 3 m, mutând în anul 2013 gardul despărțitor, îngustând astfel drumul de acces la circa 1,5 m.
Se reține totodată că pentru această servitute de trecere nu a intervenit nicio cauză de stingere din cele prev. de art. 636, art. 638, art. 639 Cod civil, respectiv când lucrurile se găsesc în astfel de stare încât servitutea nu se mai poate exercita, când fondul către care este datorită și acela ce o datorește cad în aceeași mână, sau când e stinsă prin neuz în curs de 30 ani.
Servitutea de trecere creată prin actul de partaj voluntar din 1980 le e opozabilă și pârâților, ca subdobânditori ai fondului aservit, nefiind necesar ca aceștia să-și fi exprimat vreun acord în legătura cu servitutea anterior creată – în anul 1980 - altfel s-ar ignora principiul opozabilității contractelor față de terți și nu s-ar ține seama de caracterul imobiliar și perpetuu al acestui dezmembrământ al dreptului de proprietate, stabilit în folosul, respectiv în sarcina unor imobile și nu al proprietarilor lor, pentru timpul cât există imobilele (fondul dominant și cel aservit) și situația care a determinat constituirea servituții.
În atare condiții e nerelevantă în cauză solicitarea pârâților de a se analiza posibilitatea constituirii unui drum de servitute de trecere pe terenul altei personae, respectiv pe propr. moșt. I. O..
Față de dispozițiile anterior indicate se apreciază că solicitarea reclamanților de a li se recunoaște dreptul de trecere pe drumul de acces mai sus menționat, în suprafață de 57 m.p. – astfel cum a fost identificat prin expertiza topometrică efectuată în cauză -, pentru utilități suprateran și subteran, este nefondată, în actul de constituire nefiind mențiuni în acest sens, în plus o astfel de servitute nu a fost exercitată efectiv, mai mult, vizează situații viitoare și incerte.
Prin petitul patru al prezentei cereri astfel cum a fost precizată și completată, ce are o strânsă legătură cu primul, astfel încât va fi analizat anterior petitelor doi și trei, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la desființarea gardului și a tuturor lucrărilor efectuate pe drumul de acces, iar în cazul neexecutării, abilitarea acestora, pe cheltuiala pârâților, de a efectua respectivele lucrări, precum și obligarea pârâților la plata de daune-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data la care sunt puși în posesie asupra echivalentului în bani al obligației de a face neexecutată.
Se mai reține că în legătură cu aceste solicitări prin încheierea de ședință din 8.05.2015 a fost unită cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I. A., ce urmează a fi soluționată cu prioritate, conform art. 248 alin. 1 C.pr.civ.
Reținând că din anul 1994 această pârâtă e căsătorită cu pârâtul I. V., care în 2013 a mutat gardul, îngustând drumul de acces, se apreciază că reclamanții au justificat calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte cu privire la petitul 4, astfel încât va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I. ANGERLIA cu privire la petitul 4 din acțiunea precizată și completată, invocată de pârâți.
Pe fondul acestui capăt de cerere, instanța apreciază – față de probatoriul administrat în cauză – că e în parte întemeiat, având în vedere disp. art. 630, 634 Cod civil, cele ale art. 1527 și art. 1528 N.C.C., ce se aplică în speță potrivit art. 114 din Legea nr. 71/2011, precum și faptul că gardul existent pe drumul de acces, respectiv pe aliniamentul punctelor 12-35-34-33 împiedică întrebuințarea de către reclamanți a servituții de trecere creată în anul 1980, respectiv trecerea cu mijloace de transport, fiind ocupată o suprafață de 26 m.p. din cei 57 m.p., doar 31 m.p. fiind lăsați pentru accesul reclamanților, având însă o lățime de doar 1,5 m, astfel cum reiese din raportul de expertiză topometrică întocmit și completat de expertul I. G..
Față de cele ce preced, urmează a obligă pârâții să desființeze gardul existent pe drumul de acces, respectiv pe aliniamentul punctelor 12-35-34-33, în caz de refuz, abilitând reclamanții să-l desființeze, pe cheltuiala pârâților.
Solicitarea reclamanților de a fi obligați pârâții la desființarea tuturor lucrărilor efectuate pe drumul de acces urmează a fi respinsă, ca nefondată, aceștia neindicând în concret la ce lucrări se referă.
Și cererea acelorași părți de a fi obligați pârâții la daune-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data la care sunt puși în posesie asupra echivalentului în bani al obligației de a face, neexecutată, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, atâta timp cât instanța a dispus, conform art. 1528 alin. 1 N.C.C., ca în cazul neexecutării obligației de a face stabilită în sarcina pârâților, să fie abilitați reclamanții, pe cheltuiala pârâților, să desființeze gardul respectiv, nejustificându-se și obligarea acelorași pârâți la daune-interese care privesc executarea nu în natură a obligației, ci prin echivalent.
Prin petitele doi și trei ale acțiunii formulată de reclamanți, astfel cum a fost completată și precizată aceștia au solicitat dezmembrarea drumului de acces din suprafața totală de teren proprietatea pârâților și formarea unui corp de proprietate pe care s-a constituit servitutea, obligarea pârâților la deschiderea Cărții Funciare pentru imobilul drum de acces și la intabularea acestui corp de proprietate de către pârâți, iar în caz de neexecutare, abilitarea reclamanților, pe cheltuiala pârâților, cu obligarea acestora din urmă și la plata de daune-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data când sunt puși în întârziere asupra echivalentului în bani al obligației de a face neexecutată; intabularea în Cartea Funciară a fondurilor dominante a dreptului de servitute astfel cum acesta a fost constituit, însă și aceste solicitări sunt apreciate de instanță ca neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare.
În acest sens reține că parte din temeiurile de drept indicate de reclamanți în susținerea acestor cereri nu există, respectiv Ordinul nr. 663/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, iar dacă eventual s-a strecurat o eroare materială în indicarea numărului acestui act normativ, constată că și Ordinul nr. 633/2006 a fost abrogat, în prezent fiind în vigoare Ordinul nr. 700/9.07.2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și cartea funciară.
În acest ordin sunt detaliate normele de procedură privind înscrierea în evidențele de cadastru și de carte funciară a imobilelor, avizarea și recepția lucrărilor de specialitate, în art. 4 din acesta fiind menționat expres că activitatea de înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară a imobilelor din fiecare unitate administrativ-teritorială arondate acestora, se realizează de birourile de cadastru și publicitate imobiliară - deci nu de instanțele de judecată.
De asemenea e detaliată în cuprinsul art. 13 din același ordin procedura de intabulare, iar la art. 88 și urm. cea referitoare la înscrierea dezmembrărilor dreptului de proprietate.
Nu în ultimul rând se reține - din cuprinsul art. 879 alin. 3 N.C.C. - că alipirea sau dezlipirea unui imobil grevat cu sarcini nu se poate face decât cu consimțământul titularilor acestor sarcini, iar în prezenta cauză un astfel de consimțământ al pârâților I. V., S. G. și S. A. nu reiese că e dat, iar reclamanții nu au investit instanța cu o eventuală cerere prin care să fie cenzurat respectivul refuz.
Față de cele ce preced urmează a fi respinse ca neîntemeiate petitele doi și trei ale acțiunii astfel cum a fost precizată și completată.
Se reține totodată că în ședința publică din 8.05.2015 a fost admisă pentru petitele 1-3 excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I. A., invocată de pârâți, astfel încât vor fi respinse capetele de cerere 1-3 din acțiunea precizată și completată formulate în contradictoriu cu pârâta I. A., ca fiind promovate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În consecință, pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, urmează a respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I. A. cu privire la petitul 4 din acțiunea precizată și completată, invocată de pârâți, a respinge capetele de cerere 1-3 din acțiunea precizată și completată formulate în contradictoriu cu pârâta I. A., ca fiind promovate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. De asemenea va admite în parte acțiunea precizată și completată formulată de reclamanții, urmând a obligă pârâții I. V., S. G. și S. A. să permită reclamanților accesul cu piciorul și cu mijloace de transport pe drumul de acces în suprafață de 57 m.p., identificat pe schița de plan anexă a expertizei topografice întocmită și completată de expertul I. G. (f. 307) prin perimetrul punctelor 38, 12, 13, 14, 15, 15*, 33, 37, 38, a obligă pârâții să desființeze gardul existent pe drumul de acces, respectiv pe aliniamentul punctelor 12-35-34-33, în caz de refuz, abilitând reclamanții să-l desființeze, pe cheltuiala pârâților, și a respinge în rest acțiunea astfel cum a fost precizată și completată.
În ceea ce privește solicitările părților privind cheltuielile de judecată efectuate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Conform dovezilor existente la dosar, reclamanții au efectuat cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, timbru judiciar, onorarii experți și cheltuieli pentru transportul acestora de la Mediaș la sediul instanței, pentru care au depus bonuri fiscale.
Referitor la această ultimă categorie de cheltuieli se reține că distanța Mediaș-Câmpina e de 446 km (dus-întors), iar reclamanții au efectuat 11 deplasări. Cum pentru un drum, având în vedere un consum de 7,5 l la 100 de km, le-au fost necesari 33,3 l combustibil, rezultă cuantumul unei deplasări de 189,81 lei (33,3 l x5,7 lei), iar al celor 11 de 2.087,91 lei. Adăugând la această sumă restul cheltuielilor suportate de reclamanți, astfel cum sunt evidențiate în actele dosarului, rezultă suma de 4.311,21 lei.
Față de soluția pronunțată în prezenta cauză, cum din cele patru petite doar două au fost admise, în temeiul disp. art. 453 alin. 2 N.C.P.C. instanța va reține doar jumătate din cheltuielile mai sus detaliate suportate de reclamanți, respectiv suma de 2.155,605 lei.
În ceea ce-i privește pe pârâți, se constată că aceștia au cheltuit în prezenta cauză – potrivit dovezilor existente la dosar – suma de 1.700 lei, cu titlu de onorariu expert și onorariu avocat, rezultând că fiecare pârât a avut o contribuție de 425 lei, deci câte 106,25 lei pentru fiecare capăt de cerere.
Cum referitor la pârâta I. A. acțiunea formulată împotriva acesteia a fost admisă doar cu privire la petitul nr. 4, va fi reținută suma de 318,75 lei (106,25 leix3), reprezentând cheltuieli suportate de aceasta, față de aceleași dispoziții anterior indicate, cuprinse în art. 453 alin. 2 N.C.P.C.
Totalul cheltuielilor suportate de ceilalți trei pârâți e de 1.275 lei (425 x3), din care va fi reținută suma de 637,5 lei, reprezentând jumătate, în condițiile în care două petite ale acțiunii astfel cum a fost completată și precizată au fost respinse.
Deci totalul cheltuielilor de judecată suportate de pârâți, reținute în cauză, cu care se vor compensa cele suportate de reclamanți și reținute de asemenea (2.155,605 lei), e de 956,25 lei.
În temeiul disp. art. 453 alin. 2, ca efect al compensării acestor cheltuieli de judecată, urmează a obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 1.199,355 lei.
Văzând și disp. art. 466 N.C.P.C.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I. A. cu privire la petitul 4 din acțiunea precizată și completată, invocată de pârâți.
Respinge capetele de cerere 1-3 din acțiunea precizată și completată formulate în contradictoriu cu pârâta I. A., ca fiind promovate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte acțiunea precizată și completată formulată de reclamanții I. P., CNP_, domiciliat în orașul B., ., jud. Prahova, G. LAURENȚIA, CNP_, G. J., CNP_, G. C. M., CNP _, G. M., CNP _, toți domiciliați în Mediaș, ., jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâții I. V., I. A., ambii domiciliați în orașul B., ., jud. Prahova, S. G., CNP_, domiciliat în mun. G., . nr. 1, ., ., S. A., CNP_, domiciliată în mun. G., . nr. 1, ., ., și în consecință:
Obligă pârâții I. V., S. G. și S. A. să permită reclamanților accesul cu piciorul și cu mijloace de transport pe drumul de acces în suprafață de 57 m.p., identificat pe schița de plan anexă a expertizei topografice întocmită și completată de expertul I. G. (f. 307) prin perimetrul punctelor 38, 12, 13, 14, 15, 15*, 33, 37, 38.
Obligă pârâții să desființeze gardul existent pe drumul de acces, respectiv pe aliniamentul punctelor 12-35-34-33, în caz de refuz, abilitând reclamanții să-l desființeze, pe cheltuiala pârâților.
Respinge în rest acțiunea astfel cum a fost precizată și completată.
Obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 1.199,355 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, rest după compensare.
Cu drept de apel, ce se depune la prezenta instanță, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. S. M. L.
Red. ES/ES
11 ex./2.07.2015
9 comunicări/…………………
RECLAMANT |
1. I. P. - B., REPUBLICII, nr. 269, J. PRAHOVA |
2. G. L. - MEDIAȘ, M., nr. 18, J. SIBIU |
3. G. J. - MEDIAȘ, M., nr. 18, J. SIBIU |
4. G. C. M. - MEDIAȘ, M., nr. 18, J. SIBIU |
5. G. M. - MEDIAȘ, M., nr. 18, J. SIBIU |
PÂRÂT |
6. I. V. - B., REPUBLICII, nr. 269, J. PRAHOVA |
7. I. A. - B., REPUBLICII, nr. 269, J. PRAHOVA |
8. S. G. - G., 1 Decembrie 1918, nr. 1, ., ., J. G. |
9. S. A. - G., 1 Decembrie 1918, nr. 1, ., ., J. G. |
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Pretenţii. Sentința nr. 2191/2015. Judecătoria CÂMPINA → |
|---|
