Prestaţie tabulară. Hotărâre din 12-02-2015, Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 234/2015
Dosar nr._ prestație tabulară
ROMANIA
JUDECĂTORIA C. MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENBTINȚA CIVILĂ NR. 234
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 12 FEBRUARIE 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. B.
GREFIER A. B.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „prestație tabulară, superficie, intabulare” introdusă de reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâta M. C. Moldovenesc prin primar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Se verifică actele și lucrările dosarului și se constată că dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință.
Pentru a da posibilitatea reclamantei de a depune concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru data de 05 februarie 2015 și apoi pentru astăzi, când,
Deliberând,
JUDECĂTORIA
Asupra procesului civil de față, constată următoarele:
Sesizarea instanței.
Prin acțiunea introdusă în fața acestei instanțe și înregistrată la 04 august 2014 la data de reclamanta P. M. a chemat-o în judecată pe pârâta M. C. Moldovenesc prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că:
- a dobândit dreptul de proprietate, prin edificare, din resurse proprii, cu privire la un garaj cu magazie, în suprafață de 30 m.p. situat în M. C. Moldovenesc, ., județul Suceava;
- să se instituie un drept de superficie cu privire la terenul în suprafață de 30 m.p. aferent construcțiilor și
- să se dispună înscrierea dreptului de proprietate și respectiv a dreptului de superficie, în registrul C.F.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat următoarele:
În urma solicitării pe care a adresat-o Primăriei Municipiului C. Moldovenesc, la începutul anului 1989 i s-a permis construirea unui garaj cu magazie de lemne, ținând seama că locuia la . autoturism proprietate personală, pe care nu avea unde-l parca, sens în care fostul IGO C. Moldovenesc, a stabilit amplasamentul acestora.
Urmare acestui fapt și-a edificat garajul cu magazie pe terenul ce-i fusese indicat, pe fundație de beton, din lemn și acoperit cu tablă, după care a achita impozitul aferent, pe clădire.
Cu toate că de mai multe ori a solicitat fie să-i fie concesionat, fie să-i fie vândut terenul, până în prezent nu a primit nici un răspuns, deși, folosește construcția și terenul de peste 25 de ani.
În același timp reclamanta a arătat că uneori pârâta încheia contract de închiriere pentru un an, iar alte ori nu.
Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea acțiunii în sensul celor mai sus arătate.
Motivarea în drept.
Acțiunea a fost întemeiată pe prevederile 480 și urm. din codul civil anterior, art.693 și urm. din actul cod civil și a Legii 7/1991.
În acest sens s-au depus la dosar, în copie: cartea de identitate, solicitările adresate Primarului Mun.C-lung Mold., la 21 mai 2014 și respectiv 29 iulie 2014 chitanțele privind plata impozitului pe casă, mașină și magazie, decizia de impunere din 25 ianuarie 2011 și contractul de închiriere nr.5336 din 29 martie 2006.
Poziția procesuală a pârâtei.
Prin întâmpinările depuse la dosar (fila 33 – 35) pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinărilor s-au arătat următoarele:
Susținerea reclamantei în sensul că ar fi avut o aprobare verbală din partea reprezentanților Primăriei nu are nici un efect juridic, câtă vreme și la data respectivă era necesară obținerea autorizației de construire pentru orice fel de construcție.
Astfel, până la apariția Legii 50/1991 privind executarea lucrărilor de construcție, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevedea la articolul 1 alin.1 că: „executarea lucrărilor de construcție este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființarea, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil – teren și/sau construcții – identificat prin număr cadastral…”, era în vigoare Decretul 144/1958 care prevedea la articolul 2 pct.1 lit.a obținerea autorizației înainte de edificarea oricărei construcții.
Referitor la susținerea reclamantei că pentru aceste construcții a plătit impozit, pârâta a susținut că în ceea ce o privește ea avea obligația să declare această construcție la serviciul impozite și taxe din cadrul Primăriei, chiar dacă acestea au fost edificate fără autorizație conform dispozițiilor menționate de articolul 254 alin.9 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, însă, nu a făcut acest lucru, motiv pentru care în anul 2006 s-a hotărât ca, până la luarea unei decizii cu privire la demolarea acestora, deținătorii să plătească chirie pe terenul folosit și impozit pe clădiri.
Prin urmare, în urma inventarierii și identificării deținătorilor construcțiilor de acest fel, garajul – magazie în cauză a fost impozitat din oficiu, conform art.83 alin.4 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, fiind încheiat contractul de închiriere 5336 din 29 martie 2006 care a fost prelungit tacit.
Din primăvara anului 2013, în aplicarea Legii 50/2001 privind executarea lucrărilor de construcție, republicată, cu modificările și completările ulterioare, (art.33 alin.1, alin.2, alin.4 și alin.5) respectându-se în totalitate procedurile specifice – notificări, somații, dispoziții – au fost demolate peste 230 de astfel de construcții edificate ilegal pe domeniul public și privat al Municipiului C. Moldovenesc, rămânând, în prezent, de demolat, 10 astfel de construcții printre care și cea a reclamantei.
În acest sens la cunoștința deținătorilor le-a fost transmisă această solicitare prin anunțul 8584 din 17 iunie 2013 și notificarea 8876 din 12 mai 2014, care au fost transmise Asociațiilor de proprietari și afișate la . locuințe.
Întrucât reclamanta nu a dat curs acestor solicitări, prin adresa_ din 24 iulie 2014 a fost somată să-și demoleze construcția garaj – magazie și dat fiind că ea nu s-a conformat a fost emisă Dispoziția 603 din 22 august 2014 a Primarului Municipiului prin care s-a dispus demolarea unor astfel de construcții între care și cea a reclamantei.
Tot astfel, s-a susținut că reclamanta împreună cu alte 4 persoane (aflate în aceiași situație) au promovat o acțiune solicitând ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună sistarea demolării construcțiilor în cauză și care a făcut obiectul dosarului_/206/2014, însă, Judecătoria C. Moldovenesc, prin sentința 838 din 11 septembrie 2014 a respins acțiunea.
În același timp pârâta a arătat că nici temeiul de drept invocat de reclamantă nu este cel corect, întrucât, în opinia sa normele de drept sunt cele menționate în Decretul – Lege 115/1938.
Întâmpinările au fost argumentate în drept pe disp.art.33 alin.1, lain.2, alin.4 și alin.5 din Legea 50/1991, art.62 alin.1 și 2 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii 50/1991 aprobate prin Ordinul 839/2009 al Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței și art.205 – 208 din codul de procedură civilă.
Au fost anexate în copie: anunțul 8584 din 17 iunie 2013, notificarea 8876 din 12 mai 2014, comunicarea făcută reclamantei cu nr.14.409 din 24 iulie 2014 și 1467 din 04 august 2014 și 14.874 din 22 august 2014, Dispoziția 603 din 22 august 2014 emisă de Primarul Municipiului C. Moldovenesc, sentința civilă nr. 838 din 11 septembrie 2014 a Judecătoriei C. Moldovenesc, precum și un set planșe fotografice privind situația construcțiilor.
Probe.
La solicitarea reclamantei au fost audiați martorii: I. V. și A. D. (fila 84 și respectiv 85 dosar).
Situația reținută de instanță.
Martorii audiați în cauză au relatat că sunt vecini cu reclamanta și în acest sens au confirmat că în toamna anului 1988, în urma aprobării pe care aceasta a primit-o de la reprezentanții Primăriei și respectiv a fostului IGO a început să-și ridice garajul ce face obiectul acestui dosar, lucrarea fiind finalizată în cursul anului 1989.
Martorul A. D. a confirmat susținerile pârâtei în sensul că și el se află în aceiași situația ca reclamanta, respectiv că are și el edificat un garaj și a fost somat să-l demoleze, dar a susținut că în momentul în care ei au făcut acele construcții nici unul dintre ei nu aveau autorizații de construcție, întrucât o asemenea autorizație nu era necesară, dar că, ulterior, cu toții au făcut demersuri către reprezentanții Primăriei Municipiului C. Moldovenesc pentru a intra în legalitate, însă, aceștia nu au dat curs solicitării lor.
Tot acest martor a relatat că prin anul 2008 au venit doi reprezentanți din partea pârâtei din care reține că unul se numea Ț. C. și aceștia le-au relatat că trebuie să efectueze unele măsurători cu privire la suprafața ocupată de construcție, întrucât urmează să li se facă contracte de vânzare – cumpărare, însă, ulterior acest lucru nu s-a mai întâmplat, ba mai mult au fost somați să predea terenul fără construcții, respectiv să demoleze acele garaje.
În același timp martorul a susținut că în zona respectivă sunt mai multe garaje edificate în același mod și el a înțeles că nu toate persoanele au fost somate să desființeze acele construcții și să predea terenul, liber, pârâtei.
De asemenea, martorul a susținut că într-adevăr în anul 1999 el personal a întocmit un tabel nominal prin care-și dădea acordul cu privire la amplasarea garajelor cu magazie de lemne lângă . că a procedat astfel, întrucât pârâta le-a condiționat să facă acest lucru și o schiță cu privire la construcțiile ce erau edificate anterior, motivând că în acest fel se vor face toate demersurile pentru a se intra în legalitate, așa cum ei au solicitat.
În ceea ce-l privește pe martorul I. V. acesta a confirmat că reclamanta a început ridicarea garajului în 1988 și la terminat în anul 1989, dar a menționat că, în ceea ce-l privește, nu are cunoștință dacă aceasta avea sau nu autorizație de construcție, dar a susținut că, la timpul respectiv, la fața locului a văzut reprezentanți atât ai Primăriei Municipiului C. Moldovenesc cât și a fostului IGO cu hărți în mână.
Tot astfel, martorul a susținut că are cunoștință că, inițial, acest garaj trebuia să fie ridicat mai în față, însă din cauza faptului că acolo se afla rețeaua de canalizare cât și cea de înaltă tensiune, amplasamentul garajului a fost mutat mai în spate.
În legătură cu susținerile pârâtei că și el s-ar afla în aceiași situație, martorul a confirmat că într-adevăr și el a edificat un garaj în anul 1995, însă, pentru ridicarea acestuia a obținut toate autorizațiile necesare eliberate de către Primăria Municipiului C. Moldovenesc și a negat că s-ar afla în litigiu cu aceasta, deoarece la vreo 2 ani după ce a expirat concesiunea fiind notificat să predea clădirea, a procedat în acest sens.
La fila 15 – 16 dosar se află contractul de închiriere nr.5336 din 29 martie 2006, din care reiese următoarele:
- contractul de închiriere se referă la suprafața de 30 m.p. pe care este amplasată magazia de lemne de lângă . contractului de închiriere este pe 12 luni respectiv până la data de 31 decembrie 2006;
- la pct.5.2 aliniat ultim privind obligațiile părților, se menționează că locatarul are obligația „să predea la încetarea contractului terenul închiriat în starea sa inițială de curățenie și folosință”;
- la pct.6.1 referitor la încetarea concesiunii se menționează că: „prezentul contract încetează la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat”, iar
- la pct.9.2 denumit „dispoziții finale” se menționează că: „prezentul contract reprezintă voința părților și înlătură orice neînțelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui”.
Soluția instanței.
Față de cele mai sus arătate și în baza probelor administrate, instanța constată acțiunea neîntemeiată și urmează a o respinge ca atare.
Pentru a se hotărî astfel, urmează a fi avute în vedere următoarele aspecte:
Așa cum părțile au susținut (situație necontestată) reclamanta și-a ridicat garajul cu magazie pe . C. Moldovenesc, pe o suprafață de 30 m.p., în perioada 1988 – 1989, fără ca să dețină o autorizație de construcție.
Potrivit contractului de închiriere la care s-a făcut referire mai sus, reclamantei i-a fost închiriată suprafața de 30 m.p. teren, pe care era amplasată magazia de lemne pe o perioadă de 12 luni de zile, respectiv până la 31 decembrie 2006, iar potrivit clauzelor contractuale contractul înceta la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.
Mai mult decât atât prin același contract părțile au convenit, iar reclamanta a acceptat, să predea la încetarea contractului terenul închiriat în starea sa inițială de curățenie și folosință.
Prin urmare, fiind vorba despre un contract bilateral voința părților este cea care guvernează raporturile juridice dintre acestea.
În acest sens trebuie avute în vedere dispozițiile art.969 din codul civil anterior (sub imperiul cărora s-au derulat raporturile juridice) care menționează: „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege”, cât și ale prevederilor art.977 din același cod care arată că: „interpretarea contractelor se face după intenția comună a părții contractante, iar nu după sensul literal al părților”.
Așadar – în raport de cele mai sus arătate – trebuie menționat că în momentul întocmirii contractului de închiriere la care s-a făcut referire, reclamanta a consimțit ca la încetarea acestuia terenul să fie predat în starea inițială, cu atât mai mult cu cât părțile au menționat expres că: „prezentul contract reprezintă voința părților și înlătură orice neînțelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui”.
Este adevărat că în ceea ce o privește pe reclamantă, aceasta și-a edificat, din resurse proprii, acest garaj cu magazie, dar nu i se poate conferi acest drept printr-o hotărâre judecătorească, câtă vreme s-a solicitat și intabularea dreptului său de proprietate în CF, tocmai pe considerentul că din interpretarea contractului mai sus amintit, la expirarea perioadei de închiriere terenul trebuia predat pârâtei în starea inițială, respectiv prin demolarea construcției.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere formulat de reclamantă privind instituirea unui drept de superficie asupra terenului în suprafață de 30 m.p. aferent construcției, acesta nu poate fi primit, deoarece:
- pe de o parte - în raport de argumentele mai sus enunțate, durata contractului de închiriere a expirat, moment în care reclamanta era obligată să predea terenul liber, iar
- pe de altă parte – potrivit art.494 cod civil anterior: „dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice”.
Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune – interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului…..”.
În altă ordine de idei trebuie menționat că în ceea ce privește susținerea reclamantei că la momentul edificării garajului nu era necesară autorizația de construcție, nu poate fi primită, deoarece acest lucru nu corespunde realității.
Astfel:
- potrivit prevederilor art.2 pct.1 lit.a din Decretul 14 din 22 martie 1958 privind reglementarea eliberării autorizațiilor de construire, reparare și desființarea construcțiilor, precum și a celor referitoare la înstrăinările și împărțelile terenurilor cu sau fără construcții (abrogat prin Legea 50/1991) este obligatorie obținerea autorizației prealabile pentru executarea de „lucrări de construire, reconstruire, transformare, adăugire sau repararea clădirilor de orice fel;
- conform Legii 50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea lucrărilor de construcție:
- art.1 alin.1 menționează că: „executarea lucrărilor de construcție este permisă numai pe baza autorizației de construire sau de desființare. Autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil – teren și /sau construcții – ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desființare, în condițiile prezentei legi”;
- art.2 alin.1 prevede că: „autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice local pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor”;
- în art.7 pct.4 se arată că: „executarea lucrărilor de construcție se poate face numai pe baza proiectului tehnic și al detaliilor de execuție, în timp ce
- prin art.13 pct.1 se stabilește că: „terenurile aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, destinate construirii, pot fi vândute, concesionate, ori închiriate prin licitație publică, potrivit legii, în condițiile respectării prevederilor documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, în vederea realizării de către titular a construcției”, iar la pct.2 se menționează că: „terenurile aparținând domeniului public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale se pot concesiona numai în vederea realizării de construcții sau de obiective de uz și/ sau de interes public, cu respectarea documentațiilor de urbanism aprobate potrivit legii”.
De asemenea, nu sunt întemeiate susținerile reclamantei nici în ceea ce privește aspectul că ar fi avut aprobarea tacită a autorității locale privind amplasarea acestei construcții, deoarece prin articolul 3 alin.1 lit.b din Legea 486 din 18 noiembrie 2003 pentru aprobarea OUG 27/2003 privind procedura aprobării tacite se arată că: „procedura aprobării tacite – procedura prin care autorizația este considerată acordată dacă autoritatea administrației publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea respective autorizații”.
În speță, reclamanta a arătat că a făcut demersuri pentru a intra în legalitate, dar, nu a făcut dovada că ar fi solicitat emiterea unei autorizații prealabile în vederea edificării construcției, cu atât mai mult cu cât, prin articolul 3 alin.2 din Legea mai sus menționată se prevede că: „răspunsul negativ al autorității administrației publice competente, în termenul prevăzut de lege pentru emiterea autorizației, nu echivalează cu aprobarea tacită”.
Având în vedere soluția ce se va pronunța în legătură cu primele două capete de cerere din acțiune și petitul vizând intabularea dreptului de proprietate și respectiv a dreptului de superficie în CF nu-și găsește justificarea.
În contextul celor mai sus arătate, acțiunea reclamantei apare ca nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.
Văzând că acțiunea a fost legal timbrată și că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge acțiunea având ca obiect „prestație tabulară, superficie, intabulare” introdusă de reclamanta P. M. – CNP:_ din M. C. Moldovenesc, ., ..A, ., județul Suceava în contradictoriu cu pârâta M. C. Moldovenesc prin primar.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 12 februarie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. B. A. B.
Red.Ghe.B.
Tehnored.A.B.
Ex:4/16 martie 2015
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 225/2015.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
